De Crăciun fii mai bun. Câinele nimănui

Se uită la mine de jos bezmetic și coastele-i tremură, că nu le mai poate ascunde parul ros, de frigul care cam înțeapă și pe sub geacă.

Ar merita un glonț între ochii ăia umezi, că mi-a intrat în curte cu japca și că nu are pic de bun simț, mai că intră peste mine în casă, dar nu e așa ușor să ai o armă în România.

Il ameninț cu o bâtă, dar nu schițează nimic, parcă ar linge-o ca pe o halviță, că e aproape mort de foame. Nici de vorbă nu înțelege, mă privește lung și lipsit de speranță, așa cum e și cazul. Mie nu îmi plac milogii. Nu schincește, nu mârâie, nu nimic. Aproape că ar fi demn, dacă nu i s-ar fi atrofiat curul de foame.

Ar putea să îmi atace copiii, soția, ba și pe mine la o adică, dar un bug din codul meu mă oprește din a face ce trebuie, din a-l rupe cu bătaia sau din a-l ucide acolo. Dacă era un om, belea pula, îl băteam de se căca pe el, dacă mai scăpa cu viață și după aia chemam și poliția și îl acționam în justiție pentru violare de domiciliu.

Nici câinii nu-mi plac în mod deosebit, dar îi percep ca pe o amenințare mai mică. Pe ăștia care nu arăta colți.

Copilul cel mare vrea să îl adoptăm. Copilul cel mic suspectez că e al meu, spune clar că ar trebui să îl omorâm și-s de acord, dar dacă nu cumva vrem să îl mâncăm, eu nu am omorât până acum intenționat vietăți care nu mi-au făcut rău sau nu m-au amenințat în vreun fel.

De-un glonț-două m-aș fi descotorosit repede și aș fi rezolvat problema satului, problema pe care nu a avut curaj s-o rezolve cine dracu’ o fi adus câinele ăsta aici, că nu-i de-al nostru, pe ăia îi știu. Dar așa fac toți; pripășesc un câine, dracu’ știe cum, apoi unii, ca și oamenii, nu-s de comitet și ba se împrietenesc prea tare cu găinile și le mănâncă ouăle sau pe ele, ba cu găinile vecinilor, dacă nu-s legați în curte, ba dau iama prin bucătării, bă dracu’ știe ce fac, că omu’ nu mai vrea să-l țină, dar nici nu-i face felul, întru selecția raselor mai bune, cum ar fi responsabil.

Nu. Îl duce departe de casa lui și îl abandonează în satul ăla unde duc câinii indezirabili oamenii din satul ăsta. Să fie problema altcuiva. Românește. Acum eu sunt în satul ăla.

Cum ar veni “ia, coaie ,vrei să omori un câine? Nu? Nici eu, dă-l mai departe, ce pula mea”.

Fiecare câine abandonat are ceva special. Și ăsta are ceva, trebuie să îmi dau seama ce și să îi fac o vină, înainte să îmi facă el pagubă.

Eu știu asta, cât să pot închide ochii și să apăs un trăgaci, ca să încheiem povestea aici. Dar nu am pe ce să apăs și nici nu-s mare susținător de “să se dea drept de port armă la toată lumea, ca în America” . Poate că nu e bine să poți scăpa așa ușor de probleme.

Cealaltă opțiune la care mă uit e parul ăla noduros din surlă, da’ să-l omor în bătaie când el nici nu rânjește colții la mine dacă îi arăt bâta, e un pic peste nivelul de cinism la care sunt dispus să mă ridic în circumstanțe obișnuite, darămite în circumstanțele astea.

La fel mi se pare și să-l otrăvesc. Parcă prea mult.

Zic să-l lăsăm în pace că pleacă el, dar o dată ce soția deschide drumul cu prima bucată de pâine, sunt forțat să fac ce trebuie. Asta după ce încerc în zadar să îl ademenesc afară cu niște felii de pâine, doar ca să se întoarcă la ușă ca și când ar fi casa lui; așa fac câinii vagabonzi, se aciuează evident, acolo unde nu este deja unul. Până și copilul cel mic observă că “e drăgălaș” și vrea acum să îl păstrăm.

Așa că fac ce trebuie sa fac, ce trebuia sa fac mai demult.

