“Noi, scriitorii” – împăunare și bășini

Citesc câte un articol ca ăsta la fiecare 6 luni, ori înainte , ori după un târg de carte.

M-a excitat titlul “Salutări de la Cazanele Dunării, unde turiștii vor Salam, iar noi, scriitorii, le dăm hârtie…“, că altfel nici nu băgăm în seamă.

Același motive eterne:

– România e o piață mică

  și

-Românii nu citesc mult

Așa e! România e o piață mică, ai maxim maximorum, teoretic , 11-12 milioane de cititori, cred.

Dar dacă îi împărți pe interese și vârste, nu cred că reușești să vinzi peste 1 milion de exemplare din nicio carte, oricât de bună ar fi, dacă nu ai blat cu ministrul educației să te bage la BAC vreo 10 ani la rând.

Bă, da de ceva foarte bun la un tiraj de ordinul a sute de mii de exemplare ar fi loc.

Și dacă nu ajung acolo,  ar putea vinde tiraje de zeci de mii de cărți pentru lucrări mediocre.

Coaie, Godină, un polițist, a scris o carte care s-ar fi vândut în 20,000 de exemplare.

N-am citit-o , dar din pasajele scrise de el pe pagina de promovare mi-am putut da seama că e mediocră, și, personal,  n-am cumpărat așa ceva pentru că atitudinea persiflantă de milițian român care transpira prin pasajele ălea, mă făcea să vreau să-i trag o flegmă in șapcă oricărui polițist m-ar fi oprit și fără să o citesc pe toată.

Altfel, nu am nimic cu omul, bravo lui, pai dacă cu asemenea material vinde mai mult decât scriitori cu pretenții,  merită respect. Serios, omul ăsta e comparabil cu Salam. Că produce material citibil și vinde.

Dacă te uiți în gura tuturor proștilor  Salam produce muzică de căcat altele sunt valorile. Eu pot fi de acord cu prima parte, dar aratați-mi și mie valorile ălea, să nu mor prost. Că nu le văd, mai degrabă îi văd pe unii care sunt și mai praf, dar  cred ei că sunt #valoare, sau ar vrea să fie mai buni, dar nu au cu ce și se supără pe public că sunt maneliști. Bine dracu’ că nu zic că românii nu mai ascultă muzică, cum zic că nu citesc, dar e greu să minți in așa hal.

Când te uiți la ce cifre avansează pretinsul scriitor – 500 de exemplare , includ citatul pentru posteritate , te caci pe tine de râs.

Dintr-o carte bună, dar scrisă de un autor fără notorietate, promovată corect, o editură medie va vinde într-un an (cam atât este perioada în care un titlu are expunere, pe urmă eventualele achiziţii se fac doar întâmplător sau pentru cărţi care necesită o nouă ediţie, dar acestea sunt extrem de rare) 500 de exemplare.

Să-mi bag pula, nu știu la 500 de exemplare la ce mai vinzi cărțile, trimite-le mai bine gratuit la biblioteci , dacă mai există așa ceva și câștigi mai mult.

La volumul asta nu numai că scrii prost, dar nu faci nici marketing cum trebuie, chiar și pentru români. Băi, nu știu ce scriu autorii cu tiraje se 500 de cărți și nu pretind că scriu mai bine decât ei – habar nu am, dar dacă scriu orice căcat pansat, mai pansat decât prostiile pe care le citesc uneori mai mult de 500 de persoane ( pentru că , sau din cauză că e gratis, da ) , garantat pot promova căcatul ăla să îl cumpere mai mult de 500 de persoane.

Hai să o spun altfel. Fie-mea, a scris , in limba engleză, da, un fragment de poveste inclus într-o carte pe care au făcut-o unii cu multe fragmente de la școală.

Bun, ea nu scrie ca să vândă, ci să învețe să scrie și o mai solicită unii-alții ( a se citi – îi cam fac un favor, dar presupun că e win-win) . Scrie binișor pentru 12 ani, pentru o limbă străină, dar nu ca scriitoare, lol. E elevă. Eh, cartea aia s-a vândut în mai mult de 500 de exemplare. Pentru că e o nișă identificată corect cu marketing făcut corect, că la 12 ani nu ai așa mulți scriitori remarcabili.

