Viața la țară: Reparații post îngheț pe timp de secetă

Iarna asta s-au spart 3 robineți. Inițial am crezut că e din cauză că tata a pornit sistemul de apă prin curte și nu l-am mai golit seara. Prin martie. Dar asta a fost moartea doar a unuia dintre ei.

Ceilalți doi au apucat apă în bila care face închiderea , acest lucru datorându-mi-se in exclusivitate mie.

Drept care, când să pornesc irigația pe un petec de gazon,m-am gândit eu așa s-o fac la ceas de beznă, am deschis robinetul și m-am trezit fleașcă fix în zona in care te piși pe tine. Perfect.

La scurt timp ( circa o săptămână, că nu suntem pe grabă aici unde s-a născut veșnicia) l-am înlocuit cu unul care trebuia să fie la fel, dar nu chiar și am constatat următoarele.

1 . Că munca e grea. Ca să schimb robinetul ăsta a trebuit să cobor în fosa unde am instalațiile, să închid apa , să întrerup alimentarea la vasul de hidrofor de 500 de litri, să golesc apa, să îl demontez, să îl montez pe cel nou, să pornesc apa, să constat că nu l-am montat perfect, picură și probabil am să reiau operațiunea săptămâna viitoare. M-a costat o oră. Relaxant, dar totuși.

2. Robineții aia de bronz sunt toți la fel, dar nu prea.

Ia uite la ăștia doi, destul de comuni. RR( Ferroli) vs. GVS.

Aparent, ei sunt identici. Eh, DACA te uiți mai atent , ăștia de la GVS s-au chitroșit la un pic de bronz și au făcut bolțul ăla filetat care răsucește bila din fier ( oțel?) că e mai ieftin. Și chiar le-a ieșit robinetul mai ieftin cu vreo 2 lei pe piață, că țin minte diferența, m-am bucurat de ea.

E amuzant că în cazul de față bolțul robinetului ăstuia a ruginit ușor, deși nu a fost montat, în circa 2 ani de la cumpărare ( a fost ținut în ceva dulap, nu la umezeală)

In teren, în condiții de umezeală, un robinet cu bolțul ăla din alt metal decât bronzul se distruge în mai puțin de zece ani ( dacă nu îl fute înghețul mai devreme, evident).

Când treci prin el apă extrasă din pământ, temperatura metalului poate scădea repede sub temperatura de condens si, evident, va condensa apă pe el in timpul funcționării, care va accelera degradarea.

Bolțul ăla se poate demonta și fix aia am făcut, l-am pus pe ăla de bronz la robinetul nou , că bronzul e nemuritor și restul manelelor, dar asta a durat încă 10 minute de muncă. Pentru câțiva lei.

In altă ordine de idei, după ce a stat toamnă a fost secetă și astă iarnă nu a nins ( a plouat abundent prin noiembrie și cam atât) , primăvara asta e tot secetă, de aia de calamitate. Sunt aici o lună și a nins o dată, de plouat nu îmi aduc aminte decât câțiva stropi. De obicei, în mai plouă. Aștept cu interes.

Acuma , care este planul,că tre’ să am și concluzii trase de aici că doar nu am poftă să schimb într-una robineți.

3 bucăți costă 75 de lei plus timpul meu. 75 de lei pe an, într-un sistem în permanenta extindere , nu e cea mai bună idee.

Cea mai bună idee era să fi avut eu țevi separate pentru orice căcat și cred că o implementez anul ăsta.

Următoarea cea mai bună idee e ca pe robinetul de golire să pun un controler pentru irigații, programat ca primăvara devreme să pornească în fiecare noapte și sa las in perioada cu înghețuri târzii robinetul deschis. Și mai trebuie o priză cu temporizare care să oprească pompa pe timpul nopții. Adică ,golim apa, dar oprim pompa.

Cam așa văd eu lucrurile.

7 Replies to “Viața la țară: Reparații post îngheț pe timp de secetă”

  1. “Că munca e grea”… geniala concluzie 🙂

    Din acelasi ciclu: vietzuiala la tzara e o pedeapsa…

  2. Nu cred. Mie imi place un pic mai mult cu aia de la oras, din motive diferite. Zic aia de la oras in casa, daca vorbim de viata la bloc – aia e puscarie.

  3. Sunt nostalgic dar nu e vorba de asta. Dacă nu aș avea casa asta as prefera o casă undeva într-un mediu mai puțin urbanizat.
    Nu sunt ultimul dinozaur încăpățânat din familia mea.
    Am copii.
    Nu știu de ce ai stabilit asta. Eu in București mă simțeam cam ca un viețaș.
    Mă bucuram de ceea ce oferă orașul, restaurante, baruri, cinematografe și alte asemenea , ca să uit că sunt pedepsit acolo.

  4. Nu am stabilit,glumesc…
    Totusi, probabil,cele doi copii (:)) ,ar prefera lenea confortabila a unor “cutii de chibrituri”…(mai tarziu,cand vor avea propriile preferinte–gen cadou/zestre/mostenire, zic)

  5. ,ar prefera lenea confortabila a unor “cutii de chibrituri”…(mai tarziu,cand vor avea propriile preferinte–gen cadou/zestre/mostenire, zic)

    Nu stiu cu exactitate, dar posibil ( sper ) ca nu. E greu sa stergi libertatea si spiritul pe care ti-l da viata la casa din om. Foarte greu . Doar oamenii care chiar au suferit la casa pot sterge/ignora asta, adica plm, acum 30-70 de ani in Romania la casa era chiar pedeapsa, comparativ cu la bloc. Fara indoiala.

  6. Am mai spus-o, ca sa ma mut de la casa de la tara la oras ar trebui sa primesc munti de bani. Plm, cand ii spuneam doamnei ca-mi place si ca vine bonus si ca o plasa de siguranta (pentru eventuale vremuri mai cacacioase) se cam uita chioras la mine.

    Cand o avut ceva probleme de sanatate si o trebuit sa lucreze la imbunatatirea sistemului imunitar, nu stia cum sa ma grabeasca sa ne mutam mai repede.

    Acum ii de acord ca nu s-ar mai muta la oras nici impinsa cu trenu’.

    Sa-ti bei cafeaua dimineata in livada si sa faci revizia pomilor mi se pare grozav si ma ajuta sa-mi dau reset ori de cate ori am nevoie. Fructele de gradina (iclusiv pasarile) au alt gust fata de ce gasim la magazin, boracii is fericiti ca au loc suficient (cea mica ii incantata ca are doi caini, pasari si loc de joaca suficient).

    Intr-adevar, munca e greu, da’ e fremos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.