Mamaia: Și atunci ce ai de oferit clientului pe care l-ai dori

Domului Hădean, care probabil nu va citi niciodată și nici nu trebuie, că-i un text retoric, o notă pentru mine vara viitoare.

Am văzut de fapt referința într-un articol pe Republica, care nu face altceva decât să culeagă textul din jegul de Facebook, pe care altfel nu l-aș fi găsit.

Nu-l cunosc, înțeleg că e un profesionist in ale bucătăriei și fără îndoială mai priceput decât mine în ceea ce privește industria ospitalității, așa că iau de bune observațiile.

Mi-au atras atenția în mod deosebit două.

Produsele și serviciile oferite pe litoral sunt exact cele acceptate de oaspeți. De multe ori sunt chiar impuse de aceștia.

Cred că e corect.

Spre deosebire de pe unde m-am preumblat eu vara asta – în Bulgaria, la munte și prin Seychelles, unde era mai mult sau mai puțin relaxat spre gol, comparabil cu alte timpuri, înțeleg că la Mamaia tot e cerere ca mai mereu.

Clienții știu ce vor, din vreme ce merg acolo din gros, operatorii de servicii de ospitalitate îi înțeleg și le oferă.

Ce nu înțeleg e nemulțumirea de ambele părți. Că ce citesc din articol e că domnul Hădean e oarecum nemulțumiți de clienții dumnealui, care se fac buluc pe autostradă ( totuși, e doar una și cam multă lume care aleargă pentru un șezlong in primul rând și o masă cu vedere) , care se cacă pe plajă, care întârzie la programări și care flirtează grosier cu chelnerițele – poate vor și ei ceva de banii lor, nu știu, nu judec.

Dar dacă serviciile sunt cele acceptate sau dictate de clienți și le oferă aceste servicii, nu înțeleg unde e problema.

Am un prieten bun care are un restaurant ( a avut deunăzi și mai multe ) de mai bine de 15 ani și se tot chinuie să facă treaba bine. Bine pentru angajații lui, bine pentru clienți, mai ales bine pentru el și familia lui, cum e și normal. Și a ajuns cumva la unele concluzii similare cu astea, drept care intenția lui e să se adapteze clienților săi, așa cum sunt ei și citez inexact, că băusem amândoi niste vin și bere: ” li se pare scump să mănânce la mall, vor o pizza bună și ieftină”. Și asta e , asta urmărește să le ofere. Nu am nimic de criticat. După 15 ani sunt sigur că își cunoaște potențialii clienți mai bine decât aș specula eu.

Probabil și domnul Hădean.

Al doilea paragraf este ăsta.

Proprietarii de afaceri sunt rareori proprietarii spațiilor în care operează afacerile. Chiriile enorme+sezonul scurt determină în primul rând prețurile mari.

Asta e drama țăranului român la 1907, vina arendașului, ca să nu zic de evrei, că se interpretează.

În practică așa e. Pentru că e greu al dracului să îți cumperi spațiul tău, iar problema nu e deloc la arendaș, ci la client și la operator, dacă e vreuna. Dacă costul e prea mare, fie operatorul trebuie să înceteze, fie clientul să caute în altă parte. Dacă nu, nu. Aș prefera să merg la locații deținute de operatori, unde spuneți că le găsesc pe astea ?

Dacă aș merge acolo ar fi fie prețul mai mic, fie serviciile mai bune ?

Ceea ce nu mi se pare mie corect pe aici e nota de nemulțumire.

Eu sunt, posibil, clientul pe care l-ar dori domnul Hădean, nu sunt sigur.

Nu am chiar maniere suedeze, că sunt de la țară, dar nu mă cac pe plajă sau în baltă.

Nu îmi place să întârzii și dacă nu e ceva special nici sa fac rezervare. Se întâmpla des ca la localurile unde e nevoie de rezervare mesele să fie înghesuite, să fie totul supra-plin și servirea foarte lentă. Eu prefer mesele aerisite, de dinainte de pandemie.