Coaie, dacă nu vinzi 500 de exemplare înseamnă că nu e scrisă pentru public, o scrii pentru tine , cam cum scriu eu pe aici, sau din alte motive. Nu e că scrii prost, asta se înțelege, dar emai mult de atât.

Ce zic e că Salam, prin comparație, e om de cultură, mesajul lui se transmite cu succes și nu, nu pentru că sunt românii maneliști, ci pentru că el e mai bun la a-și identifica publicul și la a face artă.

Hai s-o dăm altfel. Eu și soția facem bani din scris. Eu mai mult din linii de cod și din blueprint-uri , soția mai puțin din linii de cod și blueprint-uri și mai mult din documentații. Bă, liniile mele de cod și blueprint-urile nu au mai mult de 500 de cititori, dar plătesc mult mai bine. Să-mi bag pula de nu câștig dintr-o pagină de cod cât fac ăștia din toată cartea. Soția are și audiență mai mare și câștigă mai puțin pe pagină, dar mai mult pe “carte”.

Hai s-o luăm pe altă parte. Eu sunt unul din Românii care citesc puțin . Nu chiar, dar citesc puține cărți. Nu, nu citesc Facebook și comentarii pe YouTube. Altceva. Și din puținele cărți citite ( anul ăsta vreo 6-7, din care 3 de literatură) nu e nicuna scrisă în românește. Ultima a fost una din cele scrise de Eftimie. Nici aia nu e capodoperă, dar măcar a fost amuzantă și avea niste clișee și idei cu care puteam simpatiza.

Păi, pula mea dacă eu anul ăsta nu am citit nicio carte din 7 , care sunt român, nu cred că limba e o problemă, că vedeți că scriu pe blogul asta in limba română intenționat, că îmi place și că nu vreau să o uit, cine pula mea vreți să citească.

După care dă fatala și zice că literatura anglosaxonă nu e primitoare cu scrierile in alte limbi, că doar cele premiate international și Best sellerele ( nu , nu best sellere cu 20,000 volume vândute) sunt traduse. Ce vrea sa spună e că anglosaxonii aia sunt de căcat că nu îi traduc lui cărțile care se vând în 500 de exemplare.

Bă, așa dovada de retardare, mai rar. Pai dacă tu nici în țara ta, in limba ta nu vinzi, vrei să te traducă pulea? Poate să îți și rescrie cartea ca să fie citibiloasă, că altfel nu vad cum.

Aștept primul scriitor care recunoaște că scrie prost. Uite, incep eu, deși nu mă consider scriitor decât la mișto, scriu așa de prost încât pot scrie doar pentru mine și singurul mod prin care mai citesc și alții din întâmplare e dacă las textele la liber.

Dacă aș cere 1 leu pe ceea ce scriu, v-ați șterge cu telefonul la cur, deschis pe pagina cu paywall, lucru care probabil ar fi și corect.

Pentru că gradul de concentrare, de implicare și de focalizare pe o anumită nișă in ceea ce scriu e probabil asemănător cu al oricărei cărți de-a ăstora, pe care nu ați citit-o vreodată.

***

Sunt un mare pescar, tocmai ce am prins un pește uriaș pe Olt, dar nu se vinde. Românilor nu le place peștele, mănâncă numai mici și hamburgeri!

29 Replies to ““Noi, scriitorii” – împăunare și bășini”

  1. Bun. Hai sa bag si eu un comentariu – unul mai lung decat articolul, pentru ca fuck you, that’s why.

    Am citit articolul ala. Nu am de unde sa stiu daca e reala treaba cu cifrele, dar restul suna …real. Cam cum imi amintesc eu Romulania, adica.

    Sa fie clar, nici nu m-am uitat cine a scris articolul ala, ca nu ma intereseaza catusi de putin si nici nu e relevant. Dar, repet, ce spune acolo mie mi se pare adevarat.

    Ce vreau sa spun cu asta e ca merg in vacante prin diverse tari si…bai, lumea (nu romanii, ca nu merg unde merg romanii) citeste.

    Ca reminder, am postat la un moment chestia asta:

    In rest, cum ar trebui sa se vada din poze, a fost OK. Am nimerit la ceva conventie a cititorilor nervosi de carti. No joke. O sa vedeti poze mai jos. Cam 85% din aia de la piscina citeau sau o ardeau pe tableta. Cei mai multi cu cititu’. Deh, nasol cu tableta-n soare, nu vezi nimic. Cativa o ardeau ca mine pe kindle, da’ cei mai multi erau cu carti.

