Filme.Tot așa

Raport de dezintoxicare la întâlnirea consumatorilor anonimi de Netflixe, Prime-uri și alte cabluri. Azi vă povestesc eu .

După ce am închis abonamentul și la Netflix și la Amazon Prime, ceea ce suge, că mai vreau să cumpăr, ba un sac de carune de grătar, ba altceva, dar în fine – sunt fiert pe zgârcenie – am căutat filme din alte surse. Ălea gratis. Cumpărat un al Chromecast, după o sugestie foarte bună de la Manowar( eram sătul de videostreamul din Chrome, iar aplicația nouă e chiar simplu de folosit, merge si de pe telefon, eu o folosesc din Windoz ) am cumpărat Airflow app; ca să văd filme … gratis. Poftim cultură.

Oricum sunt proaste. În ordinea dezordinii.

La Daronne, un film cu o traducatoare din arabă în franceză , care lucrează pentru poliție, după care încearcă să protejeze niște traficanți de droage. Plictis total, nu l-am terminat nici până la jumătate, nici nu s-ar pune că l-am piratat, cum ar veni am văzut un trei-lăr.

Bliss – ăsta e de anul ăsta, făcut de Amazon, am vrut de fapt să-l văd cât am avut abonament la ei dar mi s-a părut tot plicti. Am zis că-i mai dau o șansă. I-am dat două, că până la jumătate l-am abandonat. Nu e foarte rău, e cam lent. De la jumătate încolo se face mai bunicel. Un pic. Îmi place de Salma Hayek, joacă profi.

Boss Level – Un fel de ziua cârtiței 2021. Filmulnu că e slab, dar ai mai văzut ideea de 12376 ori până acum, dar măcar nu te plictisești total. Se întâmplă chestii pe-acolo și iese un pic din clișeu.

Half Brothers – E un pic de comendie și un pic de dramă acolo. Nu e total distrus, am avut răbdare să-l văd pe tot. Măcar atât. Previzibil de la un cap la altul.

Am văzut Tenet. Ăsta am vrut să-l văd la cinema, dar când să iau eu bilete toamna trecută, a venit unul din lock-downuri și n-am mai apucat. PĂCAT.

E un film făcut fix pentru mine, iar acasă n-am condiții să-l văd cum aș fi vrut să-l văd la cinema. Am avut nachos, dar ehm. E singurul film de care îmi pare rău că nu l-am văzut la cinema anul trecut. Nici nu am înțeles toate detaliile legate de cum se leagă acțiunile cu entropia inversată, probabil trebuie să-l mai văd încă o dată și să pun pauză unde nu înțeleg.

Filmul anului pentru mine ie două. Prima nominalizare e Made in Italy, un film cu Liam Neeson – nu râdeți , că nu e deloc gen ”Taken”, nu se bate cu nimeni. Nenea ăsta chiar e un actor bun, cred că vreau să văd mai multe filme de-ale lui. Filmul e cu nostalgii despre o casă veche uitată – iar așa, făcut pentru mine. Îmi șopti soția că fiul caracterului lui Neeson ăl bătrân e chiar fi-su în realitate, lol. Oricum, nu contează, contează că filmu’ place.

Celălalt e unul din 2018, cu Clint Eastwood, ”The Mule”. Iar un film de care îmi pare rău că nu l-am văzut la timpul lui la cinematograf, dar câte să și vezi – în 2018 chiar am rupt norma de filme văzute la cinema, majoritatea mai proaste decât ăsta. Moșul ăsta e de aur. Filmul, iar făcut pentru mine, despre unu’ care pune munca înaintea familiei, lol.

Ce vreau eu să zic. De când am renunțat la Prime și la abonamentul la Neflix am văzut mai multe filme. Cu siguranță mai multe despre care să pot spune ceva. Măcar că-s proaste!