La aeroport

Am mai multe texte începute și mai încep unu, să fie. Mi-am tot amânat zborul, pentru că pula mea, bănci, aia e altă poveste. Și azi am plecat. Lucram din apartamentul gol si ma tot futeau ai mei că nu terminau mai repede testele vieții să o iau și eu la picior pe la 16:30.

Cum nu am știut când și cum plec nu mi-am mai rezervat loc de parcare la parcarile alea mai ieftine care sunt aproape de aeroport, aproape la un kilometru, vreau să zic, pavate frumos cu țărână, dar unde plătesc 218 lei pe lună, nu 400 ÎN PULA MEA.

Și mă ia waze prin toate coclaurile posibile și imposibile, pe străzi desfundate, neasfaltate ( da, bă, în București) prin pula mea, dar până la urmă, adica până la 17:40 , ajung. Construiesc ăștia nu știu ce pasaj la aeroport pentru o linie de tren/ metrou glorioasă, probabil unesc tunelele dacice cu catedrala mântuirii neamului. Dar nu, acum , prin 2050, momentan doar s-au apucat de dărâmat prin aeroport, au făcut intrarea un pic mai altfel și au închis niște străzi.

Și pentru că cel mai bun GPS cumva e tot soția și-mi lipsea, n-am nimerit parcarea de data trecută, de la P5. am trecut pe lângă și-am simțit o broboană rece de sudoare pe șira spinării. Am oprit ca vita în giratoriu, paralizat de prostie și jur că-mi venea să dau cu spatele, dar nu vreau să apat la televizor, cred.

Hai, dară, la ălelalte, P2, P3, P4. Aveau toate împreună fix 0 locuri de parcare libere. Decât să las mașina o lună la termen scurt mai bine nu mai plec. Mai dau o tură că poate, poate pot să intru înapoi pe la giratoriul ăla.

Pula mea, nu pot, că au blocat drumul cu niște obstacole din ălea de plastic, e sens unic acuma. Opresc lângă, pe un scuar pe avarii și pun iar waze să mă ducă la P5 , care este fix la 25 de metri de mine, nu glumesc.

Lejer, doar 11 km am de mers, adică 5.5 până unde pot să întorc și e o aglomerație din aia de stai pe loc. Waze zice că ajung înapoi la 18:05 – ar fi timp, dacă or fi locuri libere, că zborul e la 19:45. Dacă nu, am belit-o, de fapt nu belesc nimic, că pentru asta ar cam trebui să ajung in UK.

Hai, ajung la giratoriul ăla de ieșire din aeroport și văd acolo prima parcare privată, Park2Fly ceva. Asta e salvarea mea. Le tai calea unora cu viteza uimitoare de 1.5 km la oră și mă bag. La poartă o tanti:

-Aveți rezervare?

-Nu am, mai aveți locuri?

-În mod normal vă certam, dacă veneați mai devreme, dar acum s-au eliberat câteva.

-Perfect! Cât costă?

-Cât stați?

-O lună.

-Pentru 30 de zile este 690 de lei.

Îmi dau seama brusc că parcarea aia e ceva gen CatchAll(fraieri ca mine) , mi se dau ochii peste cap și dau cu spatele rapid. Le tai iar calea unora, că altfel n-ai cum să te bagi la ora aia acolo, mă salută regulamentar cu degetele mijlocii și claxoane, le mulțumesc cu avariile și dă-i bice, taică, că arată waze deja 18:10.

Deja simt că mă deranjează un pic permisul în buzunar, conduc rabla automată pe modul manual – prietenii știu cum conduc eu în modul NFS, nu neapărat repede dar măcar periculos.

După 11 kilometri sunt înapoi la intrare, cu ochii cât cepele pe P5. Mă bag, apăs pe buton și mă rog la Sfântul Henri Coandă să-mi dea jeton, să nu mă lase pe afară, ca pe fraieri. Îmi dă și mă simt de parcă mi-au intrat cireșe pe linie.

Intru dar nu zăresc niciun loc de parcare. Bag pula, eu de acolo nu ies decât pe jos, dacă nu e nimic o sui pe iarbă, pe trotuar, în pomi, undeva o înghesui. Îmi intră și careul de ași și un echipaj de la Wizz, cred se suie în rabla lor și eliberează fix un loc cât mai mulinez eu prin parcare. Nu risc, dau imediat cu spatele până acolo și o așez. Din vreo 5 manevre că ei aveau o mașină mai mică, nu chiar autobuz.

Rusacul la spate și plec liniștit, că e și 25 și am tot timpul până la 19:15 când fac ăia de la Wizz îmbarcarea. Fac poze la loc, să nu mai caut ca boul jumătate de oră ca data trecută. Totul e bine când se termină cu bine..

Asta după mă întorc de la ușa aeroportului să îmi iau și trolerul uitat în portbagaj.

Pe de altă parte, în Luton zici că e gara din Drăgășani. Mă întâlnesc cu amici care își așteaptă alt amici – ”ce faci, te-ai întors?” ”bine, tu?”