Brexit: Câinele moare de drum lung

E presa plina de stiri cum britanicii duc lipsa de forță de muncă cum nu s-a mai întamplat din ’97. Ca și când în ’97 era rău, mureau ăia de foame.

Și fiecare european și câinele lui mor de grija britanicilor, că uite, n-au mai vrut imigranți și-acuma nu mai pot de dorul lor. Prin ”mor de grija” vreau să spun că bat din palme și se grăbesc să cadă de pe scaun de râs, cum ei n-au problema asta, ăia din vest. Pentru că-s proști cu mă-sa.

Evident, românii, europeni de mici, nu fac notă separată, deși dintre toți europenii ei ar trebui să-nțeleagă mai tare schema asta.

Când citiți ziarele și vedeți acolo cum se văicăresc ăia că anulează Crăciunul și ce baliverne le mai trec prin cap și vă gândiți că o să găsiți engleji căzuți pe stradă și neșterși la cur că nu mai are cine, luați în calcul că alora le scriu ziarele tot cine le scrie și în România, în principiu, niște golani cu bani și interese potrivnice puletelui de rând, fie el englez, sau român.

Mai țineți minte articolele care vorbesc de lipsa de forță de muncă în construcții și în horeca și cum românii preferă să stea mai bine acasă pe ajutorul social de 2 milioane și jumătate ? Eu n-am văzut măcar atâția oameni în situația aia câte articole am citit. Câte dintre ele au fost scrise, sau sponsorizate de acei (ne)muncitori? Câte de angajatori? Le plângeți de milă angajatorilor români din horeci care aduc sri lankezi, sau a celor din construcții care aduc vietnamezi?

Eu nu. Le-aș dori faliment plăcut, dar nu fac eu politica de imigrație a României.

Că articolele ălea îi oferă justificare lui Câțu și anterior alora de la PSD să deschidă un pic supapa la imigrări pentru a face un pic concurență (neloială) pe piața muncii din Românania. Concurență forței de muncă, în sensul să concurezi cu ăia la dormit în baracă, căcat în căldare și mâncat noodles.

Că asta era, în linii mari, concurența adusă de imigranții din UK.

Ca să fiu un pic mai clar, eu m-am așteptat la asta, în 2018 când am luat decizia să mă mut parțial acolo cu familia pentru dreptul de muncă, în ideea că n-or să mai vină europeni, ba or să plece, și am să-i jumol eu de niște rate frumușele.

Ei bine, pâna acum m-am înșelat. Că pe motive de covid, că economia ăstora nu prea mai duduie – nu contează, o țeapă e o țeapă, iar eu aia am în mână, n-am muncit o zi pentru vreo intreprindere din UK de când m-am mutat acolo. E ok, nu e nevoie să-mi plângeți și mie de milă, casă am cumpărat, de renovat se renovează încet-încet ( mai greu cu mâna de lucru scumpă și materialele LOL ), de-o vacanță tot mai am bani, copiii sunt bine, voi îmi puteți dori răul și mâine, etc.

Până acum, că văd că e posibil să se schimbe. E posibil nu-nseamnă că așa va fi, că uite, ziarele plâng că e deficit de forță de muncă și să deschidă domne porțile largi la imigranți că nu se mai poate. Nu se mai poate să facă șoferii de camioane pula mare că vor mai mulți bani. Sau alții oarecare, pai ce căcat, ăștia chiar credeau că și-au luat țara înapoi cu Brexitul? Lasă că facem niște presă negativă, n-au înțeles cum funcționează capitalismul?

Până una alta doi prieteni buni și-au dat demisia. Mă rog, unul pur și simplu a plecat că pula mea, ZHC muie și la gară. Da, din UK. Nu, nu ca să vină înapoi in România, ho, nu lăcrimați încă. Că l-au sunat imediat să vină că plătesc mai mult, că e nevoie. La celălalt tot așa, suna telefoanele. Și-o să tot sune.

Și la mine încep să sune telefoanele din UK. Momentan sunt timizi, au joburi din ălea de 80k pe an brut, cu multe taxe pe ele. Le ignor, stau pe banii europenilor. Cât oi putea, poate în scurt timp nu mai sunt de ignorat. Sau poate se deschid porțile imigranților și o să fie tot ca până acum.

Ce spun doar, e că ce citiți nu e colapsul UK-ului în urma Brexitului, ci o campanie de presă al unora care vor fie colapsul profețit fie menținerea unui status quo păgubos, care a condus populația în primul rând să voteze Brexit.

Pentru că pe de o parte populația avea dreptate. Chiar le luau (est) europenii joburile pe bani mai puțini.

Acum nu le mai iau și da, ei nu le fac, nu pe mărunțiș, oricum. Iar asta doare, dar nu pe ei îi doare.