Deschisul unui S.R.L în România și cum ni l-au furat englejii pe Arsenie Boca

Ați zice poate că-s pe ciuperci și ce legătură au ideile ăstea două. Da’ nu-s.

Am citit amuzat știrea cum că Manastirea de la Prislop unde se odihnește defunctul, nu mai are voie să vândă suveniruri cu poza lui, pe motive de licență .  Pentru mine nu asta e știrea dă-l în ”doamne iartă-mă”  ca să folosesc o expresie creștinească și să nu zic chiar pula mea. Ci că  o companie britanică a înregistrat marca ”Părintele Arsenie Boca”  la oficiul european de proprietate intelectuală.

Și prima idee e, cum mă, niște engleji? Ce treabă au ăia cu Boca? Păi niciuna , căci compania e deținută de un ungur, Sandor Andor,   asupra căruia există suspiciunea că nu ar fi get-beget din Cheșchemeș, ci c-ar fi un maghiar de-al nostru, de la Oradea  ( Dă Bihor pos’ fuji, da’ nu te poți ascunde ).

Și-atunci de ce dracului a deschis el firma în UK? Bine poate e complicat să deschizi firma în RO, dacă ai deja probleme cu legea, dar pe lângă asta, peste – intră experiența mea cu deschisul lu’ SRL ( încă nu-i deschis) , în condițiile în care nu mă ocup eu de asta, că nu sunt nebun.

Că e așa , o activitate pe zile .

1 zi Mergi la Oficiul Registrului Comerţului pentru rezervarea numelui firmei. Eu am dat 3 variante, erau luate toate, le-a încurcișat contabila și a ieșit un carcalete de 3 nume . Oook. Nu există un registru online pus la dispoziția publicului, să vezi și tu, în pula mea, ce nume sunt luate. Nu nene, treț să mergi acolo să se uite un OM în calculator. 

Altă zi că doar nu ai toata ziua la dispoziție până seara – Închei  contractul de comodat pe numele rezervat şi actul constitutiv și cu rezervarea de nume mergi la bancă să depui capitalul social. Pentru că actele sunt pe hârtii și  că tre’ să se uite altceva decât o inteligență artificală pe ele, trebuie să mergi per pedes.

Apoi, cu roaba de acte , te întorci la ONRC și  completezi formularele necesare dosarului de înfiinţare. Altă roabă. Apoi depui dosarul completat, dacă e corect și ți-l acceptă ăia, și aștepți câteva zile. Nu multe. Lol.

Păi da, eu sunt angajatul ONRC și al statului, taică, și alta nu!

Intenționam să-mi deschid un S.R.L cu sediul la țară,  că nu am pofta de companii cu sediul prin apartament la București ( să merg să mă milogesc vecinilor să-mi dea acordul și bunăvoința să nu fiu șomer, cum ar veni-încă o zi doua pierdute numai cu asta). Dar la țară e și mai complicat, că trebuie niște acte de proprietate pe casă  ( cred că le are tata pe ăstea) , altele care trebuie luate de la primărie, un contract de comodat între tata, patronu’  la casa de acolo și mine,  patronu’ la firma wanabe.  Și cu alea să merg la ONRC, să depun mai înainte o cerere de rezervare pe nume. Pe urma alte acte, pe urmă ANAF, pe urmă du actele la contabil și fă-i procură să se ocupe.

Online, nu, nu se poate.

ETE PULA!

Am luat în calcul să preiau un SRL existent de la un prieten. Aia era opțiunea cea mai bună, vedeți voi de ce ( TVA), dar avea contabilul tot felul de jene și întrebări la care nu știam neaparat răspunsul și pierdeam prea mult timp cu forwardingul.  Și mai erau și cu aia ceva proceduri de urmat.

Așa că soluția cea mai simplă a fost să merg cu firma de conta la notar să îi imputernicesc să-mi deschidă ei firma și să cumpăr găzduire de sediu social SRL ( 190 EUR/ an în București), cam ca hostingu’  de 5 EURO la  Webfactor. Să fie în acte că am sediu.  Nici nu știu unde e adresa aia.

Zis și făcut. Au făcut dumnealor programare la notar, eu am luat un uber și m-am prezentat.  Nu vă spun decât câteva cuvinte, că nu e bine să vorbești notarii de rău, mai ales pe ăia care-ți au actele tale.

N-am nimic de reproșat serviciile față de mine, au fost ok, m-au invitat într-o camera și am făcut ceea ce era de făcut, mai merg și altă dată, dar cu frică.  Erau numai femei în birou, toate doamne bine și foarte bine, în sensul că de la 90 în sus. Nu ani.  Big bones, știți voi. Un pic amuzant, dar nu asta stă în calea profesionalismului.