    Si-am pus poze – pun linkurile catre cateva, nu e nevoie sa le pun pe toate:

    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit1.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit2.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit3.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit4.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit5.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit6.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit7.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit8.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit9.jpg
    https://opencube.ro/wp-content/uploads/2014/08/citit10.jpg

    Bai, cred ca se observa – cam toata lumea cu o carte sau cu un kindle. Cumva are sens – stai acolo la piscina, pula mea, ok, te bagi in apa, mai bei un cico, mai dormi pe tine, da’ in rest, cu o carte-n mana. Si nu pentru a omori mustele cu ea.

    Compar cu vacantele din Romulania, ca mai mergeam pe acolo pe vremuri. Lumea…nu prea citea. Cam deloc. Mai dadeai de cate o gagica (de aia care avea 35+ pe vremea cand aveam eu 25) cu o carte pe plaja, dar se intampla destul de rar. Si absolut niciodata cu un autor roman. Adica, vedeai gagica aia cu o carte, dar cartea era ceva cu Dune, Musashi etc.

    Pe aici si prin Franta (cand traiam acolo) mai ieseam la o tigara cu colegii, incepeau sa mai vorbeasca despre ce carti au mai citit. In mare radeam de ei – astia erau de aia care credeau ca Dune e o poveste de dragoste, pula mea (DUPA ce o citeau). Dar…citeau. OK, nu intelegeau, DAR CITEAU.

    E posibil sa existe o legatura intre asta si diferenta de culturi. Ca in Romulania nu se practica treaba aia cu “commute de o ora cu trenul pana la lucru, nu am ce face, citesc o carte”. Poate e aia, poate nu. Ca in Franta mergeam la o cafenea pe Liszt, in Paris, fix in piata, acolo. Eu, recunosc, mergeam seara acolo la agatat. Dar veneau francezi, single, isi luau o sticla de vin si scoteau de nicaieri o carte si cat isi beau vinul si fumau pachetul de tigari, citeau. Si era inainte de Instagram . (plm, abia se lansase facebook), nu o faceau sa fie pozati (cu ce plm, cu Nokia 3310 gen).

    Nici una (despartit) din chestiile astea nu se aplica in Romulania, cum am vazut-o eu.

    Din pula citit prin vacante. Legit intr-o vacanta m-am uitat, eu si gagica eram cu niste carti (sh, luate de la o taraba, ca nu aveai loc in rucsac). Gen le-am cumparat, le-am citit, la plecare i le-am dat inapoi vanzatorului. Aia afacere.

    Fix din pula vreo discutie despre ce a citit cate unul la lucru, cand lucram in Romulania. Never. Si bai, eu am schimbat vreo 10-11 joburi acolo, nu discutam de o companie. Discutam de 10-11, unele dintre ele cu sute/mii de angajati, gen aveai cu cine discuta la fumat. Problema e ca discutiile erau pe subiecte legate de ce-a fost la TV – de obicei ceva cu Dan Diaconescu si/sau Becali sau, ma rog, mai tarziu Capatos.

    Realitatea e ca lumea chiar nu citea acolo. Vedeai de aia cu carti in mana doar cand era un eveniment cu “sa ne pozam citind” – au facut niste retardati ceva de genul pe trepte la TNB intr-o vara. Iar cand citesc animalele, citesc gunoaie de alea de care zici tu, Ghiolbina, Muieftimie, din astea. Oameni cu zero talent, zero orice, dar cu un gram (si ala pe cantar masluit) de notorietate. E tara in care publica ala, Camataru, nu stiu ce carte, daca ma intelegi. Aia probabil se va vinde. Ca aia poate sa citeasca romulanul – ceva simplu pe smecherie, pe faraoneala, pe ciumecareala SAU glume de gabor, efectiv echivalentul glumelor cu basini si/sau laxative din yet another american teen movie.

