Ultrascurt: Ciucaș la 330

Reclamă gratis la bere că nu au aia bani să mă plătească pe mine.

Nu se compară cu ce beau eu pă Anglia. Drept care un carton de 6 sticle costă la un supermarket de buget cât juma’ de bere la pub in UK, sau cât o bere și un pic ( din alea de care beau eu ) la supermarketul din UK .

Ca să nu zică vreun specialist al berii germane că glorific berea din Romania , că nu e așa, am setat deci coordonate de comparație.

Acestea fiind spuse , îmi erau cunoscute cu certitudine 2 mărci de bere prezente in România care nu imi dau dureri de cap : Leffe ( da, belgiană) și Azuga – asta cred că e cât de românească se poate.

Restul le beau cam cu îndoială, sau cu certitudinea că se iau cu paracetamol dacă mă “obligă” vreodată situația să beau. Nu, nimeni nu mă obligă vreodată, de aia ghilimelele. #numaibeți.

Nu știu dacă Ciucaș se va fi concretiza în una din mărcile astea. Nu e nimic special la ea. Nu e IPA , nu e Ale, sau Pale Ale, nu e modernă.

E o bere clasică , nu foarte amară, și ieftină, de bodegă. Cred că mai beam din asta prin anii 2000 când eram la liceu, da, sub 18 ani , pe vremea aia puteai cumpăra liniștit bere de la magazinul de la parterul blocului și la 14-15 ani. Sau la orice bar. Te așezai gospodărește pe ladă și beai cu sfatul bătrânilor bețivi, aia de 30-40, cot la cot, egal în drepturi de consum și dezbatere intelectuală cu privire la economie mondială și geopolitici.

Pe vremea aia nu beam cu moderație, mă așezam cu văru pe o ladă și o terminăm până terminăm vorbele și discuțiile. El obișnuia să bea mai mult, că absolvise deja, eu eram la studii și mă antrenam, dar eram serios.

Ieri ( raportat la când scriu, nu la când citiți ) am băut doar una, așa cum și trebuie, că peste 4 ore plecam cu mașina. Peste 4 ore și un grătar.

Ar mai fi intrat una , da’ pe aia am băut-o în liceu.

Nu știu dacă Ciucaș se concretizează în berea de la care nu mă doare capul în nicio ocazie, dar ieri a intrat surprinzător de că apa. Și fix ca apa, nu e vreun gust memorabil, dar pentru mine e important in sensul că știu atât de multe mărci de bere românești de care nu pot, sau nu vreau să mă ating, că e mai simplu să le rețin pe alea băubile. Interesant că făcea parte din grupul SABMiller, care a vândut toate activele din Europa de Est către Asahi. Iar de la SABMiller nu puteam să beau nimic. După ce au preluat Asahi, Peroni a devenit băubilă – tot nememorabilă, dar băubilă.

La grătar, da.

6 Replies to “Ultrascurt: Ciucaș la 330”

  1. Nu prea reusesc sa inteleg io chestia asta cu durutul capului dupa bere, ori raspunzi tu intr-un anume fel la chestiile astea, ori am fost eu mai norocos, pentru ca nu tin minte sa ma fi durut capul vreodata dupa betii de bere ( nici dupa vin de casa sau palinca facute cinstit) cu conditia sa nu amestec mai multe tipuri de bauturi intre ele. Bine, ce-i drept nu sunt cunoscator, la mine berea se imparte in doar doua categorii – oribila si nu foarte oribila, da’ ceva cantitati industriale am bagat si io prin studentie si singurele cu dureri de cap o fost can am bagat ceva vin care avea si ceva zaharuri (sau naiba stie, dar clar nu era cinstit) prin el si cand am reusit sa amestec berea cu coniac si votca.

  2. sa ma fi durut capul vreodata dupa betii de bere

    Care betii – eu zic dupa 1 bere.
    Am capu’ sensibil, ma mai doare si fara sa fac nimica.

  3. Cam in scârbă , dar față de altele comerciale îmi place mai mult.
    Ca să fiu mai clar , mie îmi e vomă și greață de la “berea germana” și “berea cehă”. Știu că prin România lumea le apreciază, să fie sănătoși.

    Înainte să se răspândească berile astea craft IPA, pale ale, amber ale , din ce vedeam prin România puteam să beau de plăcere doar belgiene. Stella Artois până au făcut-o în România și i-au dat gust românesc FMM și Leffe – aia măcar a fost mereu importata.

  4. Acel moment cand realizezi cu adevarat ca traiesti in saracie: eu credeam ca durerea de cap e normala si ca e din cauza alcoolului.

    Am bagat azi niste Ciucas, de curiozitate. Ma simt bine si nu ma doare capul, pula mea. Tre’ sa incerc si Azuga. Pana acum beam numai Peroni fiindca era singura bere pe care o stiu care nu ma facea sa borasc a 2-a zi daca intraceam grav masura (am borat de vreo 3 ori a 2-a zi dupa niste Corona. Nu ma mai ating in viata mea de mizeria aia.).

    Interesant, pula mea. Sunt sarac si tocmai am realizat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.