Frizerii #4

Dupa ce am ajuns să duc tunsul la prețuri hilare ( 45 de lire ultima data pentru ceva ok – da-o in pula mea ca n-am totusi banii lui David Beckham și nu vreau nici chiar freză ca a lui, dar pe-aproape) am găsit un frizer mișto în mall la reședințade județ din România și mi-am tras o freză de calitate înainte să plec în vacanță la preț mare, dar pentru România, dar la preț mic, comparând cu ultimele experimente.

Perfect ! Și-a venit pandemia și-am rămas să mă vait lipsit de demnitate ca orice bărbat care a ajuns fie la mașina de tuns, fie spărgător de izolare ( știu niște oameni în Londra care încă operau frizerii pe ușa din dos când era izolarea maximă și nu pot decât să presupun că s-a întâmplat și în România) , fie pe mâna soției.

Aveam o freză ”ca a lui Eminescu” cum se zice în popor, doar că arătam mai mult a Kenny G.

Ca să ne-nțelegem, eu am renunțat la tunsul acasă prin 2010, cred. P-atunci mă tundea frate-meu în baie, ceva semplu, cu indice de criminalitate asociat crescut, că nici el nu e frizer, dar măcar n-avea lumea curaj să mă întrebe de vorbă pe stradă. Am renunțat că făceam păr în baie, iar de curățat e mai complicat iar soția era sătulă să curețe după mine și ”mai du-te bă la frizer, că ne permitem 15 lei de-o freză”, sau cât dracu’ o fi fost atunci.

Și, cu nemulțumire, am plecat, ce să fac. Și până am găsit ceva frizerițe care să știe ce fac, tot așa a fost, pe nemulțumire, dar măcar ieftin. No problem, a fost în UK scump. Iar ca să îmi ajung la nas a ajuns să coste ca o masă la restaurant și să dureze de zici că îmi fac ăia revizia capitală acolo.

Într-un final i s-a făcut milă soției și a zis că mă tunde, altfel, eu cu mașina nu mă auto-tundeam , spărgeam izolarea și găseam eu pe cineva. Dar zic că să fim decenți.

Băi nene, a durat mai puțin de la frizerie și cu o gioarsă de foarfecă, care nu prea taie bine nici hârtie, m-a tuns fix cum trebuie, fără să mă ciupă, fără să mă nimic. Și pe la spate cu o mașină de tuns care e totuși OK.

Acuma normal că nu mai vreau la frizeri, că-mi bag pula în mamele lor, nu mă înțeleg cu ei. Dar probabil că am să merg oricum, că aici nu e ca la pizza – problema curățatului părului din baie rămâne, eu mă pricep foarte bine să curăț, după ce termin sunt la fel de multe fire de păr pe jos și pe obiectele sanitare ca atunci când mă apuc, doar că așezate în alt fel. Și nu țin neapărat s-o chinui, sau s-o obosesc.

Așa că, dacă fie se obișnuiește cu mine slut, tot la o lună, fie mă obișnuiesc să dau 45 de lire și să fiu tuns aproape OK, fie mă tund doar când ajung în România. Zic, după ce trece pandemia.

Întrebarea mea, însă rămâne aceeași : Cât pula mea e de greu, dacă soția poa’ s-o facă fără să fie de meserie ( eu de exemplu nu mă pricep prea bine, deci ceva-ceva complexitate presupune totuși), da-n rest e mai ușor să găsești pe cineva cu doctorat decât un frizer bun?

Nu, încă nu am concluzii. Probabil va mai exista și articolul #89738, dacă nu cumva apare un robot de tuns care înlocuiește toți nepricepuții.