Există în meniul blogului o secțiune care include referințe către mai multe pagini, numită Operatiunea Monstrul, că așa mi s-a părut atunci proiectul de renovare al casei de la țară, din România.

Numele este pentru că atunci, în perioada 2014 – 2018 (2019) mi s-a părut un proiect imens și costisitor, eu fiind semnificativ mai limitat în resurse financiare decât acum – cum ar veni #sărak.

Drept urmare suma în care m-am încadrat cu tot ce-am făcut acolo – și nu-i puțin – e tot ce se vede în linkurile acelea, plus alte lucruri care nu-s legate la categoria aia, de importanță mai mare sau mai mică, a costat undeva între 25,000 și 35,000 de euro. După 25,000 m-am oprit de numărat că devenise obositor, erau mai mult mărunțișuri, am considerat că nu mai e nevoie să calculez banii la milimetru și aveam lucruri mai importante de făcut din care rezultau mai mulți bani, ca să îmi consum oxigenul cu asta. Operațiunea a început atunci modest cu o estimare grosieră și la ochi, de 10,000 de EUR. Aia a fost cam suma epuizată în prima vară.

E bine, acum am depășit estimarea de 35,000 de lire sterline ( 1.16 x euro) din startul proiectului, am plătit mai bine de 20,000 și n-am realizat nimic. Nu-i o invitație să-mi spargeți casa, în ciuda sumei odioase numite mai sus sunt similar de sărac în valută ca în anii menționați mai sus ( ba, am o mașină și mai ieftină decât atunci, lol); dacă îmi spargeți casa să-mi lăsați vă rog și mie niște mărunțiș să plătesc datoriile – de la voi gen, că pe la mine nu-i chip să găsiți ceva.

Diferențele sunt că pe casa asta am plătit deja o sumă de ți-ai imagina că nu are nevoie de renovare, aia am primit-o așa cum a fost ea de la tata. Iar de banii ăștia sper să o fac locuibilă și nimic mai mult – atenție la cuvântul ”sper”. Include renovarea băii , a bucătăriei, o recarpetare a restului casei – intenția e să pun parchet, dar nu acum, ci când o să am buget de refacere corectă a dormitoarelor și livingului ( că intră niște izolații și refinisări cu rigips sau ce-o fi) , iar ăstea nu-s mărunțișuri pe aici. Momentan baia, bucătăria, dat cu var și alte elemente care intră la niște musai-uri, pe care însă trebuie să le bugetez separat, o să văd cu ce bani.

Prin urmare

Cât costăo renovarea unei case în UK ?

Nu știu, dar , dacă am noroc am să aflu în câțiva ani, dacă ceva merge prost pe linie de muncă și resurse financiare, n-am să aflu niciodată, voi trăi la fel ca gunoierii ăștia fin UK. Probabil vor fi mai multe articole și mai tehnice și mai care țin de practicalități și serviciile din UK, ăsta e doar preambulul.

Cum îți renovezi casa? Toată lumea cu care am vorbit urmează aceleași căi: caută pe internet, întreabă prin cunoscuți, pe grupuri de facebook, se uită după dube cu reclame de renovări care au număr de telefon și / sau adresă de email sau de internet pe ele, spui rugăciuni la sfinți în fiecare seară, să pună în drumul tău constructorul potrivit.

Nimic special, cum nu-i nimic special că niciuna nu funcționează cu o rată mai mare de succes decât câștigul la Loteria Națională de tip 6/49, atâta că ăștia au 59 de numere, deci șanse mai mici.

După ce am trimis 20 de emailuri și am sunat la vreo 15 numere de telefon mi s-a părut că am exagerat, că o să îmi ocupe prea mult timp să țin vizionări să explic ce e de explicat și am să încurc mulți constructori cerând și analizând oferte care nu se vor concretiza că le refuz eu, mă înțelegi – clientul din mine. Atâta că ei erau un pic înainte la treaba asta și din toți dacă au răspuns 10, majoritatea spunându-mi, în mai, că-s liberi în noiembrie, dacă mă interesează, sau că nu lucrează cu nimicuri ca ce vreau eu să fac, au proiectela dezvoltatori de imobiliare – ăia se uită de la sute de mii la milioane în muncă asigurată, normal că se pișă pe sume de 5 cifre.

Din care s-au deplasat fix 3 la vizionare, plus un prieten, care a venit mai mult că nu ne mai văzusem de dinainte de sfârșitul lumii și bănuiam că oricum n-are timp, cum s-a și întâmplat. Din care doar o echipa au făcut ofertă.

