Epifanie de pandemie: Pizza Margareta

E o chestie cu pizza. Nu prea îmi place, în general. Pentru că nu prea e bună. Adică, să ne înțelegem , în cele mai multe locuri e un jeg.

Drept care am concluzionat, bă ,pizza nu e bună, te mai și îngrașă, nu cumpăr. Punct. Ehm, copiilor le place.

Și soției. Până la un restaurant în Malta , eu nu cred că am mâncat pizza decentă în mai mult de 2 locuri în viața asta. Sigur, e bună de foame, dar și pâinea goală este. La ăia era bună oricum.

Dacă tot am stat acasă , hai și cu făcutul pizza. În UK mai cumpărăm din ăia congelată și zdranc cu ea la cuptor. Și are gust așa cum ți-ai închipui, ar bucura un urs care caută mâncare în tomberoane. Well, copiilor le place și aia, ăștia mănâncă orice. Orice e nesănătos și îți fute corpul și viața. Așa sunt copiii, au destule din astea.

Eh, aicișea la țară, nu râdeți că există pizzerie, în comuna vecină. Nu strâmbați din nas că sunt 5 minute cu mașina , voi nu știu dacă ajungeți așa repede. Iar pizza e , plm, mai bună decât aia pe care poți să o mănânci în reședința de județ în Mall – aia e un jeg slinos. Dar copiii, am zis, niste animale.

Și a tot făcut soția. La început mai așa, apoi din ce in ce mai bine. Băi nene, face o pizza cu drojdie din ăia proaspătă mai bună decât orice am mâncat in restaurante. Fără calificare.

Dar și ăsta era inchis. Copiii urlă că ei vor , ah și tre’ să le fac niște paste, poate azi?

Și nu știu de unde se trage asta, pot doar specula, știu cu siguranță de unde nu se trage.

Nu poate să fie de la mozzarella, că nu găsesc de aia pe la magazinele sătești. Asta e clar. Am folosit mai multe feluri de cașcaval, niciunul strălucit, dar mai pe gustul meu decât alea din UK. Nu înseamnă că e mai bun pentru pizza, că nu e.

Ăsta de la Rarăul nu cred că e nici ăsta cel mai bun, doar cel mai bun pe care l-am găsit până acum, pe post de Mozzarella.

Și un salam bănățean maturat pe post de pepperoni.

Faina e făină, apa e apă.

Sosul de roșii e un soi de bulion făcut de mama, iar asta sigur e mai natural decât ce se pune de obicei pe pizza . Poate să facă ăsta diferența.

Și cuptorul. E unul relativ simplu (ieftin sigur a fost, sub 900 de lei ) de la Arctic ( AROIM22500X) , iar ăștia nu sunt recunoscuți pentru cuptoare,ci frigidere și mai recent mașini de spălat. Dar face ce trebuie, cu siguranță mai bun decât ăla tot electric din UK ( ăla are minim 20 de ani, că tehnologie ) .

Cum iese pizza? Blatul subțire și totodată destul de moale -pufos e un cuvânt nepotrivit. Nu iese crocant. Mănânci o pizza caldă de plăcere. La pizzerii ori e gros și pufos – pâine, ori e subțire și relativ crocant ( racletă) .Ceva de genul. Și deseori un pic de brânză in centru și marginile arse, le lasă copiii că șoarecii pe farfurie, mănâncă doar mijlocul. Că nu are niciun gust, dacă nu îl ungi cu ceva. Ăsta are!

Nu știu cât pula mea costă să facă soția pizza pentru 4 persoane, estimez că vreo 20 de lei cașcavalul , 7-8 lei cca sub 200 de grame de salam ( doar eu și un copil mâncăm genul ăla și salamul e din ăla mai bun și mai scump ) , 2-3 lei făina și drojdia. Deci vreo 30 de lei echivalentul a două pizza mari.

Ok, în România dacă faci pizza cu costurile astea , plus bucătari , plus chelneri plus spatiu, ar trebui să vinzi o pizza la vreo 40- 45 de lei probabil? Iau în calcul că ingredientele se pot cumpăra la un pic alte preturi decât cele de retail. Măcar un 10-15% mai ieftin.

