La barul cu lăutari de jazz🎺 

Îmi plac lăutarii în bar. Nu ca varului meu care și-a  adunat lăutari români ( cre’ca și cu dublu “R”) de prin toată Europa în Germania pentru botez,  da e o genă cu muzica prin familie. 

Mie nu îmi plac lăutarii la propriu, cu muzica lautareasca.  

Îmi place pianul. Și saxofonul, vioara, chitara rece. 

Îmi place jazz-ul. Și mai mult blues-ul; nu ăla pe care-l “dansam” în școala generală și liceu prin discoteci ca un popandau, încercând să le pun mâna pe cur gagicilor,  scuzat că-i parte din joc. 

Ăla cu sax și inatrumente. 

Și asta cântă 🎶 ăștia aci. 

Aci pe splaiul Dâmboviței.  Din Bristol. Îi spune Avon. Sunt mai fandositi ăștia au nume “poshy” la râurile lor. 

În fine,muzica e mișto,  d-aia de să îți tai gâtul,  dar așa cu mâinile moi și tremurânde după ce ți-ai scurtat deja venele, pentru deprimaț’ ca mine,  reviu intr-un articol viitor.  

Găsi și niște whisky afumat, eu care nu beam whisky.  Adică în România,  că sunt posirci. Bun.  Ăștia au cinzaca de 25,  fix cât îmi trebuie. 

Nevasta se uită pe glob,  că unde e bine de trăit,  dar i-am spus eu, în zonele cu frig. Concluzia e că caldura prostește. 

Concluzia ei e că țările cu vreme extremă s-au organizat mai bine. 

Că uite Norvegienii cu frigul, olandezii cu apa, Japonezii cu cutremurele. 

Cum pula mea, că în România e  cald, frig (rivin, sunt deprimat acum), sunt inundații, e secetă, sunt ai cutremure și nu avem, în pula mea, de niciunele, băga-mi-as pula în ea de țară pusă la răscruce de intemperii, la răscruce de orice,  și plină de săraci și proști.  Ca mine, de exemplu. 

Da’ ăștia,  îmi place de ei cum cântă jazz-ul. 

Mai devreme ne plimbam pe cheiul garlei din Cardiff,  de mână,  cautam oceanul. 

Copaci infloriti, miros de verde ( nu verde d-ăla), miros  de flori 🌸. Case frumoase pe chei. 

Nevasta ‘ce că mirosul ăsta ii aduce aminte de Roșiori.  

Pufnesc în râs.  Mie nu îmi aduce aminte de nimic din România,  dar e drept că nu am cunoscut Roșiorii la adevărata lor valoare. 

Bine măcar că Bristolul îi aduce a Hamburg și nu a București sau ceva. Eu cred că e mai frumos decât Hamburgul. 

Am zis, ca un bipolar că ba e frumos,  ba de căcat. Ehm, azi eram cu nevasta nu cu popandaii. 

Revin.