Când am ajuns în UK și m-am trezit cu un fișic de pocneți în buzunar, amenințând să-mi provoace hernie, m-am plâns că nu au monedele marcate cu cifre, mare, să știi dracului ce ai în buzunar.
Pula mea, nu văzusem încă monedele daneze. Coroane. Mai confuze și și lipsite de valoare. Bine, o să mai vedem și cu litere, dar zic așa. Dacă la ăia înțeleg când scrie “Ten Pence” pe monedă, mult noroc să înțelegi la ăștia “10 kroner” pe o monedă uzată. În poza asta am modificat eu ce s-a putut modifica să se vadă scrisul ăla în relief mai bine decât îl văd prin ochelari.
Asta face cam 1 euro și 25 de cenți așa. Sau ca o liră și 15. Și au și monedă de 20 de coroane.
Dar când mă uit la ele nu înțeleg nimic. Mai nimic decât în UK. Partea bună? Păi, partea bună e că toate monezile astea le am în buzunar din prima zi în care am călătorit aici și am zis că hai să scot niște cașcaval de la un bancomat. Am plătit un bilet de autobuz și mai pe seară am luat o apă și aveam portofelul în hotel și doar o hârtie de 50 la mine. Și asta a fost tot, că de atunci am platit orice, dar orice, cu cardul.
Partea mișto e că nici nu valorează mare brânză. Cu moneda lor cea mai mare, aia de 20, poți să iei o apă plată la jumate. Da’ din market. Să mă pis în apa lor.
Ai crede că dacă e o țară așa de scumpă ăștia dau pe afară de bani.
Bă, la cate Tesle am văzut priponite încărcat trebuie ca unii chiar dau pe afară.
Sau alte dubiosenii. Dar nu e un trend.
Că tot la fel am văzut magazine Second Hand. Dar nu d-alea “Charity”. Nu, taică. SH în bune. Și o consignație.
Au ei restaurante scumpe, dar au și o grămadă de hotdogarii. Și alea scumpe, dacă te gândești că imbuci un cremwurst. Ba, m-au combinat și pe mine la unul, am crezut că vreo șmecherie. Nu e. Sunt mulți săraci. De aia.
Toate sunt scumpe iar săracii sunt așa relativ. Adică nu chiar ca românii.
Altfel, nu îmi explic un lucru. Cum pula mea toată lumea, dar toată lumea, vorbește engleză. Băi, și fetele care îmi curăță biroul la ora 6 seara. Amuzant, în UK alea nu vorbeau engleză. Poate vorbeau daneză, nu m-am gândit să le întreb. Serios, în țara asta se vorbește mai multă engleză decât în UK, procentual vorbind. Numai câți români știu eu care au plecat în UK și nu aveau engleza la ei.
Nici nu mă mai scuz că nu le vorbesc pasareasca, încep direct în engleza, ca pe tarlaua lu’ tata. Și nu, nu sunt ca aia de la Odorheiu Secuiesc, mi-au dat și pâine și mici. Bine, n-am cerut în românește, că cre’ca îmi dădeau la muie.
Frumos.
