Scurt cu 3 filme

Ca dupa aia uit.

1. Uncanny (2015) .  E cu AI/ androizi.  E static, indoor, cam ca o piesa de teatru. Nu e o capodopera dar mi-a placut.  Actorii nu joaca fantastic de bine, dramatic, sau ceva, ci natural si credibil. Filmul incepe direct ca o ghicitoare de aia si jocul actorilor e bun asa cum e. Da capo al fino te vei gandi ca ceva e in neregula. Ceva e in neregula! Nu cunosc niciun actor din film ( 4 sunt toti). Fetele imi sunt familiare, dar nu e niciunul vreun star notoriu.  Probabil filmul e mai low buget asa. Unul din alea care merita 1 ora si jumatate, nu e lungit aiurea. 
2. Captain Fantastic (2016).  E cu Viggo Mortensen, adica Aragorn, ba.  Nenea asta are timbrul potrivit, inaltimea si  carisma pentru filmul asta.  Este superb, in ceea ce ma priveste. IMDB zice 7.9, eu zic 10.  Sa ne intelegem, filmul in sine e o poveste mincinoasa despre niste hipsteri d-aia care au castigat ceva bani si si-au bagat pula in lume incercand sa dovedeasca ca poti trai fix la fel oriunde. Stiti voi, ca  aia de se muta in British Columbia ca sa se cace in padure. Si arata ei in film cum copiii lui nenea asta sunt toti niste zei in materie de scoala, chiar daca-s homeschooled. Dar asa la modul d-aia de se sterg la cur cu olimpici la fizica in zilele cand au diaree. Mecanica cuantica nu are secrete, nici poezia, nici arta. In fine, daca o iei ca pe un film, nu ca pe ”ia uite-ai dracu ce zic astia aci”, e ok, ca are o finalitate. Un fel de te pisi pe ele de cunostiinte acumulate in padure. Daca  vrei sa traiesti tot acolo oricum n-ai la ce sa le folosesti. Si e  si un pic de comedie, asa. Nu chiar ca alea cu Adam Sandler, dar tot ceva sa placa la toata lumea.

   

3. The Accountant.  E cu contabili, adica cu doi contabili, dar nu e despre contabili, ci despre un autist, Ben Affleck, si cu batai  violente si impuscaturi. Bate contabilul la ei de nu se mai satura. Evident, nu e cu autisti d-aia de nu stiu se lega la sireturi, ci cu d-ailalti care s-au nascut cu matematica-n burta si care te bat de te caci pe tine daca ii superi. Mie mi s-a parut amuzant ca un vechi prieten de care nu mai stiu nimic de multa vreme, Johnny Sapienti, joaca in film, pe la 1:04. Probabil,  fara sa vrea. Merge, e usurel, de vara.  Si mai e amuzant ca se pisa un pic pe doctrinele noi de ”vai, copiii, sa nu-i ranim ca-s niste flori”. E  mai… militaresc, asa. Pe placul meu. Finalul e prea previzibil, dar aia e.