Îmi place ce scrie omu’, mai exact cum scrie, și motivat de asta am deschis și cartea. Nu eram prea atras de subiectul cărții în sine – dezbrăcarea popilor de hainele sfinte și suprinderea lor în pula goală, fiind prezentată biserica în toată urâciunea ei, dată atât de comportamentul deviant al clericilor, cât și de însuși scopul mercantil și ipocrit. Nu că nu-i interesant, dar nu-i nimic nou pentru mine, nu prea mai e un subiect, cam de vreo 15 – 20 de ani. Și poate nu-i chiar rewarding să citești ceea ce știi deja și ce reprezintă și propria părere, doar cu alte cuvinte, într-o carte.
Dar m-am apucat de ea pentru stilul transgressive și pentru modul în care mă așteptam să fie scrisă. Îmi place genul de abordare în care povestea este prezentată din punctul de vedere al unui personaj, care evită o cameră peudo-obiectivă deasupra scenariului, iar ceea ce citești este ceva ce aș numi subiectivism justificat. Nu știu dacă există termenul, sau unul similar, dar ideea e ca personajele îți transmit povestea cu titlul de adevăr, sigur, unele-s privilegiate față de altele, în text pare că autorul ține partea personajului principal, care e mai oarecum mai rațional, sau poate doar mai puțin emoțional decât restul, deși mi se pare că găsesc o doză suficientă de faibilism, sau poate-i doar un faibilism deghizat.
Stilul și textul nu-s chiar pentru toată lumea, citeam pe undeva o apreciere critică, citez : “Recomand tuturor celor care ştiu să facă distincţia dintre nud şi pornografie“
Eu cred ca știu să fac diferența dintre nud și pornografie, diferența între goliciunea folosită ca artă și cea folosită ca exploatare a unor slăbiciuni și vicii și pot să spun că tre’ să fii destul de înțelegător ca să deslușești formele artistice ale textului dincolo de vulgaritatea nu neapărat a limbajului, cât a textului chiar susținut de un limbaj care se vrea cuprins într-un cadru literar totuși, text care caută parcă să exploateze imaginația pornografică din mintea cititorului. Remarc și limbajul vulgar pentru ce te-ai aștepta să găsești într-o carte, așa eu vorbesc și scriu uneori mai grosolan de-atât, dar nu-s eu etalon în literatură. Și nu-i vorba numai de sex. Simbolurile depășesc destul de mult sfera nudului și intră în zona aia în care îți pui problema, oare ar trebui să citesc asta? Bine, nu eu, eu pot să citesc orice, n-am jene d-ăstea interioare, deși cred că mi-ar fi un pic nu știu cum să citesc pasaje cu voce tare la un cenaclu. Dacă cenaclu ar fi un cuvânt pe care eu l-aș cunoaște.
În ceea ce mă privește, am găsit fix ce-am căutat atunci când am deschis cartea, probabil că ar fi valorat și mai mult s-o fi citit acum 15-20 ani, dar probabil acum 20 de ani ar fi fost una din cărțile interzise sau cenzurate. Bine nu în România anilor ’90, dar ca idee, la vremea aia ar fi fost percepută, fără îndoială, ca o piatră aruncată în geamul bisericii și al eticii sociale. Acum nu mai e cazul, imaginea bisericii s-a dat dracu’ și fără umărul literaturii, iar etica socială în România e o glumă.
Iar ca o șușana, remarcam deunăzi o puțoială pe tema literaturii și a trăitului din scris între Eftimie și Coloja.Nu mă interesează divergențele de ordin personal și nici cum trăiește fiecare din scris, dar era o invectivă pe tema faptului că-s greu de citit cărțile lui Răzvan. Băi, cam sunt. Pe asta am lăsat-o de vreo cîteva ori că mai aveam chestii de făcut, uneori alte cărți de citit, pe cand cartea lu’ Eftimie o pot citi cu un ochi închis și cu o mână la spate. Da-s două chestii diferite și nu aș putea spune că prefer un anume stil. Sigur pot citi vreo zece cărți de-ale lu’ Eftimie într-o lună și s-ar putea să nu am dispoziția necesară să citesc mai mult de 2 scrise în celălalt stil într-un an.
