Întoarcere la origini

Nu am mai scris nimic că nu am vrut. Nu am vrut să vă spui când viu acasă călare pe apocalipsă.

Cum ar veni, e despre când te duci înapoi, în pizda mă-tii. Cu sau fără virgulă.

Aș mai fi stat;  când am plecat vremea era frumoasă în UK, nu merită ăia vreme așa mișto la sfârșit de martie – de aia își cam și băteau pula toți de izolarea impusă și o ardeau in plimbărici și ieșiri pentru sport . Separați , desigur. Păstrau distanța socială.

Dar eu nu am animale de companie și nici nu alerg/fac sport, deci nu aveam ce face in contextul școlii închise, altceva decât peri albi și anxietate că pierd timpul degeaba și risc să fac foamea pe acolo și cine mai știe ce , cu banii în buzunar.

Plus că eu de mic am un gând care a evoluat pe urmă într-un plan fad. Dacă vine apocalipsa de orice fel, eu intenționam să mă refugiez aici. Nu neapărat să supraviețuiesc, dar la nevoie , să trăiesc sfârșitul lumii mele împăcat și liniștit. Până la urmă despre asta e vorba. Bine, e vorba că nici restul familiei nu agreau mai bine izolarea aia de acolo.

Nimeni nu mi-a promis nemurirea , înțeleg că vouă da, și tot ce vreau e să nu îmi furați timpul ăla pe care îl am, nu ăla pe care nu-l am, că nu am făcut nimic să mă țineți voi in pușcărie, că vă e frică unuia de altul. Da, o să murim, moare un pic din noi cu fiecare zi în care nu facem nimic util in afară de a plănui apocalipsa, o spun eu, care de ani de zile practic izolarea de ceilalți ca pe un sport de agrement.

Acuma, na, la media de vârstă din satul ăsta plus cu faptul că noi ne-am tot plimbat de când a început covidul pizdii (nu am terminat articolele cu Egiptul ) , e de înțeles că lumea ne privește pe noi ca pe aducătorii  apocalipsei și ne tratează ca  atare.

Așa că  în momentul în care au decis ăia închiderea școlilor, am stat și noi și am gândit profund vreo 5 minute și ne-am luat bilete flexibile la Wizz peste o săptămână, că mai înainte erau scumpe ca aurul hârtia igienică, cartofii și cireșele. Apropo de care, oare cât or costa cireșele anul ăsta? Acuși înfloresc cireșii. Aveam deja bilete , neflexibile, pe 4 aprilie, care bani – ducă-se că mai am câțiva .

Dar mi s-a părut un pariu cu bătaie foarte lungă 4 aprilie. Estimez că până atunci UK devine zonă roșie pentru România și se închid zborurile. Sper că nu, că mai e lume de venit. Da, aici , acasă. Întoarcerea la matcă e ceea ce face fiecare om, când se simte incert. Mergi unde te simți acasă. Există riscul să nu ajungi , dar e un instinct.

Riscul există, pentru că lumea s-a împărțit în zone roșii și galbene. Când am luat noi decizia, China, Italia și câteva puncte din Spania erau roșii. UK era zonă galbenă, cu alte state. Când am plecat erau și Germania, Franța deveniseră roșii și toate celelalte țări din lume galben .

Din zona roșie nu ajungi acasă , ajungi în carantină instituționalizată și nu știi unde. Ai putea ajunge într-un hotel la mare, sau într-un spațiu insalubru “jam-packed” cu alți covidari. 

Am stat geană pe evoluția numărului de cazuri în România și în UK. Când au trântit ordonanța militară mi-am mușcat un pic buza, dar mi-am adus aminte de poporul român. Poporul român se preface că face , la orice nivel. E totul kosher pe hârtie, dar în teren se aplică altfel.

In perioada asta am auzit mai multă lume din UK și Romania spunând că e groasă , că te iau ăia de la aeroport cu jandarmii, că plm. A fost așa , pentru unii, niște excepții, dar știrile au pus problema alții.  Nu e așa. Nu prea .

Nu prea a dormit tata în noaptea când am venit, nu de frică că îl bag in pământ, mai mult îngrijorat de ce a văzut el la știri. Legat de care am două chestii să vă spun.

Știrile

Vă uitați prea mult la televizor . Mâncați prea mult covid d-ăsta. Luați și voi cu pâine, că de aia ați cumpărat făină. Noi, aici în izolare nu avem cablu, nici antenă la TV și nici nu pun. Doar Netflix și Prime. În UK ,noi m-am uitat pe acte și am trimis mailuri la instituția cu care urma să interacționăm; aeroportul. E de spus că au răspuns oamenii. Omenește.

