Îi arăt in sus și o întreb dacă i-ar placea să locuim aici . E un exercițiu de imaginație, desigur, n-am eu bani de cumpărat apartament în centru Londrei , chit că nu e chiar în “City”.
-Nu.
-De ce? Că uite , e curat, e modern.
-Nu.
Trebuie să îi explic că e doar un experiment de gândire, că oricum nu ne permitem, poate doar in chirie, ca să se exprime mai clar.
-Prea multă lume și cred că nu e nicio școală prin apropiere.
-Uite, am avea metrou foarte aproape.
-Nu.
Țărani la oraș. Suntem provinciali nu numai noi părinții. Și copiilor tot la țară le place mai mult. Așa îi creștem. De aia nu, nu de altceva.
Frumos post. Maica-mea e “habotnica d-aia” si oricat m-am certat cu ea in adolescenta si ii dau cu flit acum cand vine vorba de religie, tot am un respect fata de ortodoxism.