    E un cerc vicios acolo – aia nu citesc ca-s invatati de mici sa urasca activitatea asta (pe langa faptul ca nu au timp sau chef), iar “scriitorii” romulani (cu prea putine exceptii) sunt mizerabili. Toti, de la A la Z copiaza ceva stil al unui autor mai cunoscut, ca poate nu se prinde nimeni. Doar ca fac asta fara urma de talent.

    Dincolo de asta, e reala si treaba aia cu “pierzi bani facand asta”. Pentru ca daca te duce capul sa scrii ceva, e foarte posibil sa te duca si sa faci ceva mai bine platit (cam ca editorul mentionat in articol). Cum zici tu (si putem confirma si noi, plm) iei pe o linie de cod cat ia un ghertoi de ala pe vreo 3 carti cu tiraje de alea de 500 exemplare – si fara toata agitatia aia cu corectura, manuscris, editura, evenimente (facute de pomana) etc.

    Apoi, lipsa de experienta de viata a “scriitorilor” romulani rasufla prin fiecare rand copiat, la fel de copiat ca “stilul”. Si e cumva de inteles – discuti de un popor de ghertoi care traiesc in ceva apartament insalubru, intr-un cartier de muncitori trogloditi. Cel mai probabil n-au vazut un concediu in viata lor, n-au vazut (not really) o tara straina, nu nimic si se pisa pe ei de frica daca noaptea vine unul pe celalalt trotuar. Pai, pula mea, la asa vieti mizerabile, cu oricata imaginatie ai fi tu dotat, nu prea sa scrii a la Somerset Maugham sau James Clavell, nu? Ca…n-ai vazut nimic toata viata, nu ai mers nicaieri, nu ai facut nimic. Cea mai aventuroasa treaba din viata ta a fost sa iei o sticla de cola pe caiet de la un chiosc, ceva si cel mai fascinant eveniment din viata ta a fost bataia saptamanala pe care a luat-o la 3 AM nevasta unui muncitor din bloc. Pula mea, despre ce cacat sa scrii cand tu n-ai vazut nimic, n-ai trait nimic? OK, bagi tu acolo, imaginatie, furgaseala din cartile altora, de la stil la paragraf, da’ pana unde, ca nu te duce nici aia …

    Ce vreau sa spun cu asta e ca…bai, in pula mea, cum vrei tu sa-ti scrie un “scriitor” roman o chestie d-aia usoara, gen “Moarte pe Nil” sau un “Incestul” (WSM), sa zicem? Pai cea mai epica croaziera din viata lui a fost cu vaporasul pe Herastrau, eventual in comunism, ultima data cand si-a permis asa o aroganta (ma rog, nu el, parintii).

    Normal ca universul lor se reduce la “glume cu instalatori si cu politisti, mers cu trenul fara bilet sau pe scara autobuzului, uite o conducta sparta si-o groapa pe DN coispe” – ca aia e viata lor. La aia se reduce, aia stiu ei, atat au trait.

    Merge cel mult o vrajeala d-aia de, pula mea, sanki Ojog Brasoveanu, mistere de-ala pe care le-ai prins dupa a doua pagina. Si, pana la urma, oricum ala e nivelul. Vorba lu’ Ombladon: “nu sunt mare cantaret, da’ nici voi mari ascultatori”, stii?

    …si toate astea inainte de a ajunge la partea aia cu pretul.

    Cum zici tu?

    Dacă aș cere 1 leu pe ceea ce scriu, v-ați șterge cu telefonul la cur, deschis pe pagina cu paywall, lucru care probabil ar fi și corect.

    Stii cum ramai cu 200 de cititori din 20,000? (in scadere, lol) Exact asa. A nu se intelege ca ma plang sau ceva, doar am constatat.

    Pai, s-au cutremurat unii la $1 – pe vremuri, zic – si nenea ala vrea sa vanda o carte la 30 de lei. I-auzi, pula mea, si-altceva ce-ar mai fi? Pe de alta parte, nici macar nu dau vina pe el – ca na, ai costuri cu editura, costuri cu libraria, costuri cu pula pe spinare, trebuie sa le acopere din ceva.

