Economie 2020: Prețul negativ al petrolului

Hai toți acuma să cumpărăm petrol la prețuri mai mici ca zero, adică să ne bage unii benzină în rezervor și să ne dea și câțiva creițari.

Și lumea se miră cum e, dom’ne, posibil că ciudat sigur este.

Și toți superficialiștii o ard în bășini cu privire la costurile operative de închidere și redeschidere a procesului și la costurile de maintenanță pe perioada de conservare. Că , dooomne, e mai scump așa și mai bine vând în pierdere, că dacă închizi și deschizi nu mai iese cum ieșea ( sunt niste argumente tehnice ,dar și niște principii de conservare)

Și trec pe lângă două chestii, că ok, se mai întâmplă să vinzi în pierdere , ca producător, din motivele de mai sus și pe perioade scurte, dar nu prea are sens să plătești bani să îți cumpere cineva petrolul. In general.

O altă chestie e unde se întâmplă asta, că nu e peste tot in lume ci doar în US.

Iar motivul ține mai mult de economia speculativă a lor, lăsând la o parte aspectele politice de agresiune față de state ca Rusia și alți OPECi.

Anume speculațiile pe futures- short selling și hedgingul ( contracte de management al riscului, derivate economice – în sensul că speculează fluctuațiile , care se măsoară matematic cu derivate de funcții) fac un astfel de scenariu posibil. In orice alt loc ,orice producător cu mințile în cap ,orice strategie ar avea, când e vorba de să plătească el bani din buzunar ca să îi cumperi produsul , chit că e clar că e o perioadă scurtă ar fi redus în avans producția să acomodeze cererea și nu ar ajunge la preturi negative, sau închide, trece pe conservare.

Totuși , prețul negativ nu se înregistrează la producător, ci la trader și e e vorba de contractele pe care trebuie făcut rollover.

Pe scurt short selling asta e un contract de vânzare in lipsă și răscumpărare mai târziu. Atunci când estimezi că scade prețul la ceva in viitor, vinzi acum un bun cu livrare mai târziu, bun pe care îl răscumperi mai târziu, că în general contractele astea nu se livrează se face swap.

Exemplul e dat în link, dar mai explicit și mai clar: Dacă eu produc petrol (îl extrag, că nu am fabrică de petrol) și vreau să mă protejez de variațiile de preț. Să zicem că în martie petrolul costă 40 de dolari pe unitate și vreau să fiu cam pe acolo cu veniturile și pe aprilie. Dacă produc 100 de unități pe aprilie, fac un contract de short selling cu livrare (due) la sfârșit de aprilie pe 100 de unități cu 40 de dolari de pe acum. ( In fapt nu fac eu contractul pe ce sumă vreau ci pe ce sumă se face trading pe futures in momentul ăsta , dar ca gândire simplă). Încasez in avans 400 de dolari.

După care produc petrolul pe care îl vând la prețul pieții, înainte de expirarea contractului meu. Să zicem că prețul pieții e 30 de dolari. Am încasat 300 de dolari pe petrolul meu. Dar eu mai am de livrat încă 100 de unități din contractul pe short, petrol pe care nu îl am. Răscumpăr contractul la prețul pieței de atunci, adică plătesc 300 de dolari pe un contract pe care l-am vândut cu 400. Am câștigat 100 de parai la specula de predicție a prețului ( pe futures) ,dar din moment ce prețul de fapt a scazut,am pierdut aceeași sută la prețul produsului meu și cu hedgingul nu fac decât să îmi acopăr pierderile.

Acuma, dacă prețul ar fi crescut, eu aș fi vândut petrolul mai scump , dar și contractul meu de short selling at trebui să îl răscumpăr mai scump. Atenție, nu se pune problema să îl pot livra, că eu vând toată capacitatea de producție. Rareori astea chiar se livrează. Ajungem acolo. Bun. Dacă prețul a ajuns la 50 de dolari pe unitate eu am făcut 500 de dolari pe petrolul meu, pe care îi plătesc acum să răscumpăr contractul încheiat la începutul lunii pe 400. Am 100 de dolari pierdere, dar am avut 100 de dolari în plus față de previziune din creșterea de preț.

Deci care e treaba cu asta. Eu că producător nu vreau să fiu afectat de variații bruște de preț, că am costuri de plătit lunar și vreau un flux de încasări și producție previzibile.

Prin urmare, dacă am disponibilă o sumă de cash cât producția mea pe o lună pot rula asta ca pe un sistem propriu de asigurări.

Contractele astea nu e musai să fie la o lună.

Se fac și la 3 și la 6 luni și la un an etc. Dar e evident că un producător de petrol nu pariază pe un an pe banii lui că probabil nu îi are. Însă intervin în piață alți jucători, care sunt acolo pentru profit , iar producătorii pot cumpăra produse de asigurare de preț, pentru anumite comisioane / prime etc.

