Literatură contemporană? Trei boșorogi se ceartă

Mă distrează circul media în care activează trei boșorogi, foști dizidenți, foști revoluționari. Foști.

Mi-am pus tot timpul întrebarea cum ar suna un diss, sau o bălăcăreala între oameni culți a la Dilema Veche. Și universul românesc și-a făcut pomană și mi-a oferit asta.

Am citit în trecut mai multe materiale cu privire la Ana Blandiana și Mircea Dinescu, cu privire la dizidența lor din comunism și la participarea lor la revoluție. În spirit pare ca cel puțin la un moment dat au fost amândoi anticomuniști.

De la Ana Blandiana mi-au plăcut câteva poezii (”Acasă” e preferata mea), îmi place stilul în care scria , proza n-am prea citit, m-am apucat o dată de ”Cele patru anotimpuri” . Nah, nu-i de mine. Dar altfel, mișto tanti.

Dinescu îmi place, nu neapărat ca scriitor, meh. E mai mișto ca povestitor și care mai ca lumea drept caracter.

În mintea mea și din ce mai prind pe ici pe colo, mai toți dizidenții care au supraviețuit comunismului trebuie să fi făcut unele compromisuri pe ici, pe colo, trebuie să fi fentat sistemul ăla cumva, că altfel erau sătui de pușcărie și posibil morți.

Onoarea e o chestie de PR. Probabil și de aia mai toți încearcă să facă un pic de retrofit la istorie, să povestească cu gura lor lucruri pe care nu reușim să le cuprindem și să verificăm. Întru onoare.

Înțeleg că tanti a scris o nouă carte în care-și ia trecutul la pilă, ”Sora lume”, voiam să o cumpăr și să văd despre ce e vorba, n-aș avea răbdare s-o citesc pe toată, dar mi-am dat seama că nu contează. Nu contează că în cartea aia n-au loc două trecuturi poleite și că lustrul unuia se face pe cheltuiala altuia. Sunt mult mai mișto discuțiile de pe margine.

Am așa o vagă impresie că în ”discuțiile” de pe margine scapă mai multe și mai interesante adevăruri, decât în scriiturile muncite, lustruite.

Când am citit reacția lui Dinescu inițială, am râs. A venit Liiceanu la fileu cu un diss, normal, el e fondatorul editurii Humanitas, unde a apărut cartea Anei Blandiana, cum s-ar zice în muzică, sunt de la aceeași casă de producție și mahalageala continuă.

Se pare că literatura a fost captivată de-a binelea de social media, de vreme acum se scriu dialoguri si replici in eseuri/ articole episodice.

Frumos. Elegant.