Nu știu dacă e bine să încep așa, poate am probleme să ies din țară. Motiv pentru care acest articol va apărea după ce mă voi fi întors , până atunci , doar in grup restrâns, pe forum. Râdem, dar în incintă.
Dar să-mi bag pula ce jeg de oraș. M-aș muta de aici în București mâine.
Când vii dinspre aeroport ( poate fac niște poze pe retur (L.E. nu a mai fost cazul că nu m-am întors la Cairo, mai bine) , eram rupt in gură când am venit ) construiesc o zonă mai nouă pentru mai bogătani așa. Niste case mai socotite și după aia blocuri, dar mai arătoase decât alea din București , Germania și Europa Centrală.
Dar INALTE și largi și apropiate unul de altul, aia din rezidențialele din București par că au respect și alta nu.
După care urmează un oraș întreg ( par așa la vreo 2 Bucureștiuri lipite, ca mărime, dacă nu or fi mai multe ) de ghetouri. Bă, ghetouri.
Au și case mișto. Dar ai o casă mișto între două blocuri sau case care arată ca niste ghene.
Ia uite ce Penthouse mișto au făcut ăia sus pe bloc.
Ăștia locuiesc în case fără geamuri și tencuială nu că nu au bani să le termine. Sau nu neapărat de aia. Nu le dau in folosință/ nu fac recepția lucrărilor CA SĂ NU PLĂTEASCĂ IMPOZIT.
Bă, nu știu cât e impozitul ăla, dar mie mi se pare că sunt tigani și din cauza asta orașul arată ca un oraș de țigani. Un Ferentari mai soios. Nici acolo nu am văzut așa ceva.
Și epatează in kitsch, desigur. Păzea, că te mănâncă leul! Sau sfinxul…
Legat de care. Praf . Bă, nu știu cum pula mea trăiesc ăștia aici, am stat mai puțin de 24 de ore și am nasul futut, nu știu dacă o să pot face scuba in condițiile astea.
Și eu și soția. Și stau cu broboada pe muie, trebuia să îmi iau masca din ăia de coronavirus cu supapa , de la 3M, nu de virus, că nu are cum să trăiască ăla aici.
Acuma înțeleg de unde vine numele de prliramida nazală, că până mâine cred că pot să scot una măcar ca a lu’ Keops ăla.
Legat de care, vacanța asta o iau ca atare, îmi place că e cu explorat, cu istorie și geografie, dar nu ai ce căuta să vii pe relaxare in Cairo.
Stau in probabil cel mai mișto hotel al lor – Le Meridien Pyramids Hotel and Spa, e cca 200usd/ noapte ( am platit mai puțin că e pe combinație cu grup, agenție, etc) și, pentru banii ăștia, e o glumă.
Restaurantul a la carte italian e *foarte bun* după standarde internaționale ,nu așa.
Dar am fost pe zi la alții, ne-a dus ghidul, să mâncăm local, să pula mea.
Când am ajuns acolo o tanti scotea niște pâine tradițională de a lor, de la cuptor, în praf , în jeg.
Și mă uitam așa a “bă, voi credeți că eu mănânc asta de pe jos?”.
Dap, exact asta am făcut, că mirosea bine. Gust, nu fantastic, dar bun.
Supa aia verde – e ceva tradițional egiptean de care mănâncă ei des. E o supă grasă și gelatinoasă de o verzitură ca spanacul. Absolut ne-mâncabil, dacă mă întrebi pe mine, are gust de ciorbă de piftie rece din pizdă de arici, fără usturoi, amestecată cu urzici de dat la puii de curcă, fără mălai.
Altfel restaurantul curățel pe dinăuntru, dar mâncarea cam meh, am zis. Mi-au plăcut niste dovlecei umpluti cu dracu știe ce cereale și condimentați cu coriandru, dar cam atât.
Au venit cu un grătar de carne unde puiul a fost – pui, dar aveau un fel de mici de oaie pe băț; absolut oribili nu am putut să halesc așa ceva , nu sunt sigur că oaia aia era vie când au sacrificat-o. Și era gătită în cel mai scârbos mod cu putință.
