Sudeley Castle & Bibury

-Copii, hai, sus ancora, că e sâmbătă ! Unde vreți să mergem , la castel sau la mare?

-Nicăieri! și butonau de zor tabletele.

Le spun că nu se poate , că tre’ să vizităm, să plm – ca să … urle la mine … aproape plângând, că “noi pe fiecare weekend mergem, ba la mare, ba în alte părți” și:

-M-AM PLICTISIT! INTELEGE ȘI TU, CĂ MAI VREM SĂ STĂM ȘI ACASĂ.

Mă gândesc că “I-auzi, pula mea”, v-ați plictisit de plimbat și vacanță. Bine.

-Sotie, nu vor.

Și mă bag și eu la calculator.

-Mergem fără ei.

-Hai.

Singura persoană nemulțumită, mama ei, că tre’ să stea cu ele in casă. Aia e.

Am pus drona in portbagaj si m pornit-o catre Oxford cu viteza. Asa viteza ca am uitat cablul de USB pentru telefon, am ramas fara baterie si n-a mai fost rost de saltat drona. 

Ce e la castelul ala ?  Cel mai misto lucru sunt gradinile cu flori arbusti, arbori, lac cu carasi, crapi si alti pesti coy .

La fel de misto de drumul pana acolo, de cand iesi de pe A429, pitoresc , dar cam strâmt, cum fac ăștia drumurile ca să nu îi dai talpoancă, că nu prea ai pe unde. Uite ici , un material dintr-un alt articol în lucru.

Drumurile ăstora din și dintre sate sunt așa cam ca la o bandă ( nu pe sens, o bandă și-atât) cu niște gâlci pe-o parte și pe alta să te bagi când vine altul . Și nu e pe priorități e pe politețe și bun simț. Și băi, nu îmi place, dar mă văd nevoit să apreciez că se circulă bine și frumos pe drum și e mișto să-ți facă omu’ cu care te întâlnești cu mâna de ”salut, merci” în loc de ”muie fraiereee!”. Și, partea cea mai tare, dacă mergi încet, fie că poate te gândești că e o idee bună să respecți limita de viteză, fie nu ai idee exact unde dracu te duci, ești în mâinile lu’  google maps total și te bucuri de peisaje,  nu vine vreun cretinardo din spate, să-ți facă pushing , flashing, claxoane, zoso driving style, să te miști sau să te dai la o parte că el are treabă. Nu, tată, se merge în coloană și nu prea depășește nimeni , nici viteza, nici coloana, nici mașina daca nu merge mult sub limita de viteză și dacă  e destulă vizibilitate și loc liber .  

Mai complicat când se întâlnesc prea mulți, am pățit și asta  și am futut un pic vopseaua pe oglinda de un gard, dar merge.

Despre ce este castelul.

Despre chestii interesante din istoria Angliei. I-am cumpărat copilului o carte cu istoria mizerabila a Angliei. Ceva povestiri din istoria ăstora , destul de sadice, cam ca toată istoria medievală, povestite cu un pic de umor negru.

Chestiile interesante sunt cu Richard III, Henry VIII – nu știu eu cine sunt ăștia , că nu au jucat pe partea mea, dar în fine.

Au ăștia statui cu toate doamnele care au avut treabă pe acolo, fie prin pula lui Richard fie pe la ghilotina unde le decapita obsedatul ăsta. Una singură am înțeles că a trăit mai mult ca el, dar nici aia n-a murit chiar bătrână, în rest , le pensiona băiatu’ destul de tinere. De fapt, la 30-35 ce să mai facă cu ele. Alta nouă.

Anne Boleyn , Lady Jane Grey și Elisaveta I au avut treabă pe la castelul ăsta. Am văzut niște chestii amuzante și triviale prinăuntru, una ar fi faptul că unii mai locuiescîncă într-o aripă din castel, a doua ar fi o baie medievală en-suite, cu un veceu tapisat cu catifea, lol, și cu ceva poveste despre cel mai mișto job din istorie – Groom of the Stool – unu care te stergea/ spala la cur după ce te căcai. Bine, dacă erai rege, ca Henri VIII ăla ( din dinastia Tudorilor) nu așa oricine. Restul, ca și acum , trebuiau să se șteargă singuri.

După ce ne-am preumblat pe acolo și m-am ofticat că nu mai am baterie să ridic drona, am plecat să căutăm restaurant printr-un sătuc cochet ceva. Și n-am găsit restaurant, că am ajuns untr-un sătuc medieval cochet, numit Bibury.

Acolo e bun de mers la pescuit , că au ăștia o ”fermă”, unde poți să faci o rezervare la un grătar, vii cu undița ta, sau închiriezi de la ei, pescuiești în crescătoria lor și halești ce prinzi.

În afară de asta satul e minunat. De poveste e puțin spus. Ce e mișto e ca sunt case AirBenebite, dar sunt și oameni care încă mai locuiesc acolo. Nu știu din ce trăiesc, da-n mod clar și mie mi-ar plăcea să am în loc de casa mea la țara o casă acolo – dracu știe cât costă și-aci. Dacă prin Anglia casele sunt mai degraba din cărămidă, ăstea-s de regulă de piatră și arată după cum vedeți.

Școala lor e la biserică, nimic deosebit pentru un sat medieval, mă gândesc.

Partea mai puțin mișto e ca nu au restaurante și am plecat acasă flămânzi. Aveau 2, la unul era o nuntă, iar celălalt se deschidea la 6 , soția cred că ar fi stat eu mi-am băgat pula, aveam deja glicemia căzută prin chiloți și cum cheia de la rablă era la mine, duși am fost. Altfel ar fi fost mișto, da’ îi dacă nu mănânc toată ziua nu prea te mai înțelegi cu mine.

O altă parte mai puțin mișto e că e plin de turiști ciuciunghezi – plin, bă. Au scris localnicii pe porți, inclusiv în mandarină și portocală că să nu le intri în curte că e proprietate privată, că altfel, ăștia sunt ca viermii, îți intră și-n cur.

Bănuiesc că știu de unde sunt veniți că în zonă e un orășel plin de ei, gen China Town, se numește (deocamdată) Bicester Village, am trecut pe acolo când lucram în Oxford.

Cam asta.

Pozele cu florile le-am pus.