Doar o salată 

Am nimerit în avion, de la Copenhaga, lângă două doamne daneze,  care nu știu ce căutau în Turcia,  dar pot să spun că aveau probleme cu mâncarea ălora de la Turkish Airlines,  că și-au adus singure. Fiecare câte o salată,  raw vegan,  cumpărate de la nu știu ce fancy Shop din aeroport. 

Până aici treaba lor, dar foarte scurt a devenit și treaba mea.  Nu știu ce fel de salată era, că am recunoscut un singur ingredient. Ceapă.  Bă,  e interesant că de ceva vreme au apărut tot soiuri de cepe care nu prea mai au nici gust, nici miros,  sunt doar așa de forma. Eh, nu era d-aia. Era d-aia arhetipala,  de n-am văzut așa de puternică nici la mine la țară, când eram copil.  Nu știu cum au taiat-o ăia în salată, că pe mine mă ustura nasul și îmi curgeau lacrimile și mucii în valuri așa de la un metru. 

Așa ceva nu am întâlnit nici pe personal acu 15-20 de ani, pe cuvânt de cercetaș. 

Se mai uitau doamnele din când în când la mine cu coada ochiului și își mai dădeau și coate, ale dracului. Or fi crezut că plâng la filmul din tetiera,  cine știe.