Cât că se certau între ele și înjurau ca la ușa cortului. Băi frate, râdeam pe înfundate cu contabila  care trebuia să preia  actele.  Doamna notar era cea mai bine dintre toate, cam pe la  vreo 2 metri înălțime și înjura la telefon cel mai tare și mai tare.  Când a intrat în cameră m-am timorat puțin, da’ n-aveam de ce.  “Buna ziua, e totul în regulă? Semnați, vă rog, aici. Vă mulțumim!” Mă uitam să văd dacă e aceeași persoană de mai înainte. Parcă avea și altă voce.

În fine, cât  am stat acolo și-am vorbit de deschiderea firmei am ajuns la  două chestii pe care nu le știam .

1. Poți fi asociat unic doar la o singură firmă, în România. Deci dacă vrei mai multe firme, nu poți fi asociat unic decât la una. La celelalte trebuie să ai parteneri. Obligatoriu.
2. Dacă ai dosar penal, sau cazier fiscal nu poți fi administrator al unei companii. Asta-i de bun simț. Nu știu dacă poți fi asociat.

Și am ajuns la ce mă interesa pe mine . Codul de TVA, util să facturez în spațiul intracomunitar.  Îmi spune contabila că-i un pic complicat cu asta.

Cum așa?

Pai , i-auzi, codul ăsta nu se dă așa la oricine. Faci DOSAR/CERERE și tre’ să impresionezi ANAF-ul dacă vrei cod de TVA, că nu-i pentru toți proștii. Serios.

Faptul că am hosting ieftin la sediul social nu ajută.

Cam trebuie să am angajați la companie.

Să le prezint niște contracte și faptul că-s continuate de pe PFA, deci chiar sunt Fane Jupânu, nu pielea pulii.

Și, colac peste pupăză, să merg la un INTERVIU, în persoană la ANAF, să mă ia ăia la întrebări.

Îi și aud pe inspectori:

-Ia zi mă, oagăre, ce faci tu cu codul ăla? tu crezi că TVA-ul e așa pentru oricine mă? Ai pus, mă, puță toate timbrele fiscale la dosar?  Ai mă acte doveditoare?  Diploma de la facultate și foaia matricolă este? De ce ai, mă, mai puțin de 7 la examenul de licență, ai? Al cui ești, mă, tu de vrei cod de TVA? Bă, tu știi pe câți am refuzat, mă noi?

Serios, am auzit că-s oarecum ”exigenți”, dar că ”în mod normal” eu m-aș califica. Normal, în pula mea, că m-aș califica, pentru că PESTE ~60k EUR pe an încasați îți dau ei cu japca cod de TVA. Adică nu mai poți să-l refuzi, te obligă să-l încasezi.

Daaar, dacă îl vrei tu de la început ca să termini bâlciul, nu poți, că nu-i pentru toată lumea, n-auzi? Cred că nu au destule coduri, sau ceva, lol.

Pentru că, da, în pula mea, în România sunt ATÂT de multe ”afaceri” care nu încaseaza măcar 60,000 de EUR pe an, dar se numesc afaceri și vor să încaseze TVA, de fapt, nu vor să încaseze, că n-au de unde. Nu. Ei vor să deconteze, TVA, mai mult decât încaseaza, să le dea statul bani. Și normal că ești pus la zid cu toți găinarii ăștia și căutat prin buzunare. mUE!

Iar eu fac limita aia în mai puțin de 5 luni, cred. Pai de ce m-aș osteni să stau eu la pula lor ? Nu cred că am timp de vrăjeli, dar l-aș solicita cam când ajung la limită așa , aș merge la interviu, aș face mega mișto de ei, ca să mă refuze în spume, doar ca să primesc peste două săptămâni notificarea că-s obligat   să încasez TVA.  Eventual tot de la aceiași agenți.

Vreau doar să vă spun că  pot deschide firmă în Estonia fără să calc în țara aia.

În Uk trebuie să îmi iau număr de rezident și după aia deschid online.

De aia și Arsenie Boca a fost înregistrat pe o firmă din UK, mă. Că e mai ușor, mă. E mai ușor să orice.

P.S. Tocmai mi-a scris contabila ca nu-i bine cum fac eu.  Adica am primit documentele pe care treuia sa le semnez, le-am convertit in  .PDF , le-am semnat pe mobil cu Adobe Fill & Sign si le-am trimis inapoi.

NU. Trebuie originale, câte doua,semnate pe hartie si trimise prin poștă, sau ceva.

Ok, tre’ să iau legatura cu amicul din Estonia, am înțeles că taxele-s mai mari  un pic acolo, dar totuși, dă-o în sânge.