    Mergand nitelus mai departe, ajungem la partea cu marketingul. Bai, mergeam intr-o perioada pe o terasa din orasul alaturat. Era pe vremea cand locuiam in Londra si trebuia sa aleg: ori mergeam cu masina si faceam 50 de minute cu spume la gura (dar SPUME, nu asa), ori luam trenul si faceam spume 20 de minute. Asa ca mergeam cu trenul, muie Londra. OK, pai, mergeam p-acolo in weekends – ca na, era cam peste mana in cursul saptamanii, atunci mergeam la alte chestii mai apropiate. In gara (de fapt, in ambele) erau reclame la carti. Citate (evident, favorabile) din te miri ce – telegraph, guardian, astea. Coispe stele, chestii de-alea gen “…cea mai romantica treaba de la Danielle Steele incoace” “cel mai bun mystery writer de la mortii lu’ ma-ta incoace” “nu poti lasa cartea din mana, ca nu s-a uscat aracetul…”. Din alea. La fel la autobuz, la metrou, la pula mea.

    OK, intrebare: in cate din statiile astea din Romulania – ca discutam de tren sau de autobuz sau de pula mea – ai vazut reclame la carti? Da, exact – zero. E ceva statie de metrou mare prin Londra, imi scapa acum care-i aia, da’ aproape sigur ai trecut pe-acolo. Chestia aia cu scara rulanta pe doua randuri absolut interminabile – de treci pe langa pula mea 500 de chestii de-alea publicitare – spectacolul cutare, filmul cutare, cartea cutare. Din nou – cate de-astea ai vazut in Romulania? Ca p-aici editurile se cam ocupa de treaba asta. Prin Romulania “marketingul” e de forma “adun 30 de imbecili complet irelevanti sa faca semicerc in jurul tau, tine o cuvantare despre carte, gata, ai lansare, cois!!1 #valoare”. Si stai acolo ca un handicapat timorat si ingani ceva cuvinte – e ok, oricum nu-i nimeni atent, iar din aia 30 au venit 20 pentru ca se dau piscoturi, ca altfel isi bagau pula-n ma-ta si-n cartea ta.

    Apoi, poate-ai fost si tu prin Paddington, pe la gara, adica. Pai si acolo si in absolut orice chestie de-asta (gara, aeroport, whatever) ai un WH Smiths. Ca na, e trafic serios acolo, intra lumea si-si ia un ziar, o ciocolata, o carte. Din nou, poate-i chestie de popor diferit, ca p-aici circula astia cate 5 ore cu trenul si na, ceva trebuie sa faca.

    Dupa, vine chestia cu presa. Ca ziceam de unde-si iau citatele pe care le baga-n reclame, din tot felul de reviews. Pai, uite, toata presa serioasa are o sectiune de cultura, ceva de genul asta:

    https://opencube.ro/guardian-culture.png

    Nu ca as recomanda ce recomanda ei, doamne-fereste, da’ ideea e ca exista acolo sectiunea aia. Iar aia scriu despre carti, ca … din asta traiesc. Sunt platiti sa le citeasca si sa le recomande (sau nu).

    Prin contrast, pa Romulaneah-City, situatia e mai mult la modul “cat imi dai sa scriu despre cartea ta”. A nu se intelege c-ar fi vorba de mari sume, probabil daca dai o spaga o punga de seminte – si nici macar d-alea bune, sarate, ci d-alea negre, arse, de floarea-soarelui – pizda tigancii, cum se numeau la mine-n zona. Da’ pula mea, de unde cacat sa dai atata spaga si-acolo, pe langa faptul ca nu prea exista sectiunea de “cultura” in presa – si daca ar exista, n-ar citi-o nimeni.

    In acelasi timp, si scriitorii romulani sunt niste cacati cu mecla, de la A la Z. Am avut neplacerea de-a avea de-a face cu ei – tot felul de “artisti” de-astia neintelesi. Bai, repet: de la A la Z. Si ce ma seaca pe mine la ei cel mai rau e ca nu se mai suporta daca nu incearca din rasputeri sa faca pe intelectualii fini.

    Iti dau un citat din Plesu.