Dar se pune problema de cine și ce caută într-o carte. Probabil că e util să ai și cărți Transgressive, altfel toate filmele ar fi de comedie și cu super eroi, nu?
Am început încă două – ”Choke” și ”Survivor”, după niște recomandări, dar am dedus repede ca poate am greșit autorul, sau poate am citit prea mult anul ăsta, lol. Mai am o carte în plan până la sfârșitul anului și gata. Păi ce facem aici, eu aveam alte planuri cu certificări and shit și am citit până acum vreo 8 cărți de literatură ( majoritatea mai vechi). Știu că-i o glumă, că-s oameni care citesc cu 2 cifre, dar mie nu-mi place literatura, în general.
Am citit Coloja si sunt de acord ca e greu de citit . Pe de alta parte subiectul e valabil si in ziua de azi , (daca este permis) link: https://observator.tv/social/parintii-unei-fetite-ii-aduc-acuzatii-grave-unui-preot-de-langa-bucuresti-269655.html , acelasi preot care a inchis in biserica (pt a o proteja :)) ) bicicleta celor de la Ape rider .
Subiectul e valabil, dar nu mai e o noutate pentru nimeni. Dar stirea aia, s-avem pardon si sa nu fim prea rai cu sarmanul preot. Pai, cine pula mea e de vina aici pentru abuz? Ce era sa faca daca fraierii aia au halit gogoasa si i-au adus copilul pe tava? Serios acuma. Cum adica “Mi-a dat mesaj pe telefon. A zis că are nevoie de copilul meu să-i aşeze cărţile. A dus-o direct acasă! “ ? Gen primul lucru dupa mesajul pe telefon, daca copilul era deja cu el era sa suni la 112, dar asa instant, stii cum?… Read more »
fix, dar fix la asta m-am gandit si eu. :)) cica erau prieteni de familie. de cand prietenii de familie iti invita fiica de 11 ani pe la ei acasa singuri???
ca sa nu mai spun ca avea cred biblioteca nationala acasa de a fost nevoie de 3 saptamani la rand sa se tot duca la el sa aranjeze carti. nu imi dau seama daca chiar puteau fi asa de prosti sau pur si simplu i-a durut in cot, mai ales ca faceau afaceri impreuna.
Eu de la Cypress am citit o serie de nuvele, nu mai țin minte când, eram la plajă acu’vreo 4 ani. Au fost ok, stilistic, dar prea previzibile. Nu aș mai încerca un roman.
nu în România anilor ’90, dar ca idee, la vremea aia ar fi fost percepută, fără îndoială, ca o piatră aruncată în geamul bisericii și al eticii sociale În România anilor ’90, Mașinăria Rock and Roll era favorita puștilor de 14 ani, Dănuț Ungureanu era un autor respectabil, iar Tintinii românești Cătălin Tache și Horia Tabacu erau reporteri serioși. Sau, metaforic zis, prin România anilor ’90 nu trecuse ca buldozerul visul american al lui George W. Bush. Și nici prin Rusia anilor ’90 nu trecuse buldozerul. Visul american al familiei serioase și tradiționaliste cu nuntă la biserică și casă pe… Read more »
Cu casa pe credit poate, da’ de unde sunt eu se faceau nunti in biserica, fara vreo pauza in timpul evului comunist, cel putin din ’45, din ce mi s-a povestit in familie, da-i posibil si mai de din vreme de-atat, doar ca aia pe care i-as fi intrebat prin viu grai erau deja morti. .
[…] trezisem la miezul nopții. Și-am dat peste recenzia asta la ”Recolta roșie” a lui Orbu: ”Recolta roșie a lui Coloja”. Omul e sincer și apreciez […]