Acesta este un panseu in care încerc să mă privesc pe mine prin alte filtre și pe alții prin filtrul meu. Asemănările cu persoane reale sunt inerente, dar logica poate fi distorsionată de inferențe. Are mai puțin legătură cu formula 1, dar trebuie să mă leg de ceva.
Mai citesc pe la nwradu despre Formula 1, eu nu mă mai uit de pe vremea când câștiga Schumacher până ne-a plictisit pe toți. Morții lui, că l-a făcut pe colegul lui, Barichello, roata a doua.
A fost perioada aia absolut inutilă, nu se întâmpla nimic, se câștigau curse la boxe.
Pe urmă a venit Hamilton și s început să câștige tot și de la o vreme se bătea cât de cât cu Verstappen. Anul ăsta a fost groasă.
Cu scandal pe decizii de juriu și răsturnări de situație , până la situația în care campionul urma să se decidă în cursa de alaltăieri. Și am zis că nu ar strica să văd și eu o cursă. Mi-am pus ceasul să sune și mi-am văzut de ale mele până m-a întrebat soția dacă merg să o iau azi de la aeroport sau ii chem un taxi. “Cum crezi că vreau…”.
***
De dimineață mi-am pus GPS-ul și i-am dat dat NOS-ul la Meriva până la aeroport. Și înapoi, că evident că așa vrea, eu sunt cel mai rapid indian (fastest Indian, got it ?) șofer de taxi .
Am ajuns la timp pentru cursă, dar până am pornit eu tembelizorul deja începuse.
Soția că dacă o duc și pe ea să facă testul PCR obligatoriu, că trebuie să facă pizza, că le-a promis copiilor. Și că dacă merge ea e posibil să fie aglomerat și să întârzie. Și.
Mă uit la ceas, mă uit la ea, că se vedea clar că se trezise de la 4 dimineața în România că nu mai avea răbdare să le facă copiilor pizza 10 ore mai târziu în UK , mă uit la ei… mă uit la Hamilton că nu se dă nici de-al dracu’ din prima poziție , deși prin turul 30 și ceva, in timpul unui soi de Safety Car event, Verstappen și echipa lui au o strategie mai buna de schimbat cauciucuri.
Socot că pizza e importantă, că doar am fost de-am luat ingrediente, iar soția își amână odihna pentru asta.
Se face ora și plecăm și rămân cu un gust de “cred că nu mai prind o cursă că asta in zece ani, dar o să văd reluarea, ce pula mea să se mai întâmple, totuși” .
Că recupera Verstappen, dar nu cât să câștige. S-a mai întâmplat un accident, iar cu Safety carul, Hamilton nu s-a dus la boxe, justificat pe undeva, ca și prima oară. Că dacă se ducea probabil ieșea în spatele lui Verstappen, care mai fusese o dată la boxe și nu trebuia musai să schimbe. Iar atunci bănuiesc că nu s-a dus pentru că colegul lui Verstappen , Perez, era pe 3 și l-ar fi ținut în spate la re-entry, cât mergea Safety Carul virtual și nu era permisă depășirea.
Verstappen nu a avut ce pierde, a intrat pe 2 și a ieșit tot pe doi ( că între ei și restul era în pula mea juma’ de tur când am plecat eu) atâta că între el și Hamilton erau niște întârziați din aia cu un tur in urmă. Vreo 5 parca. Dacă organizatorii nu-i lăsau să depășească Safety carul ( de data asta real ) aia era, tot pe 2 și Verstappen. Dar au decis să nu facă o plecăciune și să îi lase, iar ăsta era încălțat cu ce trebuie ca să îi dea fum lui Hamilton și i-a dat pe pizdă mai spectaculos decât într-un meci de wrestling. Era așa ceva ce probabil aștepta multă lume. Că pentru asta te-ai putea uita la F1, sau în general la orice sport de TV/tribună. Pentru genul asta de show.
Well, eu nu am văzut asta și am dat drumul la reluare când am ajuns acasă ca să înțeleg și eu cum s-a terminat și ce am pierdut, cum ar veni. Și când fac din astea, vreau să fiu ne-deranjat.
A venit primul copil să mă cheme la pizza și i-am spus politicos să iasă că vin eu.
Când a venit al doilea copil să mă întrerupă am avut un pic sentimentul ăla de viață furată. Acum 20 ani, dacă mă deranja cineva așa îl scoteam afară în palme cu piciorul și flegme putea să aibă 100 de kile.
Acum a trebuit s-o fac fără astea, că suntem civilizați și că familia e importantă pentru mine, mai importantă decât o cursă de formula 1 , fie ea și cursa deceniului. Dar m-am gândit la o chestie și uneori înțeleg oamenii abuzivi și agresivi și care au fitilul ceva mai scurt decât al meu.
