Hotel Tito. Pe unde vă logați cu conturile personale

Pe când am fost în Roma am poposit la un hotel numit Tito, care este în apropiere de gara Roma Termini. 5 minute pe jos.

Ca să nu mă păcălesc, ca în UK,  m-am uitat bine pe review-uri mai înainte, care au fost, pe undeva,  cinstite.

Camera era convingatoare încă de când am intrat. Pentru mine. Nevasta a adormit lemn.

Nenea receptionistul s-a lăudat cu un televizor fantastic, smart, de 146 de cm pe perete. Corect.

Avea o singură problemă. Era montat de italieni. Adică, porturile  HDMI, USB, plm erau toate inaccesibile . Singura șansă era să dau televizorul jos de pe suportul Vesa, dar hei…

În fine, l-am aprins și am văzut că chiar e smart, avea netflix, precum și alte aplicații. Și am găsit nu unul, ci două conturi de netflix pe el. Unul nu era funcțional, dar celălalt, da!

Mulțumesc, Andy! Am văzut o vagă  comedie, cam bunicică așa. Și mă tot gândesc, cum, mă nene, la hotel te înscrii cu contul tău personal de pe aplicații?  Ok, o faci din orice motiv, iar după ce pleci îl lași acolo, că ce s-ar putea întâmpla? Dacă căutam mai atent prin televizorul ăla presupun că găseam și ceva carduri bancare și alte ălea.

Bine, de mai multe ori când închiriam mașini din Germania și-mi legam telefonul la bluetooth mașina mă anunța că vrea acces la agenda mea. Eu îi dădeam prin guriță, dar constatam cu stupoare că erau salvate în computerul mașinii agende întregi ale altor foști clienți. WTF? Și voi faceți la fel?

Dacă vă duceți în Roma, nu înțeleg de ce, după cum am spus, dar poate aveți treabă acolo, plm, ăsta e un hotel bun.   Patul era mai confortabil decât ăla de-l am acasă cu saltea cu nu știu ce memorie , 16 Giga de RAM sau ceva , perne la fel, băgai capul în ea și așa rămânea.

Micul dejun e mic, cam cum m-am învățat prin Londra, doar ca de 20 de ori mai de calitate și un pic mai ieftin decât am plătit la ultimul hotel unde mi-am luat țeapă, asta că mi-e rușine să-i zic muie.

Era o tavă în cameră, din ”lemn masiv”, lol, cu care mergeai dimineața și-ți aduceai singur micul dejun la pat, sau la birou, cum preferi.  Asta pentru că ”bucătăria” arată așa:

Trei lucruri remarc, că altceva n-ai ce:

1. Cafeaua e dată dracului.  Nevasta e cu espresso și alte chestii de-ți încrețesc părul și-ți găuresc burta, eu am părul deja creț, nu-mi mai trebuie d-ăstea.
2. Sucul ăla roșu radioactiv e de fapt natural, culoarea asta e un pic de la ”photoshop”, și un pic că așa arată sucul de pepene. Și e bun.
3. Mizeriile de tip  ”pain au chocolate”, plăcinte  și alte dulcegării de cafea sunt mai bune ca-n Franța.