Ceara suedeză se întoarce

După ce am abandonat eu întinsul cerii pe gard, acum doi ani, din motive de scuze și lipsa de poftă de muncă, și-a făcut mama pomană și a intins-o ea cu pensula. Asta era acuma aproape doi a ani. Doar pe o față a unui sector de gard. Că cam atâta ceară era, nu de alta. Și am asistat încrucișat la minunile tehnicii suedeze sau ceva ( deși asta cred că e produsă în Ungaria). Distribuitorul de acolo e .

S-a format un fel de rășină oleofobică pe gard, nu mai intră apa in el nici cu dat dracu’.

Anul trecut am zis hopaa, să mai cumpăr. Dar aia care o vindeau pe eMag atunci, nu mai există.

Am gasit-o anul ăsta abia, la distribuitor care și-a deschis câteva magazine in România și livrează de la Cluj. Și au un site de să te împuști de nervi.

Am cumpărat 6 cutii, în ideea că intră două pe o față de gard și mai erau 3 fețe. Și dă-i și întinde pe prima față rămasă.

Am constatat că nu e așa, pe să intre circa două cutii și un sfert, față de două fără un sfert. Mai aveam o cutie rămasă, dar tot nu-i bine. Nu-i bine că lemnul e foarte uscat, nu a mai fost dat cu nimic de mai bine de 3 ani ( obișnuiam să îl dau cu ulei ) și suge tot.

Tragi cu pensula și până în josul ulucii e deja zvântată și nici nu vezi unde s-a depus rășina, că intră în lemn.

Așa am.ajuns la concluzia că ” ce bine era să o fi amorsat eu cu niște ulei de transformator înainte, cum se cade.

Ceea ce am și făcut , dar pe fața opusă, pentru data viitoare, că acuma plouă.