Și nu-i bai, că am ajuns in bucătărie și am văzut că și soția era tratata cu un respect și mai dihai pentru efortul ei, copiii se certau de nu ziceai că suntem familie, ci adunătură de degenerați in pragul sociopatiei. Am plecat din bucătărie că altfel ștergeam cu ele pe jos și nu era chiar cinstit, că copiii nu-s capabili să vadă toată poza, o să fie surprinși și o să li se pară că nu e cinstit, dom’ne, că sub nicio forma nu trebuie să lovești copiii că nu-s ei de vină că nu ești tu in stare să îi educi mai bine. Cum mi se părea și mie când îmi mai futea tata câte una fără avertisment, spre deosebire de alea pe care le luăm după un număr considerabil de avertismente și ultime avertismente.
Mă rog, tata nu avea procese din astea de conștiință despre cum e vina ta, că-s copiii proști. O fi, dar tot pe copii punea hamul, ce e cu vrajelile ăstea. Nu e sindromul Stockholm, nu i-am dat și nu o să îi dau vreodată dreptate, dar nici nu pot să mă prefac că era lipsit de logică.
Pentru că undeva în mentalul social s-a creat un soi de entitlement nemeritat și nu știu de unde, exact. Că dacă ai familie ești obligat să pui totul pe planul doi. Totul ăla înseamnă adesea părți importante din viața mea pe care le dai la schimb pe astfel de recunoștință. Că în mintea ta faci astea pentru o familie unita și recunoscătoare, iar viitorul familiei sunt copiii. Iar undeva chestia asta se rupe, pe spinarea cuiva.
Acuma, eu nu mă trag pe cur aici, că eu nu pun chiar totul pe planul doi, adică viața mea nu e o cursă amărâtă de la televizor, dar unii nu au de fapt cu mult mai mult decât atâta. Când se uită în sacul lor cu bunătăți, pe acolo prin fundul sacului e cate o cursă din ăsta sau un meci cu echipa favorită, o bere proastă cu prietenii lor bețivi la cârciumă, o țigară fumată in liniște, sau poate nimic.
Și nu mi-e greu să observ că atunci când i se ia și nimicul ăla, un om ( să zicem eu într-un univers alternativ ) ar putea foarte ușor reacționa diferit decât reacționez eu, care pierd o cursă, dar caut prin sac și găsesc repede alte alea .
Poate că societatea a recurs prea repede la a aroga drepturi familiei in detrimentul individului , poate ar trebui să ne educam copiii altfel, că ei sunt familiile de mâine. Iar părinții mei pe mine m-au educat așa cum spun, că familia e OK să îți ia tot. Pentru ei trăiești. Poate nu e OK. Poate e o cursă pentru cei mai mulți. Din aia de șoareci, pentru mai puțini este ca una de F1.
Și poate uneori e ok să ii bagi cu capul in pizza și să le torni ketchup pe nas, just for fun, in timp ce te uiți la televizor și râgâi după a 5-a bere, doar așa, pentru a seta un banchmark corect și pentru a antrena glanda bunului simț in a pricepe niste subtilități și limite.
Mie nu mi se pare OK acum, gen nu pot trăi chiar împăcat cu mine să fac asta, dar poate că într-un univers alternativ e ceva ce aș face, motiv pentru care nu prea mă pot poziționa foarte critic cu privire la oamenii care aleg să facă asta și sunt dați drept exemple negative.
Haios. Dacă “Fastest indian” e “Indianu’ Talpa Iute” eu zic sa taci și sa te lași hamalit, e un quid pro quo pana la urma.
Cât despre copii (la mine 2 băieți, gemeni, 8 ani), încă merge cu mult zaharel și un pic de bici (gen “poate pică netu'” sau “xbox-ul e al meu, voi îl primiți când îmi place cum va purtați”).
In rest, iubirea maxima pentru copii se atinge la 20-30 min după ce-i culcam sau ii ducem pe la bunici, atunci apuc sa-mi aud gândurile și sa mi se facă dor.
Ai gusturi de sange albastru. Eu nu mai am nicio satisfactie sa vad vreo cursa de F1, meci de fotbal, sau tenis , sau plm.. cand 1 de acolo castiga in 1 time event cat x puleti in y vieti. Si F1 nu-i exceptie. Si tot de cand Schumi castiga nu ma mai uit. Sezonul are cam 23 circuite parca, vreo 2-3 ore fiecare. Salariul / sezon la aia bunii e 20-30 m€. Deci un average de 1m€/2-3 ore de performing. Poa’ sa fie cursa galaxiei acum si I couldn’t care less. La fel si la fotbal, tenis, plm… Nu… Read more »
Ehe, daca te consoleaza cu ceva, nu am apucat inca sa vad nici in reluare. :)))
Dar sa stii ca acum parentingul modern nu mai zice ca e ok ca familia sa iti ia tot (iu, ce deprimant). Pai dai exemplu prost la copii.