Nu îmi pasă prea tare dacă o porție dintr-un fel de mâncare costă 80 sau 150, sau 200 de lei, nu vreau nici farfurii blindate, că nu mănânc mult, dar nici figuri moleculare cu o picătură pe farfurie, că nu sunt atât de educat în asceza culinară. Dacă un restaurant are nevoie de 30 de euro pe scaun pe zi, îi poate face lejer cu mine la o masă de 1 ora, o oră și ceva.

Cu excepția cârciumilor de la bulgari și în Egipt, am observat că prin multe locuri pe unde am umblat ultimii ani la mare , costul unei mese de două persoane tinde să fie spre 100 de euro sau peste.

Notele astea sunt mai proaspete decât roșiile dumisale cumpărate o dată pe săptămână de la Obor.

Etalonul la cursul euro.

Dar eu nu s-ar putea să nu fiu mulțumit cu roșii de la Obor de acum 5 zile și s-ar putea să mi se pară o idee proastă să îmi servești pește de la Metro, la mare în Mamaia; poate chiar e proaspăt și bun, habar nu am, că nu am cumpărat pește de la ăia, dar prefer “catch of the day”, că pot și eu să cumpăr peste de la supermarket, când nu sunt în vacanță. Poate că ăsta nu-i gătit într-un mare fel, ca la MasterChef, dar de proaspăt știu că e proaspăt , că i-am văzut pe pescari și ca om de la Olt, cam am idee de gustul de peste proaspăt.

Să înțeleg că nici pescari nu mai sunt la Constanța? Cu atâta braconaj in Deltă nu găsești pe unii cu care să legi un contract, ceva? Aș prefera să nu fie nevoie să ajung până în Seychelles, sau Bulgaria , ca să mănânc un pește bun. Dar dacă trebuie…

Și asta e problema. Clientului pe care îl dorește domnul Hădean nu prea are ce să îi ofere. Eu nu mă iau de chelnerițe, că dacă vreau pizdă, am cu mine, nici măcar nu vreau să fiu într-un restaurant cu ăia care trag de ele, care se cacă in mare, care vor farfurii blindate și în general serviciile pe care zice că le oferă domnul Hădean. Genul ăla de oameni mă dezgustă, la fel și genul ăsta de servicii.

Mănânc la un asemenea restaurant doar de foame, de regulă dacă sunt cu copiii, altfel probabil că pot aștepta până ajung acasă. Să merg în vacanță pentru asta – nu prea, mulțumesc.

In lipsă de altceva îmi iau un apartament fără catering și gătesc tot eu sau soția. Dacă ar fi musai. Dar nu e, că de obicei mergem în vacanță să ne oprim din muncă și mi se pare incorect sa pun tot soția să gătească, că ea nu mă pune să programez sau să repar chestii prin camera de hotel și îmi e și rușine când trebuie să merg undeva unde bucătarul gătește mai prost și folosește ingrediente de calitate merge-așa, proaspete de săptămâna trecută.

De asta nu poți avea clienții pe care ii dorești, dacă oferi servicii pentru ceilalți , care cumpără orice căcat. Pentru că , până la urmă , serviciile pe care le oferi, într-un fel sau altul nu sunt la nivelul pretențiilor pe care le ai.

Și e posibil, nu neg, ca clienții aia să nu existe într-un număr suficient orice ai face. În fond e totuși Mamaia, nu Ibiza.

În profesia mea există oameni care oferă servicii pentru genul ăsta de clienți. Oamenii ăștia probabil sunt cei care găsesc că e ok să meargă în concediu la Mamaia și să tragă de chelnerițe.

In Romania sunt cam genul ăsta de clienți, s trebuit să întrerup unele contracte și să renunț in a lua altele, când clienții nu s-au putut ridica la nivelul meu de servicii, pentru că mi se pare o idee proastă să îmi cobor eu nivelul serviciilor . Prefer să fac eforturi să găsesc clienți care apreciază ce fac și plătesc pentru asta și singurele “figuri” ( a se citi pretenții ) pe temă sunt legate de calitatea serviciilor pe care le vor de la mine.

Clienții însă pot fi educați. Unii.