Pe grupurile de facebook am avut succes mai mare, 3 tipi au zis că vor să vină. Unul m-a amânat până a uitat, unul a venit, unul n-a mai fost nevoie să vină că luasem deja o decizie în alt sens. Din tot futaiul ăsta am primit două oferte, una de la un romulan de-ai noștri, pe care a trebuit s-o refuz nu neapărat datorită prețului, deși a fost net mai mare decât la oferta acceptată, comparând ce primeam, cât datorită relativei simplități în realizarea ofertei, o foaie cu o sumă scrisă și niște termeni generali și mențiunea că trebuie să plătesc cash – românește – sume de 50,000 de lire, chit că pe etape, la finalizarea unei etape. Da, cum să nu, că scoate mama 50,000 de lire cash în țara asta.

Oferta pe are am acceptat-o arată totuși ceva de genul ăsta.

E mult mai lungă, sumele mă dor, am pus un extras aici din cea pentru bucătărie, pentru a exemplifica gradul de detaliu versus oferta românească:

Iar aia britănicească avea și ceva CAD cu care vă fac acum teasing – va trebui să arăte undeva așa. Vedem noi dacă.

Acum arată un pic mai altfel, o să pun eu cândva niște comparații. Oricum, cum din atâtea căutări, am avut două oferte concrete am fost nevoit să aleg oferta mai transparentă și mai colaborativă, că oferta românească era pe modelul – hai să semnăm și trimit mâine băieții. Da, plătesc o sumă mare dar e cineva care se ocupă de chestia asta vine cu probe de gresii, fainațe și alte materiale, facem și noi transferul cu factură, prin bancă, etc.

Evitarea taxării pe câștigul obținut la vânzarea casei în UK

Contează și asta, că la vânzarea casei eu am de gând să recuperez investiția prin preț. Dacă o să și întâmple asta nu contează și nu discut pe temă, că nu ghicesc viitorul în pete de cafea pe ceașcă, dar dacă se întâmplă, ești dator statului britanic cu taxe pe câștigul obținut care îți intra la venituri și te jupoaie. Câștigul obținut se calculează ca diferența de preț la vânzare versus cumpărare minus costurile tale cu upgrade-uri și reparații(maintenanță). Dacă poți dovedi costurile ăstea. Dacă tu plătești românul cu cash și pula facturi, ia pula-n brațe, că nu decontezi nimic, plătești de mai multe ori impozit pe o sumă de care ar trebui să fii scutit. Riscul meseriei când lucrezi la negru.

Am discutat desigur și în contradictoriu cu managerul ofertei pe care am acceptat-o, când mi s-a cerut 2,200 de lire pe un WC, să mă cac în ei de bani, cum ar veni. Da, e mai special , 2 in 1 cu bideu, cu boierisme, dar să nu ne căcăm pe noi. Am rezolvat-o în cu totul altă zonă de buget, dar și cu alt brand, nu Geberit , cum s-a propus, că totuși nu-s nici eu nobil.

Nu că e scump, dar n-ai opțiuni, iar la asta recunosc că nu m-am gândit , deși am avut indiciile de la oameni cu care am discutat, că dacă mă gândeam nu zic, dar e posibil să fi făcut și eu ca englezul clasic, când cumpăram casa, luam una tot sub standard, dar măcar locuibilă. Că în afară de tot ce-am zis mai sus, am mai găsit un lead la un taximetrist care m-a dus de două ori la aeroport să mă ocup de alte probleme, că știe el un englez bătrân care face treabă bună ieftin. Asta e echivalentul lui ”știu eu un băeat” din România. Atâta că dura 3 luni execuția ( termenul bătrân e la propriu) și vreo 1 lună și ceva până se putea apuca că era la altă lucrare. Nici n-am mai sunat.

Prin comparație, în 2014 i-am zis lu’ nașu’ dacă se bagă la proiectul meu și s-a apucat. I-am făcut schema din mers, am mai schimbat pe unde nu se potriveau și n-a ieșit rău deloc! La finalul verii mi-a spus cât costă, că n-avea de unde dracului să știe la început, din moment ce n-aveam plan, am plătit suma fără alte comentarii și asta a fost.

Acuma na, nașu’ nu locuiește în UK, e mai greu cu transportul de oameni care să muncească oricum, din România pe pandemie și după Brexit, oricine ar fi oamenii ăia că altfel aia era soluția, asta în caz că n-avea el alte treburi și probabil că avea, că nici 2021 nu mai e 2014. După mine făceam la fel – te bagi? Fă și-mi calculezi tu prețul, că eu pun mare preț pe munca colaborativă și încredere. Dar nu cred că mai există opțiunile astea nici în România, nici în UK, în 2021. Nu de alta, dar un văr are aceeași problemă cu o casă în Germania din 2020 și tot așa.

Prin urmare, fără legătură cu subiectul și am să revin cu asta – dacă ai un loc de muncă, nu neapărat în construcții – vezi că ești util la ceea ce faci și nu e rost să fii dat afară că nu mai faci față la muncă – te somez public să nu pui botul la ce ți se spune cu privire la ”e criză, n-avem bani de mărit salarii și bonusuri, fii mulțumit că nu te dăm afară.”