Bun, până aici toți proștii știu . Am zis că în practică contractele alea nu se livrează , se răscumpără ( buying swaps) , deși obligațiile de a livra și de a cumpăra există, dacă nu se dizolvă contractul prin răscumpărare.

Acuma e de spus că prețul pe futures nu e obligatoriu ( aproape deloc ) cu prețul de azi, că sensul adevarat la short selling și șmecheria lu’ Salam e să previzionezi prețul de atunci și prețul la futures are, tot așa, fluctuații. Dacă piața crede că prețul peste 3 luni o să fie mai mic cu 10% ca ăla de azi, nu poți să faci tu ,producător de petrol, contracte la prețul de azi. Că e posibil să nu ai cum, că nu le cumpără nimeni, faci la prețul pieței. Și îți calculezi altfel balanța de hedging. Iar dacă piața crede că prețul o să fie mai mare ca prețul de luna asta, ai fi prost să emiți contractul pe mai puțin, ca vânzător.

Dar ce faci , ca producător când nu mai ai unde vinde că ți-a dispărut de tot cererea sau diferența între ce ai luat pe futures si ce ai lua în piață e așa de mare încât nu merită să vinzi la prețul zilei ( bursă)? Livrezi contractul de short selling , iar cumpărătorul în teorie se freacă pe burtă cu petrolul, și-l bagă în cur etc.

Merită menționat că se poate întâmpla ca ăla caruia îi livrezi tu contractul acum nici nu mai e tipul căruia i-au vândut la început. Sigur că in contract e tot ăla, dar contractul a fost răscumpărat de către alți terti pe măsură ce prețul zilei scădea și cumpărătorul inițial a realizat că o să iasă în pierdere și a “vândut” mai devreme pentru a-și limita pierderile lui, sau a-și proteja anumite margini. E de menționat că se fac contracte de futures și invers, de către consumatorii de petrol ( pentru a proteja costul de achiziție) .

Eh la un moment dat se poate ajunge ca contractele astea să se livreze, iar traderul , dacă e unul șmecher, are capacitatea de a muta și acumula stocuri fizice, adică rezervoare , procese logistice, etc. Și când situația e de căcat țin ei petrolul ăla în stocuri , no worries, și îl scot de la naftalină mai scump , mai încolo.

Dar unii traderi nu au, că ei sunt acolo ca corbii , doar pe cash. Paraziții pulii mele. Eh, ăștia sug pula când se văd cu contractul în mână în situația de a li se livra petrolul . Păi ce pula mea să facă cu el ăia?

Că nu le încape tot în cur. Și în mod normal ei fie au opțiunea să facă roll-over la contract în favoarea ( a se citi asumandu-si niște costuri) unui trader care are , sau să își caute, taică, suport logistic, care are costuri și mai mari.

Roll-over înseamnă că muți scadența livrării o lună sau mai multe mai târziu. Contractul existent nu se poate modifica, dar un trader îl poate lua ( îți închide poziția) și îți dă ție o poziție mai încolo cu o lună .

În situația de față traderii se văd în incapacitatea de rollover , sunt obligați de contracte să cumpere , dar majoritatea nu au unde. Iar roll-overul ăsta îi costă mai mult decât petrolul în sine. Și de aici prețul negativ. E un fel de degajare a terenului, buffer overflow. Luati-l de aici cu orice “preț” , că sunt obligat să mai cumpăr și nu am nici unde nici ce face cu el.

Deci prețul negativ nu e la producător, ci la traderi, momentan. Că producătorii e posibil să fie protejați încă o lună , două, trei ( dracu știe, mi-e lene să caut) de hedging și singura lor problemă este că nu li se cumpără petrolul pe piața curentă, dar nu-i bai, ei pot livra contractele de futures anterioare, pentru care au primit deja banii și mută presiunea în sistemul de trading și ăla financiar, de produse de asigurări, reasigurări, etc.

Dar, ar putea deveni un produs de preț negativ la producător, în teorie, că și proiecția pe futures scade. De aia statul american vrea să plătească acum petroliștii sa țină petrolul în pământ cu obligația de a livra către stat, la restart. Cum ar veni, le cumpără in avans petrolul din pământ. Că prețurile vor crește inevitabil din nou iar statul american , prin finanțare acum, se va afla in poziția de a câștiga pe creșterea de preț, fără obligația de a asigura stocaj, ca orice trader.

Și cam asta e tot, cu excepția faptului că scăderea de felul ăsta a prețului petrolului pune presiune din nou pe sistemul financiar , ăla speculant de derivate , iar asta se traduce de obicei prin alte falimente care probabil sunt în prag și posibil alte bailouturi in viitor, pe cârca cetățenilor, desigur.