Are Godină un podcast cu o domnișoară acuzată că a plagiat articole și în care domnișoara explică că primea circa 10 lei pe articol . Nu dau link că nu sunt importante detaliile dincolo de asta.
După care judecătorii online, capitaliști sălbatici , sau proletari, s-au concentrat pe a dezbate dacă 10 lei e o sumă de ajuns pentru a garanta originalitatea scriiturii sau nu, ignorând aspectele cele mai importante, care țin de responsabilitatea editorială și cine o are.
Proprietarul site-ului pe care apar articolele se dezice de responsabilitate și își acuză colaboratorii.
Cele mai importante două aspecte legale sunt următoarele.
1) Colaboratorii nu erau angajați sau contractați sub vreo formă legală și nu pot fi in vreun fel ținuți responsabili pentru materialele livrate sau pentru calitatea sau modul în care și-au făcut datoria de editor al publicației.
Altfel spus, dacă eu vă dau celor care citiți useri cu drept de creare de articole pe blogul ăsta și nu am vreun contract scris cu voi, doar un acord verbal, lăsând aspectele de legitimitatea oricăror plăți la o parte, puteți fi trași la răspundere pentru ce apare pe site-ul asta? Cu excepția cazului in care scrieți fără acordul meu, fraudulos , și eu dovedesc că este vorba de o infracțiune, că aia e clar.
În calitate de deținător al site-ului eu port responsabilitatea asupra a ce apare pe aici. Dacă apar materiale pentru care se face pușcărie , cred că o să merg la pușcărie, dacă sunt articole care încalcă drepturile de autor ale altora, cred că îmi vor cere mie despăgubiri, iar acestea nu sunt direct imputabile colaboratorilor pe care îi plătesc cu 10 lei pe articol, fără a avea vreun contract. Pentru a-mi recupera pierderea, trebuie să mă îndrept eu împotriva lor, dar ca deținător și manager de publicație port responsabilitatea asta. Lucru care îi scapă medicului.
Dincolo de asta rămâne de discutat responsabilitatea plagiatului și dreptul deținătorului de a cere mai departe despăgubiri.
Nu e vorba de faptul că suma per articol e prea mare sau prea mică, e vorba că trebuie un contract cadru în care responsabilitățile editorului sunt clarificate.
Totuși, este o diferență legală între cazul in care eu îți trimit materiale și tu le publici și cazul in care le public eu cu mâna mea pe site-ul tău, remunerat sau nu, cu contract sau nu .
Diferența poate să apară când textul apare în clar sub numele autorului, așa cum apare acum acest articol.
Înțeleg că inițial toate materialele trimise de colaboratoarea cu pricina au apărut sub numele deținătorului , domnișoara vorbește de “ghost writing”.
In cazul ghost writing-ului fără contract , autorul simulant poartă responsabilitatea editorială a textului, chiar dacă textul e livrat de altcineva.
Este foarte important în literatura autorul . Eu nu îmi pot aroga meritele unei scriituri, ca autor, fără a avea responsabilitatea plagiatului.
Domnul Rădulescu vorbește în articol citat de dat în judecată, însă e dificil să impune responsabilitate și să îl acuzi pe un colaborator că a copiat texte ce apar publicate sub numele tău, fără să ai un contract cu persoana respectivă care să își asume responsabilitatea editorială și riscul plagiatului, doar cu titlul că tu i-ai plătit efortul și i-ai spus să nu copieze. Domnișoara cu pricina a greșit, in ceea ce mă privește , pentru că a apărut într-un podcast , admițând unele aspecte care derivă responsabilitate . Acestea sunt faptul că a avut acces editorial la platformă și faptul că a aceeptat cumva verbal responsabilitatea plagiatului.
Dar bănuiesc că așa se întâmplă când rufele trebuie spălate in media, nu poți controla întrebările și răspunsurile fără un avocat și fără să plătești apariția în media. Că atunci controlezi tu desfășurătorul.
Notă: Nu știu și nu mă interesează beef-ul lui Godină cu doctorul în cauză ( știu de combinația cu cărți “gratis” la care costa 20 de lei “transportul” , e un artificiu de marketing, Godină probabil că are dreptate , dar nu îmi pasă câtuși de puțin de aspectele astea ) ,nu am dat link la podcast, că mă interesează doar aspectul responsabilității editoriale din toată povestea asta, iar acela nu e tratat in podcast, e tratat doar beef-ul dintre colaboratoare, polițist și doctor,iar astea sunt meh.
Am vazut si pe upwork sau pe freelancer o groaza de “joburi” d-astea, vor originalitate la 1$ sau mai putin. Nu numai la ghost writing, ci si la alte chestii gen sa-i faci un website, sau un script sau plm. Orice job apare, cum te gandesti sa pui o oferta serioasa la un pret decent, imediat apar 1234567 de lacuste de prin India care zic ca ei fac tot ce se cere pe 1$. Iar cum angajatorii de freelanceri oricum cauta cel mai ieftin, evident exista presiune pe cei din anumite regiuni sa scada pretul considerabil ca sa fie cat… Read more »
Desigur, singura intrebare e ce cauti tu acolo 🙂 , in afara de munca de documentatie. Am incercat sa lucrez pe un site similar acum vreo 7-8 ani dar mi-am dat seama repede ca nu e pentru mine si nu vreau sa fiu sclav la stapan.
Pai ma cam plictisesc la munca in timpul programului lol. Iar la altii degeaba le zic, bah va ajut la ce taskuri aveti dar nici nu-mi dau demisia de aici, unde de bine de rau ~3k e decent pentru 99% somn de voie, si full remote. Si toti peste care dau vor sa plec de la astia daca e sa dau cu sapa si pe plantatia lor, asa ca mai arunc un ochi si pe alea. Cred ca am pus botul la “eu traiesc bine din freelancing” cum se lauda unii. Acum dupa ce am vazut cum e pe acolo… Read more »
Ce e mai trist e ca e plagiat de lene.
Sa recapitulam: avea un site din asta generic, cu articole gen “e bun vinul rosu pentru inima?”.
Nici macar nu se gandea careva ca e original in intregime. Sau partial.
Putea fi atat de simplu sa puna in josul paginii doua linkuri la fiecare articol. Nu afecta numarul cititorilor, nu afecta munca lui de “educare a publicului” nu afecta nimic.