Repar gardul din spate, pe unde intră. Acum, de Crăciun. De vreo trei ori, că dulăul din Baskerville roade și trece prin ulucile vechi de 30 de ani ca prin oase. Pune și tata un palet, că are și el păcate de spălat – cu câini duși prin satul cine știe cui, casele cine știe cui – dar din ce văd ăsta poate să roadă gardul de la un cap la altul și-l face scobitori și rumeguș. Și mă tot uit cum își sapă el, schelălăind, bortă prin gardul meu, mereu prin același loc, după care vine dând din coadă la ușă.

Și-l iau iarăși – mă, Cerbere, n-auzi că nu te vreau în curte? Și iar mai bat niște cuie și mai leg niște sârme și iar îl scot pe poartă afară cu două felii de pâine. Și nu se oprește până când nu pun o bucată de tablă legată cu șoricei și un palet de lemn peste. O să schimb și gardul ăla dar până fac asta poate îi trece prin cap că nu e un concurs că parcă nu mă simt ca și cum i-aș da niște dulciuri de Crăciun.

***

Nu. A mâncat altă bucată de gard. Plm, probabil de aia o fi fost izgonit de acasă de cine l-o fi avut. I-o fi mâncat tot gardul, și bănuiesc că așa face și cu al meu, dacă îl întăresc și pe partea pe care a ros-o acum.

***

Se umple de câini ai nimănui pe stradă. Unii nu-s așa prietenoși.

Dacă continui să îi dau mâncare contează ca și cum sunt responsabil pentru ceea ce face, ca și cum dacă mușcă pe cineva răspund eu. Ca și cum, dacă după ce voi fi descoperind ce e rău cu el nu mai pot legal să îl abandonez, să îl fac problema altcuiva, iar asta nu îmi place.

Care vreți un câine? E cam bătrân , dar ies 2 mici și 300 de grame de parizer din el. Mie nu-mi place, dar nici nu vreau să-l omor. Încă.

Send to Kindle

16 Replies to “De Crăciun fii mai bun. Câinele nimănui”

  1. Nu e chiar așa bătaie de cap să iei permisul de armă în România. Curs, anchetă, și aia e. Eu am trecut de curs, dar după încă 6-800 de cartușe trase în poligon am zis pas, nu vreau armă în casă cu copilul mic. Găsisem un M9 la 1800 de lei, păcatele mele.

  2. nu-l omora,cois, adoarme-l si du-l departe.Da,va deveni problema altuia, dar nu te vei inscrie in tagma ucigasilor .
    Ori cauta un adapost canin.
    Pune-te in locul lui…ai face EXACT la fel.

  3. @capsunaru: Băi, de omorât nu-l omor ( dacă nu face ceva ce merita execuția), chit că îmi strică gardurile. Am să îmi rezolv problema mea ( gardul de la grădină șubred) iar până atunci, plm , dacă îl mai văd prin curte îi dau inclusiv de mâncare ca și zilele astea, că nu mi-a făcut nimic momentan, ba se poartă frumos, și nu mor de câteva pâini. Până una alta dacă vrea să stea pe acolo și când nu sunt eu și dacă nu mănâncă păsările, probabil o să îl hrănească tata, că e bun în curte. Asta ca o paranteză. Eventual îi zic să îl lege când se înzdrăvenește.

    Dar dacă am de ales intre a-l omorî și a-l duce in alt sat, adică a-l face problema altcuiva, fără opțiuni intermediare, îi dau una între ochi imediat, că prefer să fiu în tagma ucigașilor decât în tagma românilor căcănari, care aruncă capra moartă în grădina vecinului.

    @Alex: Așa ar trebui, dar dacă nu îmi face rău mi-e contraintuitiv să condamn și să execut.

    Sunt alții pe stradă (unii au stăpân) cărora le-aș da să gâlgâie că se cam strâmbă la mine și uneori la copii, da’ nu-mi dă tata sticla de d-ăla bun, că el se înțelege bine cu potăile și cică sunt buni pe post de alarmă de hoți + cine trece noaptea pe stradă ( deh, sat fără CCTV)

  4. “decât în tagma românilor căcănari, care aruncă capra moartă în grădina vecinului. ”
    Bai, cacanari sunt aia care arunca capra LOR (scuze de cacofonie), dupa ce au “mulso” cu anii… Javra asta nu-i proprietatea ta, deci…

  5. E un pic complexă treaba.

    Vezi tu, ai mei tot au avut câini și tot ce pot sa spun pe temă e că majoritatea sunt potăi și nu prea-și merită boțul de mămăligă. Nu-i vorba că nu latră, sau nu fac nu știu ce chestii, ci ce-am zis mai sus. Ies din curți și atacă trecători, sau provoacă pagube acasă și nu prea ai de ce să îi ții în bătătură. Ăia cam trebuie stârpiți, problema e că nu toată lumea poate să se uite la animalul lui în timp ce-l omoară. Majoritatea oamenilor sunt construiți să nu poată face asta ușor. Face parte din ceea ce numești un individ cu o dezvoltare psihosocială normală.

