Umblam printr-un magazin al unor polonezi de la Oxford Road, căutând mici și alte românisme, când am dat cu ochii de rafturi de vinuri. Nu am ginit românești decât “Sânge de Taur”, o mizerie, dar dacă asta vot conaiseurii români din Reading, ce să faci.
Au altele moldovenești și georgiene, deja am văzut ceva ce beau și eu și mai multe de incercat.
Dar mi s-au rostogolit ochii la unul descris generic “vin de rodii” . Ultima oară am băut așa ceva în 2012 , cumpărat de la mama lui de la “rudele mele” din Israel.
Soția e fană vinul ăsta. Am mai dat un ochi și am văzut că e american produs la N.Y. și am zis că nu cred că au aia rodii de făcut vin acolo; chiar și scria pe el că e din struguri ( cu litere mici, dar aveam ochelarii pe ochi). In fine, am zis hai, că-l iau și vedem cum o fi.
Cum să fie, e vin dulce din struguri , aromatizat cu ceva suc de rodie. Se lauda că aromele naturale și fiind kosher îi cred, că marca asta e mai credibilă și mai bine regulată decât “bio” , “organic” și alte căcaturi.
Calitatea lui nu e specială, nu e vinul de rodii ăla pe bune, dar ca desert merge. Nu e rău, nu e poșircă.
Orișicât, e mai bun decât “Sânge de Taur”. 10 lire.
Ce brânzeturi sunt acolo?
Nimic special, ca-s totusi in Anglia, nu Franta.
Astea.
Si mai e una d-aia cu mucegai