Cu securitatea – la obiective a fost ok, aia cu suveniruri devin agasanți doar dacă le dai apa la moara. “La, shukran” și te lasă în pace. Cu ghid local ( un nene egiptolog, plm) dar fără pază cu pușca. Ziua.
Seara, plm, am ieșit să cumpărăm un antiperspirant ca l-am uitat în UK și nu pot spune că e ca și când găsești la hotel, la orice shop etc. La farmacie , taică, nu știu aia cu antiperspirante și din astea.
E poliție pe străzi , mai ceva ca in Israel, dar spre deosebire de Israel aici ăștia nu mă fac să mă simt sigur, poate pentru că ne-au “apostat” niste cerșetori la 10 metri de miliție . Din fericire nu cu bâta.
S-a oferit un nene sat ne ducă la farmacie . Eram cu un prieten (R.) și cu soția – normal că mi s-au ridicat toate red flagurile , dar hai, plm pe drum către tăiere, cum zicea R.
Am fost pe niște străzi care îmi aduceau aminte de Ferentarii anilor 2000, se mai lua lumea de noi , la modul ne cereau bani, niste copii mai golanasi așa, evident, nu toată lumea. Îi ușuia nenea ăla. Mă gândeam că ne cere șpagă de protecție sau ceva ( în cazul bun) , dar de fapt tot ce voia era să mergem la el în shop , să cumpărăm ceva . Nu am poze de la el dar era destul de mișto făcut ( pe clasic, pe rustic așa ) și vindea esențe de parfum, în sensul de extracte / uleiuri din plante. 15 dolari sticluța de35-50 ml ( nu îmi dau seama exact ) . Cică ar fi trebuit să negociez (că așa se practică) , dar judecând după calitatea aparentă a produselor am simțit că aș fi țigan să nu îi dau omului cat cere.
Acuma ce să zic, e o experiență, dar tot nu pot să recomand așa ceva , nu e pentru “the faint hearted” .
Dacă cauți, nu la dughenele unde sunt luați turiștii in bot, evident, găsești manufacturi mișto.
Am fost la o expoziție de papirusuri, eu nu am ce face cu astea dar era un tablou mișto pictat pe papirus ,voiau cca 500 de lire (englezești) pe el , probabil negociabil. Nu sunt expert in artă, dar arăta ca și cum ar merita banii ăia, l-aș fi atârnat acasă. Nu l-am fotografiat că mi-au zis aia mai înainte că nu e ok să fac poze și i-am respectat. Asta am tras-o înainte.
Majoritatea chestiilor sunt reproduceri care valorează doi bani și majoritatea turiștilor cumpără/sponsorizează genul ăsta de căcaturi , că sunt zgârciți și bătuți în cap, evident. Și evident, la dughenele din punctele turistice nu găsești absolut nimic care să merite atenția.
Mi-am cumpărat o eșarfă (pentru praf ) de la hotel și m-am enervat că mi-au cerut aia 400 de lire ( de ale lor, cca 20 britanice ) , dar am plătit că aveam nevoie. Se vede un pic in poza de mai jos . Și după aia i-am văzut pe aia de la dughene și care agasează turiști cu jegurile lor mare in China. Le vindeau la , dracu’ știe cât, cereau cca 5-10 USD pe una, dar, băi, sunt cârpe de șters pe jos. Sunt mândru de aia pe care am luat-o. Tot e prea scumpă, dar plm.
Legat de vreme. E cald, 25-28 de grade azi in Cairo. Cred că nu ai ce căuta aici din Mai până la începutul lui Octombrie . Nu vă uitați la mine că am mânecă lungă, e o jachetă subtire și o port că nu vreau sa îmi expun piele la soare, doar eu și soția eram OK seara, restul erau un pic roșii pe unde i-a găsit ultraVioleta. Și că rezist ok la căldură până la 30 de grade, nu prea transpir ( nu prea beau apă/ lichide ziua).
Acestea fiind zise localnicii erau cu hanorace serioase, unii cu geci ca lumea și șosete ( în papuci ) . Înfofoliți, nu glumă. Cred că ar rade englezii de ei și cu curul.
