A fost superscandal că vai, PNL tergiversează moțiunea, că PNL trag cu dinții de Câțu ( așa au făcut ) să rămână în guvern, că lasă că facem și dregem.
Până la coadă au trecut moțiunea, au dat vina pe Iohannis că el îi suflă în cur lu Câțu, că cum să îl propună PNL pe Câțu, că Iohannis ar trebui să rezolve criza nu să joace fente. I-a chemat la consultări. PNL nu a propus pe nimeni. Nici PSD – mișto strategia, fiecare are ceva legitim în spate.
USR l-a propus pe Cioloș, că ei sunt responsabili și vor să salveze România de superman. Iohannis i-a invitat s-o facă. Din moment ce ceilalți nu s-au înghesuit USR a fost, practic, fară concurența: ia, mă, faceți voi.
Acuma lumea: că iar e fentă, că Iohannis le-a jucat de fapt o festă că propunerea lor o să cadă în parlament. Păi, pula mea, omul le-a dat ce-au vrut, doar nu poate să și voteze în parlament în locul lor. Acuma e treaba lor să se înțeleagă și să își dea votul, cum s-au înțeles pe moțiune. Puteau, dac[ erau interesati s[ vin[ cu alte propuneri, dacă asta nu era bună – gen PSD cu a lor, PNL cu a lor, USR cu a lor și după aia puteau face figuri că de ce nu le-a propus Iohannis prim ministrul lor. Dar nu. N-au propuneri.
Dacă nu merge, e clar că vina e la ei, nu la Iohannis. Da, după aia , dacă pică în parlament, Iohannis și PNL-ul le pot trage preșul, cu Câțu, sau altcineva. Dar e cinstit. Au o șansă, îi privește cum o valorifică.
Nu sunt fan Iohannis, dar mi se pare destul de corectă abordarea. Nu poți să dai vina pe om și când îți oferă pe tavă ce vrei. Acuma, dacă toată lumea e într-un joc dublu, ghinion.
