💓 Tarom. Către Paris, orașul grevelor

Bine, eu merg la Orleans.

Ia, să le fac astora un pic de publicitate moca, până nu dau faliment.

Ieri se lauda un amic că s-a fărâmat agregatul care trebuia să îl zboare până în Frankfurt și a întârziat așa vreo juma’ de zi, nu mult.

Mdeh. I-am dat frumos link cu drepturile pasagerului supărat și hint de firmă care îl poate ajuta să îi stoarcă pe ăia de bani și m-am pregătit, făcându-mi cruci cu limba, să zbor și eu azi cu ei, dacă Fraier France sunt greviști.

Sunt încă în aer la ora asta, dar până sfârșesc articolul am să cobor.

Avionul e cum le știu, nu au schimbat mare lucru, dar au făcut niște chestiuțe interesante. N-or avea ei bani de sisteme media cu ecrane în tetieră, ca Turkish Airlines ( Nici AF nu au pe zborul spre Paris) , dar au pus o chestie “AirFI” , ceva wifi la bord. Nu, nu te poți da pe net, din păcate. E o rețea locală, în schimb, unde vezi un film, citești un ziar , sau o revistă , sau te joci chestii stupide.

Bravo lor, asta e un hack ieftin și util.

B

ă, dar cel mai mișto in avioanele ăstora e presurizarea la bord. Absolut superB. Atâta m-au futut anul trecut aia cu care am zburat la Copenhaga și anul asta zborurile in Suedia și ăla din Israel, că nu credeam că mai scap de urechi înfundate ( otită stereo ) . Nici ieri nu îmi revenisem, în pula mea.

Handicapații dracului, ca să economisească benzină, zboară mai sus și pe măsură ce ești mai sus trebuie să depresurizezi mai mult avionul, dar asta nu e tot. La aterizare și la decolare au traseu de zici că sunt rachete, în pula mea. Presupun că la aterizare opresc motoarele și-l lasă să pice, sau ceva. Că prea mă doare.

Eh, ăștia de la Tarot nu-s așa . La ăștia nu simt nimic. Nici nu mai am urechile înfundate, mă simt ca-n tren. Buni șoferi.

Sper să fie grevă și joi, că altfel mă întorc cu AF, iar ăia mă zboară de zici că mă aruncă cu praștia.

*Ah, ce îmi place în zborul spre Paris, de fiecare dată, e că, nefiind una din destinațiile curente ale românilor care o ard la heirup și heisparg prin vest, nu simt că am nimerit în avionul condamnaților .

Nici către Stockholm nu e așa, dar ca să ajung acolo trebuie să plec către un aeroport din Germania, care-i încă cât de cât ok, sau Polonia, unde-i așa și așa, mai ascund gagicile, care dracu’ știe ce caută pe ruta asta, impresia că ești în avion cu echipele naționale de racheți ale ambelor țări.