Pozele astea sunt la ora 13:00. – 26 de grade.
Și cum stăteam noi la micul dejun, vine mama lui R tremurând că pică unul pe terasă. Există riscuri când ești fumător, poa’ să ți se întâmple chestii.
Un nene căzuse brusc pe terasă ( pe gresie așa) de la un balcon, etajul 2-3. După care, în timp ce se văita el așteptând ambulanța (o pulă) a venit și poliția și i-au pus cătușele așa pe jos, nu că putea să fugă undeva. Aparent, l-au prins unii de la hotel beat ( Egypt ,baby: voi știți cât costă băutura aici?) și, beat fiind, “s-a aruncat /a cazut” de pe balcon. Eu i-am văzut pe aia de la balcon pe urmă și am niște îndoieli pe care le-am marcat cu ghilimelele de rigoare.
Traficul
Am văzut 1 semafor in Cairo, dar R a zis că sunt mai multe, 2 sau 3. La 20 de milioane de locuitori. Nu am văzut treceri de pietoni. Se pare că cea mai mare amenințare pentru turiști în Egipt, în general, dar în special în Cairo nu sunt teroriștii, sau jaful, sau furturi, ci accidentele rutiere , care îi omoară fie ca pietoni fie ca pasageri în microbuze. E normal, aici trebuie să știi să treci strada. Nu merge pe combinații cu căști in urechi și uitat în telefon că te rad ăștia iute.
Și cum scriam eu articolul asta , în timp ce ne întorceam de la piramide și înaintăm către o parfumerie, alta decât dugheana de mai sus, iaca o mașină tocmai ce se răstoarnă in fața noastră. Ia-o pe asta, bo$$ultane!
Bă, la parfumuri ce să zic. Oamenii se laudă că au ei uleiuri esențiale și că au orice parfum găsești pe piață la orice preț. Mai mult se laudă .
Nu zic nu, esențele de parfumuri de pe unde am fost au fost ok ( parcă mai de calitate la nenea la care am nimerit fortuit in prima seară) . Zic ei că adaugi la esențele lor 80% alcool și faci parfum. Atenție, îți trebuie alcool denaturat din ăla care nu putea a spirt. Nu zic nu. Și esența, dacă o pui așa simplu pe piele e destul de persistentă. Am cumpărat câteva , voiam să cadorisesc pe cineva de probă și să mai cer o părere, dar covidul pizdii mi-a stricat planurile.
Așa că rămâneți la părerea mea. Eu am cerut să văd dacă au Tom Ford și a zis nenea că are ceva din colecția aia scumpă “Tobacco Vanilla”.
Bă, nimic de zis – esența lor era Tobacco Vanilla, si miroase mișto. Dar nu e Tom Ford. Adică pe mine la chestii de nas nu mă poți vrăji ușor. Nu e , de aia m-a costat 170 de euro parfumul pizdii în aeroport ( eu am altceva cu oud ) și nu merge schimbat pe esența lor de 15 dolari. Da, aveau esențe care aduceau mai bine cu căcaturi mai ieftine, gen Farranheit de la Christian Chior. Dar și alea aduceau a aroma originală nu erau chiar aia. Că pula mea, îmi imaginez că parfumerii aia nu își iau banii chiar degeaba când amestecă esențele și după aia se duc la turcaletele cu pricina și ii spun , uite boss ( Hugo Boss, desigur ) rețeta aici, ia și fă. Ce fac ei acolo pare un pic de reverse engineering făcut de cineva cu nas bun, dar nu exact. Oricum daca vrei să dai banii pe ceva pe acolo, nu bazar , nu papirus de la beach boys de desert. Cauți un magazin de genul și poți cumpăra chestii decente.
Ce aveau chiar mișto erau articole de sticlărie. Difuzoare de parfum , arzătoare de tămâie, ai sticle de parfum făcute artistic de mână. Nu vorbesc de mizerii de 5 parai, aveau sticle de parfum de 100 de parai bucata, care cam meritau. Sticla goală, băi.
Se uită soția destul de atent, dar a decis că nu avem loc în bagaj și plm #zgarciti #criza.
