Se dă problema asta cu British-ul Airways, ale căror zboruri au fost futute toate, în masă de o problema de IT.
Ceva power outage zic ei. Cauza, în detaliu, e incertă. Eu cred că le-a picat SAP-ul, lol. Glumesc, dar probabil că folosesc soluția asta pentru managementul zborurilor.
Gluma se termină cu clienții nemulțumiți și cu faptul că degetele arată către faptul că și-au mutat administrarea soluției de IT în țara sfântă a it-stilor ieftini și buni – India.
Problema nu e că indienii sunt proști, sau ceva. Serios, eu sunt vag tentat să spun asta, dar realitatea e că în ultimii 5 ani am lucrat suficient de multi europeni mai incompetenți decât majoritatea indienilor cu care am lucrat eu.
Dar și la ei lucrurile stau ca și la români. Excelența cere bani și cei mai mulți se mută din colț în colț până pleacă dracului din capătul ăla de lume.
Și iese la suprafață problema: Outsourcing către soluții mai ieftine.
Eu înțeleg cum e cu reducerea costurilor și cu outsourcing către specialiști ieftini, care-ți fac treaba în sistem de “fabrică” doar că stresul e un pic cam mare în IT și management. Veți vedea că în timp managementul va fi o parte din IT. Iar când zic management nu mă refer la faptul că ai tu un șef de echipă care își spune manager. E vorba de management de procese, în general manager tehnic.
Stresul e cam mare pentru că sunt mai multe goluri decât electroni, ca să mă exprim plastic. Și electronii devin pretențioși și instabili și tind să migreze către nivele energetice mai înalte de unde îi muți cu mai mare efort.
Dar lumea vrea ieftin și vine cu tot felul de constrângeri organizaționale de relocare, ofshoring și miniaturizare de servicii, reducere redundanta, etc. Și din când în când mai ai câte-un scurt d-asta care costă cat costă.
Sigur, privit la televizor, sau de la nivelul puletilor care suferă e nașpa, cu lacrimi, cu foame în aeroport cu evenimente ratate, probabil cu procese și asigurători plătind deranjul.
Dar la nivel macro, din perspectiva companiei ăsta e doar un eveniment care le fute un picuț profitul, posibil ca CIO-ul va fi tras de mustăți, dacă, posibil service providerul, sau asigurătorul lui va plăti penalități.
Care se pot amortiza, sau nu. Însă lucrurile, fără îndoială vor merge înainte în aceeași direcție. Măcar o vreme.
Am văzut câteva d-astea pe unde am lucrat. Nu dau nume dar acum mai mulți ani administratorul serverelor SAP ale companiei la care lucram a transportat în producție niște cod neaprobat aflat pe niște transporturi în test. Cum, nici nu mai contează. Au futut serverul productiv 2 zile, parcă. Ca să înțelegeți magnitudinea, clientul ăla emitea facturi de 3 milioane de euro pe lună, sau 30 nu mai știu sigur, dar milioane. Ăsta era costul hârtiei, și imprimării, nu cifrele de pe ele. Până să migreze în digital.
La alt client un coleg de corporație, d-asta ieftin, trebuia să șteargă un fișier de baze de date, un backup. S-a mutat un folder mai sus și a șters toată baza. Presupun cu rm -rf sau ceva. Pierderea era așa pe la niște milioane de euro pe oră. Cum număr eu în portofel 1 leu, doi lei, așa numărau aia milioane.
Penalizări, contracte pierdute, indieni rămași fără pâine, probabil și ceva europeni. Nicio problema, contractele se duc la alții, cu alți indieni și aceeași europeni ( includ aici și indienii veniți în Europa și specializați), că, ce crezi, forța de muncă e tot aia. E o problemă de management, costuri și alocare de resurse. Dar, așa ne zic ăștia nouă. Da știi cum e, resursa la resursă trage. Așa le spun eu la bani. Și ce vreau să ilustrez e că din partea pulii dinspre care privesc eu presiunea e inversă. Și nu contează că un pulifrici ca mine pleacă la altă companie sau se face freelancer. Eu îmi știu lungul nasului și importanța. Problema e când pleacă și partenerii, adică aia care aduc contracte și ia cu ei clienții și oamenii lor cei mai buni. Iar de restul umplutură ieftină, că tre’ să iasă bine la bani.
Din când în când umplutura o mai comite și mai vedeți d-astea. Cu cat mai multă umplutură cu atât mai mult miros de canal.
Eu când aud de d-astea mă bucur sincer. Beau un pahar de vin în plus. Acum nu beau că sunt pe pastile, dar nu e bai, am să beau de marți încolo.
Am avut o discuție cu unii care consultă pentru o companie aeriană, nu ăștia, și probabil că nu ne-am înțeles din două motive. Ei și-au arătat îngrijorarea că nu am prezentat la interviu cum că aș avea experiență în ședințe și organizarea de ședințe :/. Dintre toate problemele pe care le-ar fi putut ridica asta au crezut ei că e o problemă reală. Nu că nu aș putea face asta, sunt satul de ședințe, dar mi s-a părut inutil să discut despre.
Pe de altă parte mie nu mi-a convenit că ei vor ca eu să mă asigur la 1 milion de euro pagube, în caz că fac vreo nefăcute de asta, în timp ce ei îmi plătesc mie “mărunțiș”.
Pai, coaie, voi luați milioanele de asigurări, voi vă asigurați. La ce probleme aveți voi, că aș putea strica soluția că nu țin ședințele bine, eu nu m-aș îngrijora.
Eu lenurez la mai multe outsourcinguri de success ( cum se laudă toți din vânzări cu ele) că nu are ce să mi se întâmple rău. MIE.
Păcat că nu s-a întâmplat luni. Era mai amuzant.
