Dinți și logică medicală

Deși nu pare, acesta este alt articol tehnic și oripilant, dar dintr-o zonă în care nu mă pricep. De aia nici nu pare tehnic.

Introducere

Să începem cu puțină istorie.

E vorba de faptul că din genetica familiei am moștenit vreo 3 chestii nașpa.  Hai 4. A doua chestie nașpa  este reprezentată de dinți. Pentru atâta lucru ar fi trebuit să nu fac copii, noroc  că zilele ăstea dinții se repară chiar bine .

Ce să zic, să încep cu faptul că bunicul meu preferat a murit cumva din cauza dinților. Bine, avea 80 de ani,  nu știu cât mai contează aspectul ăsta, dar e important că avea  placă de metal de pe la vreo 50, cred, și  că tratamentul unui  dinte d-ăsta era cam de căcat  prin anii ăia. I-a atins dentistul  buza și gingia cu polidiscul ăla, ranga, sau cu ce dracului lucrau ăia atunci; a făcut o infecție, a tratat-o , a ținut-o sub control  până la venerabila vârstă, când a cam revenit și l-a cam ucis. Bine, asta că era sătul să mai meargă prin spitale și presupun că după ce ai scapat de fragmente de grenadă din picior, de electrocutare, arsuri de gradul trei si  comă generate de trăznet, de operație de varice în vremea în care se tăiau picioare pe bandă rulantă în România și mergi pe ale tale până la 80 de ani te cam doare în pulă de dinți. Pula mea, până la 75 de ani o călărea pe Stela ( era o iapă,  probabil că de călărit vecine se lăsase mai devreme un pic)  și înota în Olt. Dacă aș ști că am să pot să fac d-ăstea la 75 de ani, mă mulțumesc și să mai călăresc o femeie, nu neapărat o iapă și nu neapărat să mai înot, m-ar durea în pulă de dinți.

Dar sincer vă spun că de fiecare dată când aud polizorul medical și-l văd pe călăul ăla ( de câțiva ani e o femeie, dar nu contează) în fața mea, mă gândesc numai la tata-mare și la moarte.

Și cred că și pe bunicul meu l-a speriat, că ultimele rămășițe de dinți care nu erau metalici și le-a scos singur și știu că într-o vreme se ”specializase” și le mai scotea și altora. Era policalificat , bunicul, multilateral dezvoltat, in armată făcuse școala de ”sanitari”, iar la bătrânețe se gândise el că e destul ca să se facă veterinar să castreze câinele. Pe urmă și pe ai altora. Pula mea, Mengele i-ar fi fost prieten.

Revenind la mine 

Dinții mei ar fi în mare ok, că-i întrețin, cel puțin de  când sunt adult responsabil și nu mai desfac capace de bere cu ei. Ar fi ok, dacă n-ar fi strâmbi de zici că-n copilarie am căzut numa-n gură.

Am un zâmbet perfect de orc.  Treaba asta  nu e numai naturală, că vezi tu, primii mei dinți, ăia de lapte, erau subțiri și  albi ca de șoarece, dar drepți și aliniați mai ceva ca armata chineză.

Problema e că-s tare în gură! Și că futu-le muma în cur de dinți de lapte, n-au picat când le pică tuturor copiilor, de la 6 la 10 ani, sau ceva.  Nu,  coaie, eu în clasa a VI-a schimbam caninii, printr-a 7a cred ca mi-a picat ultimul dinte.

Iar ăia care au ieșit și n-aveau loc? Au crescut și ei ca vai de pula lor, cum au apucat în spațiul îngust. Să mă fi dus ai mei la dentist sa mi-i scoată mai devreme și să-mi facă ceva loc în gură?  Sau măcar după, să-mi pună dracului niște sârme ? Ei, aș.  Zicea tata :

-Lasă, că e  băiat, nu-i trebuie.

Păi da,  cum să-mi distrugă the ”Orc heritage”, mai știa lumea al cui sunt, dacă aveam și eu dinți frumoși? Glumesc, cumva dinții lor sunt drepți. Bine, majoritatea puși,  sau fațetați, dar drepți. Ai lui bunicul meu nu știu cum erau, placa era dreaptă, fără îndoială.

Primul canin care mi-a crescut a ieșit cam anemic și s-a rupt repede. Pe la 20 de ani nu-l mai aveam. Sau poate l-o fi deranjat  puțin că-n  noaptea banchetului de liceu am deschis o lada intreaga de bere cu el? Nu contează, am pus un cui de metal în locul lui, pe care atârnă, frumos înșurubată, o coroană de porțelan, mai rezistentă și mai bună. Câteodată îmi trece pin cap să-i scot pe toți și să pun holzșuruburi d-astea în locul lor; implanturi.

