Dau o limbă moartă pe nimic

Multiculturalismul e o sursă de epifanii. Cum te măsori tu cu restul?

Au ăștia un chestionar mai puțin important decât ce-am facut io aseară.

Asa de important că l-au făcut în 28 de limbi.
Nici n-ajung la prima întrebare și am răspunsul la întrebarea mea. Irelevant. Nici ăsta nu-i un cuvânt cu acoperire suficientă. Exhaustiv e că vorbesc o limbă moartă. Mortui sumus.

Când iți dau ăștia opțiuni de limbă 4 versiuni de indiană, swahili și mongoleză ( pe care o vorbesc circa 5 milioane de nespă oameni civilizati – am zis multiculturalitate – ), iar limba noastră e o comoară doar în imaginația mea.

Trăiesc într-o deziluzie în care romulanii emigrați prin univers își vor păstra limba și o vor propaga ca pe ebola, până vom deveni la fel de exotici, toxici și excentrici ca o sectă. Pula, românii nu suntem ca proștii ăilalți, românii învățăm limbi, (pe) coaie. Prost, cu accent, cum ne pricepem, dar învățăm de la engleză la chineză, iar cu limba noastră ne ștergem la cur de cum trecem granița, fii lui Răducioiu. Nu c-am ști-o exemplar înauntrul granițelor.

Aicișea la ăștia nu sunt eu singurul romulan, nu. Caut în Outlook nume random, cum ar fi Mihai, Sorin, Florin, Valentin, ăstea. Nu e lista plina ca la Andersson, Par sau Sudeep, da’ mai deși decat Batbayar (Mong. ).