Căcații ăia din televiziuni merită să moară în faliment. Dacă eu aș fi voi eu acuma aș tăia cablul ( și fizic ), aș înceta orice plăti ( aveți și justificare că e forță majoră) și nu i-aș mai da drumul până când nu aș auzi în eter că televiziunile din România s-au schimbat, nu mai sunt alarmiste, panicarde și propagandiste. Pentru că nu sunt voi nu am. Și nici nu intenționez să pun, aici la țară, nici cablu nici antenă indiferent de părerea altora .

Falsul altruism

Doi. Am observat în România trendul ăsta egoist – băă, noi stăm în casă să protejăm bătrânii, dar ei ies pe stradă, nesimțiții. Terminați, bă, cu vrăjeala. Stați în casă și faceți gura mare că vă căcați pe voi de frică, nu că protejați voi bătrânii. La o adică i-ați mânca pe jar.

Asta e din bancul ăla cu Bulă, care a ajutat o băbuță să treacă strada, dar ea nu voia. Bătrânii ăștia cam știu că zilele lor bune sunt mai scurte și puține. Și nu prea au poftă să li le furați voi. Dacă li le ia virusul, sunt probabil împăcați cu asta; pe ăia care nu-s, nu o să îi vedeți voi afară prea des, dar îi vedeți cum comentează pe Facebook că să nu venim acasă că ne omorâm părinții. Voi nu sunteți părinții noștri, coaie . Vorbiti asta cu copiii vostri. Să stea ei departe. Dacă ești părinte știi cum funcționează viața.

E, din nou, o întoarcere la aceeași logică. Vă e frică că nu o să aveți voi aparatul ăla mecanic de ventilație liber și un pat de tratament cu kitul de medicamente din coctailul antiviral, așternute special pentru voi. Că le găsiți ocupate de alții. Ceea ce e posibil, chiar probabil. Și pentru voi și pentru mine, care am venit, în ochii voștri, să vă iau resursele.

Resurse care nu există, dar pentru care am plătit și plătesc taxe și eu, da, în România. Este o iluzie, iluzia că sunteți nemuritori și că vă fură cineva zilele rămase.

Iluzia că restul pot fi obligați să stea în casă doar ca să mergeți voi singuri pe stradă la cumpărături și să nu vă loviți coatele de nimeni, măcar nu de bătrâni, nu de galacticii care se întorc . Aha, v-a luat mă-ta țară, mă? 

UK: Brexit acum! Să plece imigranții

E amuzantă treaba asta cu întoarcerea acasă. Cel puțin din perspectiva UK. Bă, s-au văitat ăștia că au prea multi est-europeni pe care ii suportă și că Brexit, că să plece ăia acasă. Normal că nu voia mai nimeni să plece , nu se lăsau romulanii și bulgarii duși de acolo nici cu japca, se visau toți lipiți cu scoci de “Anglea”. E pielea a dracu’ pe noi.

A fost nevoie de un eveniment ca ăsta și au plecat singuri, și-au băgat pula in orice și acasă, taică – doar ăia pentru care acasă mai înseamnă ceva în România, nu vă flatulați degeaba. Treaba asta e ca un meme așa. Pentru englezi e amuzant că nici nu ieșiră bine din UE și resimt lipsa căpșunarilor. Ei au puleții lor care are putea să facă genul de muncă, dar sunt ocupați cu primitul ajutoarelor, plimbatul câinilor, alergatul plus Netflix and chill. Se dezgheață ei, nu le purtăm noi de grijă.

Voi când vă gândiți la diaspora care va ajută mereu să vă luați țara înapoi , vă gândiți de fapt la românii cărora nu prea le mai pasă și arde atât de mult de România, că ei și-au găsit locul lor acolo unde sunt, și ăia, în mintea voastră sunt românii mișto.

Well, deja am zis, că nu e așa.

Despre întoarcere. Mai am două chestii de zis. Trei. Asta o scriu pentru mine , pentru mine mai târziu.

Wizz și Black Cab

Nu m-au plătit niciunii să le fac reclamă și nici nu o să fie cazul.

Wizz încă face zilele ăstea zboruri “de repatriere” în Romania. Nu prea mai sunt alții, ei zboară de oriunde se mai poate.

Dacă nu ar fi ajuns biletele atât de scumpe ai putea spune că fac muncă patriotică. Când am cumpărat noi biletul cu o săptămână în avans era 140 lire / pers doar întors . In două ore s-a făcut 300. S-a vândut tot zborul, dar datorită știrilor alarmiste, estimez, circa un sfert din avion era gol, oamenii au renunțat, nu au avut coaie.

Aeroportul din Gatwick era dezolant de gol, din ce știu Luton se închide de luni, dacă nu s-o fi închis deja. Probabil că se închide și Gatwick. Cât UK nu e in zona roșie încă, presupun că romulanii încă pot veni acasă.

