Lucruri mărunte care contează

Acum că m-am întors în UK , a plecat soția la tratament. Am plecat acasă cu creierii varză și deși nu mi-am luat concediu, m-am vindecat de inflamații când m-am întors.

Și n-am făcut mare lucru decât tot muncă plus câteva nimicuri, dar care contează.

Contează ca din cand în când să pot fi singur cu gândurile mele, să nu mă deranjeze nimeni cu nimic, că destul mă deranjeazăd e la muncă.

Contează ca să pot merge, în singurătatea mea, la pește și să nu prind nimic.

Contează să am timp să mă joc în feluri care nu-mi fut creierul și mai tare. Adică nu la calculator.

Una din pasiunile mele e să merg cu mașina ca handicapatul. Aș fi fost un bun pilot de raliu. Din păcate am cam renunțat la a conduce astfel pe străzi că nu e OK să-i pun pe alții în pericol.

Iar în afara drumurilor publice, doar pe circuit poți merge super rapid, dar eu nu vreau să merg super rapid, ci doar la limita aderenței, ceva ce în termeni legali se numeste ”condus periculos”, și oricum n-am acces facil la vreun circuit.

Rămâne doar să mă plimb de nebun prin locuri care nu-s făcute să te dai cu rabla, ci mai degrabă cu bicicleta sau ATV-ul.

Să mă așez sus pe plafonul mașinii și să beau o cafea rece în timp ce privesc apusul.

Să pot să fug de probleme și angoase dintr-o țară într-alta după bunul plac.

Nu-i libertate, dar e ceva mai mult decât au majoritatea oamenilor. Majoritatea oamenilor au alte drivere.