    Era o vreme când tata făcea ce trebuie, iar eu l-am urât și l-am certat pentru asta ( poate că era prea violent pentru mine. La vârsta aia ) iar, în timp, s-a înmuiat și el și nu-i mai vine să fie în tagma criminalilor ( păcat, acum îl înțeleg ).

  6. “Dacă era un om, belea pula, îl băteam de se căca pe el, dacă mai scăpa cu viață și după aia chemam și poliția și îl acționam în justiție pentru violare de domiciliu.”

    tu esti un fel de “brus lii il bate pe van dam”
    stia linistit ca daca venea vreun om la tine in curte (sa fure sa sa va jefuiasca) ala stia din prima ce sa faca pana sa apuci tu sa pui mana pe bata, ca pusca sigur nu ai.

  7. Păi eu vorbeam de un om comparabil. Rupt de foame și cu mâna întinsă. Că nici câinii aia care dau târcoale la vioară de găini nu prea îi văd.

  8. Eu, la origine,am fost veterinar(timpuri de “aur”).La o ferma de vaci unde lucram,ne-au dat pilule de stricnina sa starpim cainii aciuati pe acolo.Era o haita de vreo treizeci,faceau raiduri repetate zilnic,praduiau tot ce le iesea inainte, nu se dadeau inlaturi de a ataca vreun vitel razletit pe camp.Le-am dat,(noi,veterinarii) ,hapurile in bucati de carne,lasate la gaurile lor de trecere in gardul de plasa.In cateva zile i-am “vindecat ” pe majoritatea,supravietuitorii dand bir cu fugitii.Dar bai, stii ce groaza mi-au produs vazandu-i dimineata (lasam hapurile de cu seara) pe cativa, cu mers teapan,robotizat,coltii ranjiti,spume,ochi nedumeriti spastici,neintelegand ce li se-ntampla…Defilau ca niste zombi,incapabili sa alerge,fara fereala pe aleile fermei,scheunand jalnic pe infundate…(stricnina provoaca paralizie nervoasa).Ei bine, muncitorii ,care pana ieri fugeau ingroziti din fata haitei,ii loveau acum cu bate ,pietre furci si suturi,lasii dracului
    In sfarsit,de atunci n-am mai ucis nimic,cel putin direct.Mi se pare jegos sa iau o viata,cand exista la indemana alte metode de-a evita inconfortul (animal,ca daca-i vorba de anumiti bipezi,mitraliera,tata… 🙂

  9. Ei bine, muncitorii ,care pana ieri fugeau ingroziti din fata haitei,ii loveau acum cu bate ,pietre furci si suturi,lasii dracului

    Eu nu prea vad lucrurile asa. Tu privesti problema din perspectiva calaului. Aia o priveau din perspectiva alora abuzati.

    Mi se pare jegos sa iau o viata,cand exista la indemana alte metode de-a evita inconfortul

    Nu-i vorba de disconfort numai. Sunt si eu mizantrop, dar n-am nici afinitati speciale fata de caini/ animale. Un caine e un mecanism de ucis care s-a atrofiat in timp. Iar noi, oamenii, apreciem selectiv anumite calitati sociale dezvoltate un caine.
    Eh, unii caini, ca si oamenii, sunt mai sociopati defel.
    Aia si genele lor nu au niciun viitor si nicio trebuinta. Nu stiu ce alte metode la indemana de a evita inconfortul sunt, dar mie adaposturile ( puscariile) pentru caini, de exemplu, mi se par o idee proasta. Astora nu le mai platisem intretinerea.

    E simplu, omul isi selecteaza restul speciilor cu care coabiteaza in functie de nevoile lui – asta inseamna sa fii specia dominanta. Si eu sunt de parere ca trebuie sa respectam viata si nu ma reped sa ucid o fiinta ce nu ma deranjeaza.
    Dar daca deranjeaza, plm, e naspa, de aia i se spune “dirty job”, da’ trebuie facut.