    Rezultatul este însă paradoxal: cu cît văd mai mulţi fanatici ai abstinenţei sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atît devin mai sceptic şi mai pofticios

    Gen omu’ se plange ca-i un porc gras. OK. Si spune cinstit, freca-mi-as cariciul de spranceana ta dubla, cat ai stat si-ai ezitat pana te-ai hotarat tu sa vii cu “monomanii” acolo? Adica, puteai la fel de bine sa spui “obsesie”, sa zicem. Dar nu. Monomanie. Ca tu nu esti un ghertoi oarecare, tu esti un intelectual, pula mea, nu poti vorba ca ghertoii. Dar, desigur, ai vrea sa-ti cumpere ghertoii cacaturile – fie ca vorbim de carti sau de ce balegi prin presa pe care-o mai falimentezi. Daca mai traia Duiliu Zamfirescu ne mai baga vreo 300 de carti, c-avea material de pe urma astora, nu caterinca. Daca nu el, Caragiale sigur – e discutabil care din ei reusea; eu as paria pe Caragiale, ca l-a umplut de icter cu Zamfirescu cu celebrul “Ba, Duiliule”.

    E boala aia de animal parvenit, sa arate ca el e artist. Crapa-n ei un covrig, trag o basina si-n loc sa spuna “m-am basit” incep o d-aia de 10 randuri cu flatulenta apasatoare a astrelor din cele mai maronii tenebre ale eu-ului interior care…COAIE, TE-AI BASIT, REVINO-TI!

    Cu harfele astea retardate alieneaza si ultimul om care nu-i hipster virgin. Ca n-ai cum sa-i suporti, efectiv simti ca ai un arici in buzunar cand te gandesti sa le cumperi o carte – cam cum patesc eu cand imi trebuie alt telefon si nu vreau unul facut in China. Ai vrea, da’ iti dai seama ca daca faci aia, sponsorizezi jegul mondial. Si-ti trece, scoti mana din buzunar.

    Nu e ca “ba, mie sa-mi vorbesti ca Brasoveanu (Cosma, nu Rodica), vreau sa ma simt ca-n Groapa”. Nu-i ca nu suport cuvintele folosite ceva mai rar. E ca borasc atunci cand imi dau seama ca te-ai scremut o ora pentru a gasi un cuvant d-asta, sa ne arati ce cult esti.

    Pai daca tu nu esti in stare sa spui o banalitate pe intelesul potentialilor cititori, cine pula mea vrei sa-ti cumpere tie cartea, coaie? Cine? Restu’ prostilor cu abonament la uniune? Sugi pula, n-ai sa vezi, fra’ere.

    Are si puletele ala dreptate. Ca n-are nimeni timp de harfele lui cu carti, mai repede deschizi instagramul – sau macar jewtube cu ceva Salam (se vede c-a fost in loc ieftin, nici Rudarel n-aveau aia, vai de mama lor).

    In rest, ce sa zic…poate ce-am spus de la bun inceput si ce reiese si din titlul articolului:

    “Salutări de la Cazanele Dunării”.

    Pai, da, coaie. Urmatoarea ta carte o sa fie despre ce? Misterul de la Cazanele Dunarii, cine n-a adunat cacatul cainelui in vacanta? Suna a super hit, JK Rowling o sa-si muste mainile…mie-mi spui.

    E fix ce spuneam – astia n-au vazut un loc, n-au vazut o tara, n-au vazut alta cultura, n-au vazut nimic nou. Despre ce pula mea sa scrie?

    Legit uita-te la poza din articol:

    https://assets.republica.ro/20220814/900×600/5ba044191e2164b721f447c545459c575a4c3821.jpeg

    Incearca sa-ti imaginezi urmatoarea carte a astuia, daca o fi scriitor, ca legit nici acum – a doua oara – nu m-am uitat la autorul textului. Nici macar nu o fac intentionat, da’ efectiv nu-mi pasa.

    “Secretul gunoaielor de la poarta”

    “Idila cu pet reciclabil”

    “Kebab si constipatie”

    “Misterul gardului de plasa”

    “Comoara de sub stalp”

    “Moartea telecabinei”

    “O viata printre smegma, mehlem si uree”

    Ce. Pula. Mea. Poti. Sa. Scrii. Dupa. Vacanta. Aia.

    CE?

    Si aia zic, e cerc vicios. Astia aduna experienta de la gunoaie, din bloc si din vacante-n rate – tot in Romulania, desigur, ca ne laudam cu franceza, da’ les vacances seraient trop cheres sau gen (pune-mi tu accentul pe e, ca n-am pe tastatura, muie Linux; si gen ma schiuzati, eu n-am facut-o la scoala, ci pa rue, cu magrebienii, prin Paris p-acolo)

    N-au cum sa-ti creeze maimutoii astia un univers. N-au cum sa se uite la zidul innegrit al unui castel si sa-ti balege vreo epopee, ceva, ca au vazut Valea Loarei cel mult la Teleenciclopedia, nu?

