Un pic cu Iedimborou I

Edinburgh, cum ar zice ăștia dup-aci ( de pe-aici).

Am pedalat la dizelos 400 de mile și ‘napoi, de pe unde mă trezesc eu dimineața în UK .

Drumul a fost mișto , pe partea de vest, in special mai sus de Blackburn, pe M6, până acolo e doar autostradă si-atât.

Am făcut popas undeva intre Kendal și Penrith și deja poți  observa lumea din jur că e altfel când cobori din tărăboanță.  Un fel de aer de munte,  magazinele sunt mai puțin cosmopolite, mai degrabă produse locale și mai puțin cu branduri internaționale, la fel și la mâncare.

La Abington faci dreapta  pe A702 iar acolo drumul e și mai frumușel dar lent nene. Lent . Mă gândeam așa cum merg eu prin România prin toate satele unde nu se vede nimic pe Waze cu 70-80km/h  poate un pic mai mult dacă eu strada goală . Aici în UK incerca ăștia să ne facă să poluăm mai puțin să mergem cu transportul în comun și bicicletele și reduc viteza prin localități la 20Mph : “twenty is plenty” – adică 32km/h.

Nu zic că e rău, zic doar că e lent rău – zici că ești cu căruța, mori pe drum de bătrânețe.

Orașele astea nu pot fi ocolite decât dacă mergi in Bord până la Glasgow Rangers și după aia faci dreapta pe M8.  E o idee, dar cred că nu e drumul așa mișto. Și mișto și repede nu se poate, aparent. Nu e voie.

In Edinburgh, treaba e la fel. Ăștia sunt moderniști și woke și tot ce vrei și Rin tot orașul se merge cu 20, maxim 30Mph în unele locuri. Și au făcut și străzile centrale cu niște ocolișuri descurajante de îți fuți copiii mulinând prin centru cu 20.

Ar fi de spus că au parcare subterană imensă fix in centru sub mall.  Era aproape goală, și că costă 24 de lire / zi, cred , dar și că lumea merge cu transportul în comună.

Probabil că era o idee bună să fi mers cu trenul de acasă până la hotelul din centru la care am rezervat, nu de alta , dar din parcare până la hotel am făcut tot ca din gară, vreo 10 minute pe jos.  Nu, nu am parcat acolo că aș fi zgârcit sau ceva. Hotelurile din centru nu au parcări deloc. Au deal-uri cu unele din parcările ăstea mari din jur. Mi se rupe pula de deal-ul lor, nu reducerile sunt problema mea curentă.

Dar au și trenurile niste întârzieri de zici că iau lumină de la CFR.

Am ajuns acolo într-o sâmbătă, ultima din iunie, când aveau ăștia paradă pride și presupun că wokismele ăstora au contribuit la prima impresie de dezgust pe care mi-a lăsat-o orasulz dar nu e numai asta.

Voiam să văd și eu scoțieni vreo, pula zici că m-am teleportat la intersecția dintre Karachi și Kuala Lumpur pe direcția către Cape Town.

Știi, că orașul e centru de educație, cu universități și școli înalte. Vai de pula mea ce lepre de studenți se perindau pe centru – aveau mai toți mui de făptași sau prostituate.

Nu e tot orașul așa, dar pe unde am intrat cartierul de case părea cam sărăcăcios așa, la fel și pe unde am ieșit, iar în centru când vezi o grămadă de bețivani ,golani, clădiri înnegrite de mucegai, geamurile neșterse, inclusiv la hotelul de 4 stele la care eram, nu că Balmoralul ar fi arătat pe dinafară mai bine, chit că era 600 de lire camera, când am verificat.

Am văzut fix un scoțian in kilt frumos, apretat așa da. Pai, cam puțini.

Cât a dormit soția eu am luat-o la picior, de unde și filmul de mai sus, căutând o mâncătorie. Nu e problema că era totul plin, că am zis că era paradă pride internațională, asta e normal. M-am uitat însă unde și ce mâncau ăia și am concluzionat că eu nu prea aș hali nimic de acolo.