La îmbarcare personalul de la sol nu erau angajații obișnuiți de la Gatwick, mi s-a părut că erau personalul de la Menzies ( logistica de aeroport ) din Otopeni. Erau toți români și îmbarcarea s-a făcut rapid fără mare control, cam în regim de evacuare militară așa.

Echipajul de pe Wizz merită tot respectul. Cam acum se vede mai bine profesionalismul, nu când e totul frumos și liniștit. Sper că îi umflă ungurii de bonusuri, serios. Pentru o companie ungurească fac destul de multe eforturi pentru frații lor romulani.  Astea sunt sosirile de azi de la Otopeni, zborurile care incep cu “W” sunt ale lor . Aduc galacticii dupe Anglea, cum se spune pe la noi. Și de pe unde mai sunt.

Pot spune că și-au meritat aplauzele la aterizare.

Dacă vreți să veniți, vedeți și voi aici. Dacă se face roșu, treaba voastră , eu aș zice să nu vă aruncați în carantină la stat, dar când am venit noi , unii cetățeni au solicitat ei carantină instituționalizată, că nu aveau unde se izola la domiciliu, fără să pună in pericol / izolare și restul familiei.

Am rezervat un transport cu Black Cab că nu aveam rabla în aeroport, ci la poartă la un prieten . Și fiind 5 nu poți să pleci cu Uberul. Poți cu două, dar plm, hai să infectăm și noi un om, nu doi.

Domnul care a venit era pregătit cu masca și mănuși, normal, cu pixuri și declarații de deplasare și băi, e a treia oară când la Black Cab nu vor să ia bacșiș. Știi cum e, sunt romulan, există un standard pentru manifestarea aprecierii. Nu aici.

Autoritățile

La cum văd eu treaba, autoritățile au o abordare duplicitară. La inimă sunt rezonabili la modul ” hai să-i lăsăm dracu’ să se ducă la casele lor și văd ei. Și e de înțeles că sunt oameni și sunt romulani.

La suprafață sunt cum vedeți prin media. Cam le convine că se propagă știri alarmiste care țin poporul afară, că na, e de muncă pentru ei și știi tu, munca cere resurse.

La organizare sunt așa cum îi știați. Au schimbat declarația de intrare în țară cu una mai mica (ca format ) în care cer cam aceleași informații cu excepția unor diferențe de identificare CNP+buletin vs. Seria de pașaport, locul nașterii, numele părinților – mizerii birocratice.

Dar tot pe hârtie o semnează un reprezentat DSP înainte de controlul pașapoartelor și o introduc cei de la pașapoarte in sistem . Nu cred că le face nici lor plăcere, dar “asta e situația” , “Miorița” etc. Programatori nu prea mai sunt pe aici și nu ai cum să faci o aplicație, o chestie să placă la toată lumea. Cred? Nu vă uitați la mine, nu o să o fac eu, eu am de muncă și prefer să rămână așa cât mai mult posibil.

Acuma că nu există regim tranzitoriu de funcționare la schimbările astea  și că noi, venind cu declarațiile valabile cu 6-7 ore înainte deja completate, am fost puși să scriem altele, în mare doar pentru format, ce să zic , așa suntem noi neam de voggoni. Câtă vreme le-au acceptat fără dosar cu șină a fost ok.

Unii s-au revoltat sporind inutil tensiunea. Scrie, băi, în pula mea altele și taci, când interacționezi cu statul român îți trebuie pix , foaie și să ai ” propria răspundere” la tine, ca să poți să scrii declarația pe ea. Zici că nu mai fuseseră in România până atunci.

Cam asta e tot. Și tradiționalul “stați în casă, dacă v-ați luat apartament”, dacă nu, nu , că se încălzește zilele astea.

Noi suntem pe izolare, două săptămâni nu mă scoateți de aici nici cu poliția, am foaie! Să nu dea dracu’ să încercați să intrați peste mine la furat ( liniștea, că proviziile de hârtie igienică, făină și ulei sunt in UK ) sau ceva, cât sunt carantinat că vă dau covid și toate cele cuvenite pentru sărbătorile de Paște.

*Nu am făcut cine știe ce hoarding de provizii și nici nu fac . Aici e normal, la țară , să ai în beci chestii. Și în plus, am observat că în perioada asta curcile și găinile se uită foarte respectuos la mine, când le închid sau le scot de prin cotețe. Parcă mă invită să le iau ouăle ( un fel de ia-le, boss, că văd că ți-e cam foame zilele astea, hai că facem câte două pe zi) , presupun că dacă se uită urât, unul din copii mă întreba dacă mergem la țară unde sunt gâște și găini și “le putem omorî? “. Cam da, le putem .

Notă: Care mai aveți de venit veniți acum de pe unde mai puteți, cât se mai zboară comercial. După aia e complicat.

Dar nu vă așteptați că găsiți sistem de sănătate și ajutor la caz de ceva. Știți de unde ați plecat, fără pretenții absurde.