    Oameni cu potential exista. Uite, tu esti unul dintre ei – daca doar ai putea in pula mea sa citesti ce scrii inainte de-a da publish, ca o profesoara de romana te-ar bate pana ai capata tremurul ala incontrolabil al capului (si-acum, in virtutea ironiei, o sa gaseasca vreunu’ vreo 50 de greseli de-ale mele in comentariul asta, c-asa e frumos). Ca ai avea cateva povesti interesante de spus – nu stiu cat de multe, da’ cateva am mai nimerit eu. Si mai ai si ceva umor, merge.

    Da’ problema e aia cu linia de cod. La ce pula mea sa-ti bati tu capul cu scris, rescris, corectat si pula mea, cand mai bagi acolo o linie de cod si iei rapid banii, fara sa te targui cu editura si sa dai spaga cate-unui semi-somer angajat la te miri ce fituica, nu?

    Cam atat, ca pe urma chiar iese mai lung comentariul decat articolul.

  2. Da, multe linkuri. Trebuie să ajung la calculator că dau degeaba approve din aplicația de WordPress de android.

  3. Uite, tu esti unul dintre ei – daca doar ai putea in pula mea sa citesti ce scrii inainte de-a da publish,

    Mă scuzați, pe lângă că eu când scriu pe unde mă aflu pe fugă se mai uită doamna la mine că “ai ieșit cu mine sau cu telefonul” – și cam are dreptate , scriu pe telefon, care e și mai agramat decât mine și , vorba aluia, n-am editor. In mod normal ar trebui citesc ce scriu ,da. Înainte să dau publish. Și să corectez, preferabil. Da’ “atâta s-a putut”. După buget, in cazul meu , de timp și mijloace tehnice.

  4. Te-nteleg, ca si eu tot de pe telefon bag tampenii. Si iese asa, cu mancat cuvinte, cate un dezacord, ce se mai nimereste. Aia e.

    E-n regula, suntem scriitori, pula mea.

  5. De curiozitate, din alea 7 carti, cate sunt din uk? Si cate din sua?

    Romania e o piata mica, evident, dar si cu mai putini competitori. Plus, nu stiu cine ii opreste sa scrie in engleza. De ce trebuie sa astepti sa fii tradus?

    Gen Fifty shades a fost vanduta in peste 100 milioane de copii. Nu prea rau, indiferent ce valoare literara ii dau unii.

    Si a fost scrisa frumos pe un laptop, fara editor, fara nimic, uploadata pe un site de fanfiction si aia a fost. Gratis, costuri initiale 0, in afara de timp. Chiar si eu stiu oameni care publica pe Kindle Amazon.

    Adica astea sunt scuze asa, cu subiect si predicat. Ca nu citesc romanii. Vad ca Irina Binder vinde. Da, dar alea sunt dulcegarii lacrimogene, oricine poate scrie asa.

    La literatura e intotdeauna mai mare democratie si toti sar cu “si eu as putea scrie 10 asa”. Fata de muzica unde e totusi mai mult respect, ca oricat de prost considera unii ca presteaza Florin Salam, n-am auzit pana acum un “eu canta oricand mai bine ca el”.

  6. @Manowar – legat de faptul că nu ai văzut români citind in vacante și pe transport. Cred că depinde și când și în ce vacanțe și pe ce transport.
    Acum nu mai merg cu metroul decât foarte rar prin București. Anul ăsta nu am fost, ultima dată anul trecut. Dar până în 2019 mai mergeam, că era oribil cu rabla pe deasupra, chit că nu mai mergeam la birou din 2012. Băi, la orele de navetă pe liniile care vin / pleacă de la pipera era șezătoare literară în metrou. Jur că erau mai mulți decât pe metroul din Londra. Pentru că sunt un trol nesimțit, îmi mai cumpăram ( până nu prea am mai găsit) ziare din alea cearceaf, adevărul , Evenimentul Zilei și le întindeam așa pe 3 locuri de-al dracului, dar lumea chiar citea. Eu de exemplu , nu prea pot decât dacă e ceva ușor , altfel vreau mai multă liniște și mai puțină foială/ aka statii mai rare – dacă aș merge cu trenul.

