Din familia Tudose: Televizorul LG

Sper să nu se supere frate-meu că dau din casă de la el. În fine, văd eu.

Și-a luat omul acum o mie de ani, sau vreo 3, nu sunt sigur, un televizor LG de black friday, sau ceva.    Adica ieftin, niște sute de lei. Nu știu exact cât.

Acum cateva luni l-a lovit o supratensiune care a mai ars și alte lucruri prin casă. Bucharest, baby!

Normal că nu l-a aruncat, a chemat un depanator, ceva. Am zis familia Tudose, da? Chestia asta se transmite moștenire din tata în fii. Și-i zice ăla că e placa și că e una dubioasă și că nu se prea găsește. Drept e că am căutat pe internetul de la Constanța până la Arad și nu am găsit-o. Dar am găsit-o pe internetul  care trece prin Londra, mai precis pe Amazon Uk, unde altundeva.

Ăia la service îi cereau 400 de lei.  Adică, cam valoarea televizorului. Placa a fost vreo 120 de lei parcă.  Eu fiind inginer electronist, nu am reparat niciodata un televizor. Nici măcar pe ăsta, nu vă entuziasmați. I-am adus omului placa, și-a montat-o singur, ca la asta se rezumă electronica de reparat televizoare în ziua de azi, ce credeați că mai stă cineva să măsoare pe plăci și să schimbe piese? Vise. Ca la calculatoare. Desfaci șuruburi, prinzi plăci în interfețe de conectare și strângi șuruburi; asta e tot. Și pentru o operație de asta de 15 minute voiau ăia de la service diferența de la 130 la 400 de lei. Bine, dacă ar fi fost doar asta. Placa aia vine cumva resetată. Și resetată cum vine, ai șansa să se afișeze imaginea invers, adică cu capul în jos. Cum s-a și întâmplat.

Sunt doua moduri de setat placa. Unul mai complicat , care include legat la calculator pe interfața RS232 ( mai știți ce e aia?). Asta e comlicat nu doar că trebuia să demonteze placa și să încerc să o fac eu, dar nu prea mai am calculatoare cu portul ăsta.

Și unul mai simplu care include accesarea unui meniu de service din telecomandă și făcut un mirror de acolo.  Alți producători  mai puțin jegoși au meniurile ălea accesibile cu niște combinații ”secrete” de taste de pe telecomanda televizorului. LG sunt genul de producători care livrează televizoare prin hoteluri și le dau alora meniuri speciale pe care utilizatorul nu le mai poate schimba din telecomanda lui de ”user” ( am să revin azi despre asta, sau mâine) și pentru că sunt jegoși au meniul ăsta pe o telecomandă specială – de service. Care nici pe aia nu am găsit-o în România, iar în UK costa vreo 150 de lei. Echivalentul, na. N-am cumpărat-o că  se apropia costul total de 400 de lei și frate-meu a preferat să  țină ăla de mobilă o vreme.

Dar uite că cineva a făcut ceva aplicație de android cu telecomanda asta ;i cu alte 1000.  Gratis.  Singura condiție e să ai telefon cu infraroșu.  Eu unul nu am d-ălea. Nici nu am auzit să mai aibă telefoanele așa ceva de pe la Samsung S5, parca?

De fapt, nu știam eu, dar telefonul ăla LG G5, pe care i l-am cumpărat soției are  infraroșu d-ăla.  Cine s-ar fi gândit?  Plm, ca de la LG la LG. Și așa s-a și rezolvat. Iar acum știu, care televizor s-o mai strica, nici eu nu le mai arunc.