  10. Sigur ai fost ales pentru un motiv anume, nu cauta sa-l deslusesti. E cainele tau…Acum 15-16 ani un prieten gaseste prin spate pe la Piata Delfinului o geanta uriasa care se misca…desface, un doberman legat cu sarma la picioare, plin de cicatrici si bube, labele taiate adanc de sarma. Mi-l aduce “ia-l ca eu mai am unul” “bine”…in 2 minute era cainele meu, in doua-trei luni eu eram al lui. Am “prins” cuvintele pe care le stia, l-am pus pe picioare, avea 6-7 ani si obosise la un stapan care il bagase ani de zile la “produs”, urmele erau evidente. Nu zicea nimic, statea la usa, in-auntru, daca deschidea cineva fara sa-l strig, capsa, muteste. A scapat pe strada de cateva ori, a facut treaba hingerilor cu o viteza fantastica. A trait, estimez, 18 ani, s-au crucit veterinarii. Am avut ani de iubire si bucurii impreuna, acum ani de tristete pe care mi-i alina un cane corso :-).

  11. Băi, nu știu cum functionezi tu, dar eu nu funcționez așa.
    Adică tu faci ce vrei, dar eu dacă văd o geantă care mișcă nici nu mă interesează ce e înăuntru. Iar dacă mă fute curiozitatea, o închid frumos la loc și îmi văd de drum.
    Nu-i problema mea și nu vreau s-o fac a mea.

    Dacă potaia asta nu arată ca și când înțelege ce vrem de la el în timp scurt și pare nociv, repar gardul ăla mintenaș cu o plasa de sârmă, iar el o să rămână pe afară.
    Eu nu halesc chestii din astea cu “ai fost ales”.
    De ales, aleg eu, dacă e cazul.

    Pe principiul asta m-aș putea fi procopsit și cu o femeie mustăcioasă și grasă, mai bătrână ca mine și cu câțiva copii, care să îmi bată la ușă moartă de foame, dată afară de bărbat/familie, și eventual să mă invite și vreun vecin cu “ia-o tu că eu mai am una”.
    Aha, clar. “Am fost ales”.

  12. OK, fiecare cu alegerile lui.
    Cu timpul am invatat sa strunesc trufia mea de om in raport cu restul…Pot trai cu ideea altuia ca pamantul e plat, ca intamplarile se intampla, samd. Asta a fost o experienta proprie, poate sa fie o pilda sau sa insemne nimic, absolut egal mie.

  13. Păi evident. Faptul că tu alegi să salvezi un câine sortit morții într-o valiză poate fi lăudabil, dar e alegerea TA.

    Eu înțeleg de ce a venit câinele ăsta la mine. Că e singura gospodărie (din câte știu eu) în tot cătunul ăsta ( câțiva km pătrați ) unde a găsit ( în perioada asta ) oameni care să o locuiască și care nu deține deja câine.

    In alta parte fie nu sunt oameni, deci nu are cine îl hrăni, fie au deja câine, iar la țară unde câinii umblă prin toată curtea e greu să se înființeze alt câine venetic, că vrea și el mâncare. Că dacă nu îl alungă stăpânul, îl mănâncă ceilalți câini.

    Deci, a dracului grea alegere. E mai degrabă o vulnerabilitate , că nu e ăsta primul câine care calcă pe aici.
    Dar pe alții mai lepre i-am luat cu bâta, că rânjeau colții ba la păsări, ba la copii, iar la figuri din astea in curtea mea răspund corespunzător și le arat al cui este teritoriul ăla de nu mai intră ei nici dacă las poarta deschisă.

    Am priceput izul de pildă comentariul tău, de aia și țin să îți spun că ești vulnerabil la speculanți dacă îți asumi tipul ăsta de gândire în general . E evident că cine te alege are ceva de câștigat, da’ tre’ să te uiți atent dacă ție îți convine cu alegerea cu care te-ai procopsit.
    Că tu te-ai înțeles bine cu câinele ala, bravo ție, dar e departe de a fi un adevăr universal.
    Din experiența mea, atunci când ești ales în felul ăsta e pentru că ai o slăbiciune, vulnerabilitate .
    Revin cu un text .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.