Dacă e sâmbătă e relaxare

Am pus și eu o poză de click-bait în feat.

De fapt , relaxarea începu cu o tură de măsurări. E o firma care face mobilă pe comandă aproape de oraș, am mai lucrat cu ei și ce îmi place e că ai cu cine discuta. Și doamna care ia comenzi pare să fie ceva ingineră, iar doamna care execută e clar ingineră, plm, numa’ ingineri 🙂 , dar se vede diferența. Oameni care par să discute în aceeași limbă cu tine, oameni care știu ce e aia logică, oameni care desenează frumos cu ✏ și gumă, în secolul 21.

După care aveam o treabă pe care o amân de ceva vreme, dar nu se mai poate că plec două săptămâni de la țară, și pe urmă poate mai plec un pic nomad – în funcțiune de cum mă înțeleg cu soția și copiii.

Așa că hai cu automatizarea.

Am mai zis că ro-binetul ăsta din plastic nu e bun? Am pus cratimă că pare a fi românesc . Îl găsiți la Dedeman cu numai 4 lei, dacă vă tentează . A durat 1 an până a început să plouă din el.

Si hai și cu o stropeală că au ruginit frunzele de mur și tarea nu le-a tras cu sulfat de cupru odată cu via, ca să culeagă mama mure să…o laie, că se usucă netratate.

Cum rabla mea cu motor așteaptă încă o reparație, iar vermorelul de l-am cumpărat la folosit tata să adăpe cu Reldan (un fel de Furadan ) ferma de fluturi pe care o creștea în porumbar, m-am dus la el să îi cer tulumba pe care se tot laudă că a reparat-o. A făcut el tot soiul de garnituri, lipituri, invenții gen ventainăr ( nu mă întrebați ce e , că nu știu exact, am văzut două țevi in forma de teu circular cu o gaură în care zicea că bagă un tarotd ( nu jocul de cărți, scula de filetat pe interior) ) și tot așa.

-Merge, bă , tată?

-Zici că e nouă!

Pusei tulumba la spinare, plecai la casa cu pricina și mă întorsei înapoi să îl întreb cum dracului se scoate capacul, că părea că are un filet sofisticat, care nu se desface și nu voiam să îi stric unealta vintage proaspăt recondiționată.

-Tragi tare de capac in sus, bă, de ce nu mă sunași?

-Crezui că e complicat și trebuie să îmi explici, așa părea. Mda.

Hai înapoi pe drum la deal cu tulumba in spinare. Înainte să plec îmi spuse că dacă se înfundă mai trebuie desfăcut un melc de la diuza care dozează otrava și suflat. Aha, bun . Sculă!

Știu că v-am făcut curioși, așa că uite, asta e pocitania.

Cand îl vedeam pe tata mare cu asta în spinare părea că e dintr-un film de groază.

De mers, ca în prima zi, nu glumea tata.

După 35 de centimetri de stropit se și înfundă diuza. Dar nu-i nimic, o desfăcui, suflai melcul și următorii 2 metri cine mergea ca un ninja dând din coada aia care baga presiune și spray-ind cu jet maxim și prin diuza și printr-o încheietură a țevii, care părea că nu e bine înfiletată . Eu, eroul zilei, care desfăcui duza aia de 10 ori într-un rând , noroc că fu numai unul,că atâția muri am. Dar de la jumătate încolo eram deja obișnuit, aveam rutină, asta până observai că pompa curge și pe undeva pe sub ea la alta supapă (aia făcută de tata ) și că îmi face ditai balta de sulfat de cupru la cur.

La sfârșit terminai și randul și substanța și foarte bine că terminai, că eram leșinat de mâna dreaptă, obosisem mai ceva ca de la cea mai anostă labă pe care ți-o poți imagina, făcută unui negru cu pula de 50 de centimetri și pielea tare.

Abia atunci mă putui relaxa vreo 5 secunde.

După care drumul înapoi către Bucale, care e altă poveste dar nu ramai filmele și nu știu dacă le mai.