Al doilea nu știu cum a arătat, că n-a mai răsărit vreodată și credeam că aia e, sunt eu handicapat, n-am avut sămânță de toți dinții. Până am văzut-o pe sora unui prieten, demult, cu niște sârme în gură care împingeau canin foarte strâmb și l-am întrebat ce dracului a pățit sor-sa.

Mi-a zis atunci că ăla era inclus,  adică n-a ”erupt”, a crescut ”culcat” în cerul gurii. Că dacă n-a avut pe unde să iasă, săracul?

Aaaaa, atunci  m-am căutat și am văzut că îl aveam și eu. Încă îl am, e acolo, rezervă. Ia uite, coaie, zic: Am toți dinții, dar unii sunt pe banca de rezerve.  Pe urmă am aflat că mai am o verișoară din aceeași ”moștenire” cu problema asta. Deh, gene.

Am zis ”bine!” și am căutat un medic să îmi indrepte și mie dinții de jos și să mi-l scoată dracului pe ăla din beci.  Că așezarea asta în pagină îmi deformează și dicția un pic. Adică nu m-ar angaja cineva la ”Teleenciclopedia”, poate mai degrabă în rolul cuiva care vorbește dintr-un butoi. Plin cu vin.

Așa am aflat că defapt am prea mulți dinți!

Nu, serios, că aici vreau să ajung. Partea de sus am s-o rezolv eu, cică în vreun an 2, după ce mă taie medica și  mă face Frankenstein, dar partea de jos nu se poate  în configurația actuală?

Am fost gen : Cum coaie, în configurația actuala?

Adică am prea mulți dinți ( nu am , sunt ăia din cartea de biologie, că i-am numărat, nu sunt un monstru chiar dacă arăt ca unul) și trebuie să-mi scoată  UN DINTE BUN ca să le facă loc alorlalți.

Adică dinții mei din față sunt prea îngrămădiți și nu au loc pe maxilarul prea mic pentru ei. Pula mea, povestea vieții mele , mereu mă înham la lucruri prea grele pentru mine și pe urma trag ca boul la jug. Ce mi-or fi trebuit dinți așa mari, nu știu.

Bă, toate ca toate, dar mie asta nu-mi sună bine! Să scot dinți buni ca să  fie frumoși? Cum, pula mea, vine chestia asta? Hai să-mi tai un deget  că am palma cam mică și ar arăta mai bine cu 4 degete, ca în desene animate. Bă,  ești nebun ? I-am zis primului medic și am cerut altă părere. Și încă una.

Și, ai dracului, zici că sunt vorbiți că tot ce îmi spun  fiecare e identic :

”Trebuie să vă scoatem un dinte, altfel nu vă putem ajuta, că nu au loc. Oricum îi veți pierde dacă îi lăsați așa strâmbi!”

Am zis întâi : ”aha,  bine, stai să pierd unul, sau să se strice, sau pula mea, și după aia îl scot de bolnav și-o rezolvam și pe asta.”

Dar de 10 ani nu am pierdut niciunul, sunt toți sănătoși și nu dau semne că ar vrea să fie schimbați, zici că-mi fac în ciudă. Și strâmbi. Și pentru că sunt așa strâmbi, presupun, trebuie să fac un detatraj la  6 luni. Când fac la un an cheamă doctora basculanta să încarce balastul și își scoate din sertar pickhammerul ăla mare și casca. Probabil că de aia nici nu pică vreunul, că prea am grija de ei.

Acum, ultima  doctoră,  cică e specialist mastodont, sau ortodont, ceva, a zis că nici măcar nu vrea să scoată din ăia din față, că se văd dacă-s  număr impar ( mie-mi spui?!), ci vrea să scoată unul de langă, din lateral, un fel de măsea, d-ăla ca premolarul, și să-i împingă pe toți, și să stau 3 ani ( coaaaie 🙁  ) , cu sârme în gură. Iar de premolari mai am nevoie, ca mai mestec și eu o ciungă, o buca’ de carne, o ceva.

Viitorul

Nu știu ce-o să fac, acum am niște timp liber și cred că am să mă ocup de partea de sus, să-mi scot caninul zombie din groapa în care s-a odihnit destul.

Cu ăia de jos  – chiar nu știu dacă mă-ncumet să-mi scot un dinte bun, deși ăia sunt cei mai urâți și ăia au nevoie de ceva antrenament de aliniere.

Dar un lucru știu sigur. Cumva am reușit să-mi transmit cele mai proaste gene și copilului cel mare și nici nu pot să mai aplic logica lui tata. Și n-are să rămână așa.

Da, mulajele ălea sunt ale mele, știu că e la fel de politicos ca și cum v-aș arăta pula, dar asta e,  pierd cititori constant.