Nu, trebuie sa setezi limite pe care copiii le vor respecta. Ceea ce poate fi si asta deprimant cand nu iti iese ca in reclama. 🙁
Asta voiam sa zic si eu: ai copiii pe care ti-i cresti. Exista o componenta a personalitatii lor, dar restul e educatie. La F1 as merge doar pe circuit, nu ma uit la TV. Am fost pe circuit, a fost destul de placut ca experienta (gulas si o gramada de bere rece la 37 de grade afara) ca sa o fac o data la 5 ani, poate, dar dupa ce esti acolo si simti in tot corpul masinile care trec pe langa tine cu 250km/h, la TV e ca un porn de duzina in care joaca altii si tu ai… Read more »
Dacă “Fastest indian” e “Indianu’ Talpa Iute” Hmm. Era o altfel de referinta culturala. Probabil prea cu bataie lunga. Ai gusturi de sange albastru. Nu inteleg de ce spui asta. Ma uitam la F1 in 90-93 ca se dadeau cursele alea pe TVR si mi-a placut treaba asta si ingineria din spate. Pe urma m-a plictisit, iar acum nu ma uit ca pasionat, ci ca la o chestie de cultura generala, peste 10 ani poate o sa zica cineva “ba ce tare a fost Verstappen ca i-a luat titlul 8 din mana lu’ Hamilton.” Si o sa pot face niste… Read more »
In anumite cazuri conteaza doar componenta personaltitaii si educatia mai putin.
Eu cu fratele am crescut in aceleasi conditii, educatie la fel, rezultatul fiind ca eu eram oia neagra si fratele meu pita lui ‘mnezo, plus un zilion de diferente, si-am mai vazut cazuri.
Teorectic asa ar trebui sa fie, ai ce-ti cresti, da’ practica are un mod tare haios sa se futa pe teoriile noastre.
Bun. Sa nu lovesti copiii. Dar cum ii inveti sa te respecte? Pt. ca am crescut gresit un copil( i-am accentuat egoismul pe care si asa il avea ), imi permit un sfat: Arata-le ce te deranjeaza! Pe un ton puternic, puteai sa trantesti ceva, le ziceai ca daca sunt nesimtite si nu apreciaza ce a facut mama pt ele atunci mars in dormitor si coborati cand vorbiti frumos. Este si nature dar si nurture A fost demult la tv o emisiune englezeasca. Se numea Scoala Parintilor. Acolo zicea sa trimiti copilul in camera( gen dupa ce te potolesti poti… Read more »
Cred ca e momentul sa fac un blog unde “traduc” ce vrea sotul sa spuna sau sa descriu lucrurile din punctul meu de vedere. 🙂
Fetele l-au deranjat pentru ca eu le-am trimis sa cheme toata familia la masa. Deranjul a fost de cateva secunde, maxim 15…au inteles, au inchis usa si s-au pus frumos la masa. Dupa vreo 5 minute si-au adus aminte ca se certau pe nu stiu ce lucru, fix in momentul ala a intrat in bucatarie tatal lor….
Cata eu cred că am înțeles ideea lui Câtă 🙂 Iubim copiii, sunt ai noștri dar uităm cumva că ei cresc. Adică la 1-3 ani îți reprimi nervii pt că nu pricepe dar voi aveți deja o preadolescentă. De ce sentimentele tatălui și ale mamei sunt mai prejos? In cazul de față tatăl fiind în minoritate absolută( singurul de gen masculin din casă) Când eram noi copii( în primul că nu am fii îndrăznit) dacă s-ar fii întâmplat, mama ne ridica de la masă că să mănânce tată liniștit. Și tată era zugrav nu “creierea” că soțul tău. Și noi… Read more »
Din pacate cele mai urate rezultate sunt atunci cand parintii nu sunt pe aceeasi lungime de unda si unul din el e prea moale cand nu e cazul. Copiii invata sa exploateze la maxim situatia si ies cele mai proaste variante ale rasei umane. De obicei situatia apare cand sotul e prea pampalau sau sotia are prea multe coaie, dar mai sunt si accidente, gen parintii prea workaholici si prea iertatori cu odraslele pe care le vad prea rar si le rasfata. Been there, done that, ai mei sunt mari si relativ ok, dar sigur se putea si mai bine… Read more »
Ah, si mai e cazul cand familia are 2 fete si sotia crede ca e cea mai in masura sa le educe cum crede ea, ca ce stie barbatul despre cum sa cresti fete. Well, daca ar sti ca fetele sunt influentate pozitiv in viata mai mult de tata si negativ mai mult de mama …. (de la tata de obicei iau partile pozitive, daca existe, si de la mama cele negative, daca exista). Pentru detalii, orice manual de psihologie de nivel de facultate.
“Fathers keep daughters out of the streets and sons out of prison”. Fara a minimiza in nici un fel rolul mamei, just saying.