Prețurile la pizza in România și UK cred că sunt, nu similare dar comparabile. Adică în UK sunt, în general, cu 20-50% mai mari. E ok, pizza e, in general, la fel de proastă.

Acuma, eu nu mă ocup cu asta, nu știu cât ar trebui să coste una , dar de ce pula mea se așteaptă un comerciant de genul ăsta că o să cumpăr eu jegurile alea ( ok, sunt șantajat de copii, dar trece și asta ) ?

Dacă cineva , fără școală de bucătar, fără mare experiență, fără pretenții de master chef poate face o pizza mai bună decât probabil majoritatea, cu ingredientele nepotrivite ? Nu zic decât toate, că din moment ce nu-s fan nu știu locanțele ălea bune, sau dacă le știu, nu mănânc pizza acolo, mă bucur și eu de ceva mai a cătării.

Serios acuma, eu mă aștept că dacă ești restaurant ( nu fast food, acolo înțeleg ) te aprovizionezi cu ingrediente de calitate mai bună decât ce am arătat eu mai sus ( haai, poate nu ai sosul de roșii al mamei, dar serios acuma , nu face nimeni unul mai bun? Că nici mama nu are școală de din astea , sigur există mai bune. Sigur-sigur. ) ai echipamente profesionale și bucătari calificați. Păi coaie, înarmat cu astea tre’ să faci o pizza care să fie Dumnezeu pe pământ, să nu mai existe detractori din ăștia ca mine care fac mișto ca de săraci de ăia care mănâncă pizza , serios. Nu glumesc.

Ori asta, ori cred că ar trebui să lase așa închis toți, că eu nu știu dacă le mai permit copiilor să sponsorizeze mediocritatea pe banii mei. Prefer să cumpăr un cuptor mai bun în UK , dacă ăla nu o face ce trebuie și să facem activitate recreativă de weekend făcutul pizzei în casă, una de calitate.

Că gin tonic am învățat singur să fac mai bun și mai ieftin decât al ălora de la pin-uri și eu înțeleg , bă, ok ne recreem, mai scoatem capul din casă/curte că trebuie, iar când termin eu munca nu găsești multe chestii deschise, dar ia că îmi bag eu pula în toți amatorii, dacă așa merge treaba.

De ce zic asta? Păi pula mea, anul trecut am observat în contul de revolut că cheltuisem aproape 9k de euro pe restaurante in probabil ceva mai mult de un an. Ok, nu-s toate restaurante , mai sunt și cafenele, au mai băgat aia și câteva magazine “de la colț” pe acolo prin statistică, unele cheltuieli au fost company dinners ( destul de scumpe și multe) decontate de clienți , dar ideea e că coaie, am fost mai mult decât clientul mediu.

Nu-nu, am fost pe risipă, asta e! Mai dă-o în pula mea de vrăjeală. Și nu banii sunt singura problema , că am făcut alții de atunci, pe ăia accept că i-am plătit ca un cost de mental health in UK, adică ca să nu înnebunim acolo, in limbaj comun. Că ce pula mea faci într-o țară în care nu prea ai ce sa faci ? Cheltuiești bani să umpli timpul in care te-ai gândi la ce îți lipsește. Just.

Problema e că eu credeam că de banii ăia primesc #valoare. Sincer, nu bănuiam că soția poate face o pizza ( adică un jeg de mâncare, mă, că nu e fine dining , e aproape ca un ou ochi , sau o omletă) mai bună decât la restaurant.

Nu că nu îmi apreciez soția sau ceva, dar pula mea, nu m-am însurat cu o bucătăreasă, presupuneam că pregătirea și experiența necesare fac diferența.

Că nu mă aștept să vină un pizzer și să să facă o implementare de SAP mai bună ca mine, că îmi bag pula în ea de meserie atunci.

Păi, singura diferență e o locație prime și faptul că eu plătesc ca prostul pentru nimic.

Aa, știi unde am mai observat asta? În articolul următor, acolo. Că acum mă bag la muncă.