Când s-a trezit soția am luat-o in altă direcție, destul de târziu și tot ce am găsit veritabil a fost un minirestaurant tailandez. Da, in Edinburgh.

La Nok’s Kitchen. Pozele astea sunt făcute pe la ora 21:30, luați aminte.

Ce-ar fi de zis de restaurantul ăstora în afară de faptul că au mâncarea prea bună și mă țineam să nu mă rostogolesc când am plecat de acolo, e că am văzut cu ochii mei in ce hal s-au devalorizat băutura și în țara asta. Am luat în bot un aperitiv sub formă de whisky, că doar eram in Scoția și m-au întrebat dacă simplu sau dublu.

Pe vremea mea, când eram adolescent și ceream o țuică două prune, sau lichior două țâțe, dubla era s-o sută, simplă de 50, că de aia îi zice cinzeacă fir-ar ea a dreacu’ cu măsura ei cu tot. Ulterior am tot văzut cinzeaca de 40, single de 35, dar ăștia au taiat-o in două, iar acum behold cinzeaca de 25ml. Ce sa fac, n-am ce să fac, beau și plâng.

6 Replies to “Un pic cu Iedimborou I”

  1. Chiar te asteptai la oameni in kilt??? Si cu cimpoi?

    Deci sa inteleg ca acasa te gaseste lumea in itari dansand calusul. :)))

    Orasul mi se pare ca arata chiar bine, cel putin de vizitat, de locuit mai greu de zis.

  2. Nu neaparat, dar am vazut 🙂 . Ma asteptam sa vad mai multi scotieni, cu chilt sau fara.

  3. Mi-a crapat aplicatia de WordPress de pe telefon si ma chinui sa recuperez, ca nu mai scriu inca o data articolul. De aia e si pe parti, ca nu pot sa scriu in telefon prea mult.

  4. Am fost. Si ne-am si intors. Am luat trenul din Peterborough – 4 ore fix in capat pana in Edinburgh. Trenul confortabil, doar ca cica fix atunci era un animal mort pe sine si trenul nu va merge mai departe de Newcastle, adica inca vreo 1.5 ore de mers. Toata lumea jos din vagoane, mutati-va in personalul care vine in 10′. Si care era plin. Si deci inghesuiala. Si deci am gasit niste arabi milosi care aveau rezervare in personal si care au cedat un loc la doamna si copilu. Am primit refund de la compania CFR, da click pe link sa primesti banii in cont. Am dat, am primit.
    La intors luat belete la clasa I. Era ieftin. E ok, iti dau un sandwich si ceai/cafea/cola/vin.
    Misto Edinburgu’. Doar ca era plin de gunoaie. Chiar plin pentru ca era greva gunoierilor de 12 zile. Ce sa te uiti in sus la cladiri si castele ca trebuia sa fii atent in ce calci. Lume peste lume, tomberoane pline, succes sa te plimbi.
    Am mers intr-un pub in Old Town, Holyrood 9A ii zice, misto atmosfera. Am mancat la Nok un green curry – buuun, mai vreau (bodaproste ca ai scris acilea despre Nok).
    Am mai mers si in alt pub, The Hanging Bat, meh.
    Partea masculina a familiei a mers la un tur de degustare de whiskey + story telling. I-a placut. Si degustarea, si povestile.
    Am facut shopping cum se cuvine la The Scotch Whisky Experience asa de vreo 4 sticle, sa fie de sarbatori la Halloween.
    Am fost pe deal la Calton Hill mai pe seara asa. Mi-a placut.
    In rest un ceiut cald si la culcare ca avem o varsta.

  5. Chiar plin pentru ca era greva gunoierilor de 12 zile.

    Pai poate nu mai aveau parade gay si trebuia sa umple centrul cu ceva event, lol.
    Naspa cu trenul.

    Si, mda, mi-a parut un picut rau si ma racaie ca n-am avut timp de o degustare de whisky, dar aia e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.