Împodobește, mamă, bradul

În copilărie, sărăcie-sărăcie,  dar pe vremea lu’ Ceașcă  cumpăra tata de fiecare Crăciun brad și îl împodobea.  Acum, că îl muta de lângă priză când pleca de acasă și mă lăsa singur (că așa stăteau copiii atunci),  iar eu legam sârme și cuie de unde se termina stecherul de la instalație  până la priză e altceva. 

Dar în tranziție s-a schimbat treaba. Un singur brad, mic și de plastic, o singură instalație de beculete,  sărăcie lucie. I-am zis eu lui tata că aș vrea o dată să împodobim bradul din curte,  da’ nici mie nu îmi venea să cred asemenea baliverne.  Așa că timpul a trecut, bradul a crescut și visele mele au tăcut. . Până anul trecut când i-am zis în glumă unuia din copii.  Dar era deja târziu sa mai fac ceva. 

Anu’ ăsta a luat soția vreo 60 de metri de instalație și 40 de beteala și să purcedem.  

Un om rezonabil nu l-ar fi cocoțat pe tac’so de 60 și ceva de ani în vârful bradului să îl împodobească . S-ar fi suit el. Da’ eu nu sunt d-ala. -Tată, hai.  Și s-a suit el toți cei 15 metri.  De vreo 4-5 ori  Bine, nu că am insistat,  că m-aș fi urcat și eu. Doar i-am zis că  merg să iau instalația de la mașină și era îmbrăcat și cu scara în spinare.  În fine,  quality time, tată și fiu.  L-am rugat și pe “ăl mic” să vină, dar cică are treabă.  Copiii mei se uitau râzând și mă întrebau :

-Tati, ce ți-a trecut prin cap? 

-Nu toate visele din copilărie se pot îndeplini în copilărie. Important e să nu uiți.  

Nu e cine știe ce, mai trebuiau vreo 60 de metri de instalație și vreo 40 de beteala,  măcar, dar tot se vede de la capu’ satului.  Tot e ceva pentru satisfacția unui copil megalomaniac. Trecut de 30 de ani. Vă spun, eu i-am inteles la treaba asta pe toți megalomanii lumii. Adică, dacă eram Ceaușescu,  la fel făceam și eu. Vă puneam la muncă să îmi faceți o Casa Poporului, dar nu chiar așa de mică. Și făceam și o catedrală a mântuirii neamului, dacă eram Daniel Ciobotea, chit că nu cred în Dumnezeu.  Probabil nici el,  dar magaoaia trebuie construită. Un om trebuie să își îndeplinească visele din copilărie,  nu contează pe spinarea cui.

Nu știu cine o mai da instalația jos din brad după sărbători, dar probabil că nimeni. La anul facem append.  Până se va vedea din avion,  să mă pot lauda când vin de la muncă: 

-Vedeți, domnișoara însoțitoare de bord?  Acolo e casa părintească, la bradul ăla împodobit. Tati mi l-a făcut!  

La doar 20 de minute (de zbor)  de casa poporului, cum zice în anunțurile imobiliare.