E vrăjeală, cere banul gros, dacă nu primești scuipă-le demisia în muie și dacă nu îți găsești nimic de lucru, poți să te apuci de renovat case, în ce țară vrei tu, câtă vreme poți citi ce scriu aici, am încrederea că e valabil. Dar ai să găsești. Ia sfatul ăsta ca venind de la un om care are ( la limită, dar totuși) bani să plătească o renovare ca asta de mai sus și care tocmai a plătit 50% avans la cumpărare. Și dcă mă enervez și fac și eu ce ziceți voi aici, o plătesc în doi ani cu tot prețul mare din UK, dar nu e bine să te enervezi, în general. Face rău.

Am încheiat paranteza.

Alte comparații între soluții în România și UK

Revenind la oile mele din cap și la planuri, intenția mea originală era să fac încălzire în pardoseală pe bază de apă caldă, adică măcar ca la țară în România.

Aici sunt sisteme mai bine puse la punct decât testam cu succes eu prin 2014 – în România era căcutting edge treaba asta atunci. Atâta că nu am găsit pe absolut nimeni să îmi explice clar cât mă costă, ce soluție tehnică abordează și de ce. Oferta românească cuprinde un astfel de provizion, dar nu am fost convins, deși omul avea în portofoliu așa ceva, iar românii chiar fac din astea mai abitir decât englezii cred, însă le fac tot ”experimental”.

Tipii ăștia care au luat lucrarea au spus că e ”prea scump” și că nu recomandă că recomandă pe electric și plm.

Acuma, eu sunt dușmanul încălzirii cu rezistențe electrice dintr-un motiv foarte simplu. Oricât de puțin ar consuma ( consumă mult dacă te bazezi doar pe ea), problema #1 e că încarcă solicitarea instalației casei cu circa 1KW per cameră. Deci baie + bucătărie, eu mă uit undeva la minim 2KW de sarcină. Iar asta-i mult, 8Amperi. Din totalul de 32, pe care îl știam eu din România.

Aici am siguranța principală din casă de 100A iar conductorul de branșament are undeva la 20mmp secțiune, dacă nu mai mult. N-am măsurat, decât ochiometric. Nu știu dacă pot folosi 100A, sau o să-mi explodeze branșamentul general în pământ, dar cert e că în contextul ăsta 8 amperi nu mai înseamnă mult. Aveam un traseu de 40 de amperi tras până la un duș electric, pe care îl scot din schemă că nu-s interesat de ”instanturi”. Tot nu-s OK cu ideea și vor fi și calorifere pe apă ( electricul va fi doar să înmoi tălpile iarna, că deh), dar am acceptat așa, ce să fac. În România mi-am permis să fac pula mare, inclusiv cu companiile cărora le-am cerut schemele de montaj ale centralei pe lemne, nu mi-a convenit, mi-am făcut eu propria schemă și-am montat-o cu fratele lui nașu’ care m-a ajutat cu aspecte practice pe care, din postura de tocilar, nu le știam că nu le găsește pe toate în cărți decât dacă sapi foarte adânc, care acuma pare că montează sisteme de încălzire pe combustibili solizi în toată țara și face treabă super șmecheră.

În UK îmi permit să sug pula, dacă nu îmi convie, că n-am cu cine discuta și nu e că nu ne înțelegem în limba engleză, nu ne înțelegem în fizică, matematică și mai ales ”eu fac doar cum știu eu, nu cunosc ce-mi spui tu acolo și nu fac.” Motivele sunt mai multe și țin de societatea, costurile și răspundere din UK, dar și de faptul că aici nu am prieteni meseriași, deh.

Acestea fiind spuse, dracu știe cum o să iasă, nu știu cum să spun că trebuie să fii ca să investești toți banii tăi într-o casă care trebuie renovată fundamental și să mergi pe încredere. Merg pe ideea că dacă se întâmplă ceva, mă enervez și o fac eu. Cum, nu știu.

În 2012 am cumpărat un apartament în București într-un stadiu relativ similar. La suprafață arăta mai rău ( jeg/ grajd) dar în ansamblu nu era foarte rău, am reușit atunci o renovare la stadiul de locuibil , înlocuitul termopanelor și mobilat , cu mai puțin de 10,000 de EUR. Peste care a pus statul izolație pe tot blocul. O succintă comparație aici. Amuzant este ca deși a costat exponențial mai puțin și atunci mi-a fost relativ la fel de dificil, de fapt mai dificil, că atunci mi-am anulat vacanța în afara țării anul ăla, am fost câteva zile la mare și la munte prin România, la ieftineală.

Și acuma mi-am anulat planurile de vacanță, mă rog, oricum erau futute de ăștia cu pandemia, adică o să le schimb în ceva mai subțire, dar eu visam la ceva gen Bora-Bora acum, nu chiar la Grecia, maxim Spania, ca prin 2012. Probabil o să ajung acum prin ceva Grecia la împinge tava.

Dacă întreabă cineva, am ales să trăiesc ca un sărac. Oarecum.