Acum ceva vreme am gustat un Campiofiorin de la casa de vinuri Masi, care ar trebui sa fie una din cele mai bune din zona respectivă. Și nu am fost impresionat.
Însă în aceste momente trebuie să susținem economia italiană și pe cea franțuzească, așa că am cumpărat o sticlă, când am auzit că ne bagă ăștia pe cazarmă.
Acum , ăsta merge mai bine, amuzant că e un no name – vândut sub brandul Sainsbury.
Plm, nu am știut să cumpăr mai mult, chiar mă gândeam că nu or să dea britanicii iama la vinuri, ăștia beau alte ălea. Până au închis ăștia puburile și am fost azi ( voi citiți mâine ) în supermarket ca să văd că pe lângă raionul de hârtie igienică dezinfectanți e dezolant, dar nu la fel de gol, și cel de vinuri.
Pe sticlă scrie că se bea bine cu “beef stew”, dar nu a stat nimeni de gătit așa ceva, apocalipsă sau ce facem aici; deci cu brânze.
In mod normal vinul ăsta e un cupaj de trei soiuri de struguri care altminteri ( luate separat ) dau fiecare un vin mediocru : Corvina Veronese, Rondinella și Molinara.
In cazul de față , au înlocuit în cupaj soiul Molinara, care se mai cultivă pe o arie destul de restrânsă și care și-a pierdut extinderea tocmai datorită valorii individuale reduse ( e bun pentru a adăuga aciditate vinului, dar singur se oxidează (trăzvește) repede ), cu două soiuri ( Corvinone și Croatina ) .
Corvinone e relativ apropiat de Corvina, iar Croatina e ceva mai fructat, intens colorat și un pic taninat, care îmbătrânește binișor. Ar putea fi, în fapt o alegere mai bună decât Molinara în cupajele Valpolicella, dar cert e că tradițional nu e. Tradiția recomanda cele trei soiuri sus menționate.