    Apoi mai depinde și de ce faci în vacanță, eu dacă stau la plajă stau la umbră, dar parcă nu aș vrea să citesc decât rar, că probabil am ajuns aici cu ochii sătui de citit. Gen am citit vacanța asta vreo 50 de pagini , prefer audiobook, pe care nu o să-l vadă cineva pe masă. Desigur , nu o să facă nimeni audiobook după o carte cu 500 de copii vândute.

    Pe scurt, mie îmi pare că românii citesc semnificativ mai mult decât ai văzut tu, că i-am văzut eu citind din ce in ce mai mult și au apărut librarii prin mall-uri.
    Și legat de Wh Smith – românii au alt model de consum – comercial. Pă sistem american, cu mall-uri. In orice mall găsești și o librărie. Pentru că, in general, magazinele care merg, pe acolo se învârt că acolo merge lumea și acolo e “vadul” cum ar veni. In orice, absolut orice benzinărie din România, găsești cărți.
    Da, în gări nu găsești. Pentru că CINE PULA mea merge cu trenul in România?
    Judecând după preturile biletelor din UK și ale celor din România ( pe care oricum nu știu cine le plătește) nu prea sunt aceleiași oameni ( aia de la care te-ai aștepta să citească ) care să meargă cu trenul in România. Doar pe frate-meu îl știu că mergea cu trenul și citea ( gen mult mai mult decât mine ) , dar și ăla și-a luat până la urmă o rablă, lol.

    Legat de unde merg ăia in vacanță sau să se inspire , eu nu cred că problema vine de la “Cazanele Dunării”. Sigur, nu o să poți scrie despre aventuri cu crocodili și rechini, deși nu te reține nimeni, dar să zicem că scopul e să te inspiri din ce vezi nu sa te izolezi de cotidian ca să poți să scobești in capul tău, sunt sigur că pot fi destule chestii despre care poți să scrii – am fost acolo de vreo două ori și nu e chiar așa urât ca poza aia. Acuma faptul că scriitorul alege să se concentreze pe poza aia, fie face parte din mesajul pe care vrea să îl transmită, fie se inspiră pentru ceva mai special pe sistem Bacovia, fie nu înțelege nimic din cum îți cauți inspirație – fie și “estetica urâtului” și cum promovezi.

    Iar legat de promovare, da, am văzut la metrou reclame ale unor cărți. Ultima, destul de recent , meh – relativ la când am.mers eu cu metroul , 2018-2019 , ceva boșorog cu ceva despre comunism , nu mai știu ce că nu m-a interesat. Am văzut însă la metrou, in București, mai multe reclame la cărți străine decâta cărți românești. Nu știu dacă ăsta e adevărul sau doar percepția mea, însă asta mie îmi spune că e vorba de marketing prost.
    Legat de care pot să îți spun clar că prost se face. Și că nu își asumă decât putini costuri ( și riscuri z evident ) , și nu e vorba doar de cărți , e o chestie generală în România la retail de orice. Lasă că ăștia nu cumpără , nu dăm bani pe reclamă – dracu’ știe cum o să afle ăștia de cartea noastră.
    Ziceai de autoarea Harry Potter, pai cărțile alea sunt doar marketing. Am citit 2 volume ( hai, răsfoit e cuvântul corect) că au citi copii și nu înțelegeam de ce nu mai vrea fie-mea cea mare să citească.
    Băi, in ceea ce mă privește, nu o să zic că sunt gunoaie, dar nu le-aș citi nici dacă așa fi copil. Roald Dahl și David Walliams scriu mai mișto, am citit tot de la copii și îmi plac, chit că sunt fix de copii.
    Poate o sa ai altă părere dar cărțile lui Eftimie ăla de care zici tu că nu are talent,in ceea ce mă privește, au povesti mai amuzante, mai interesante și cu caractere desenate mai frumos. Sunt subiectiv că sunt român și am o anumită percepție, dar ideea e că nu poți nici dacă mă bagi in pușcărie să mă faci să citesc toate cărțile Harry Poker. Însă asta nu înseamnă că nu s-au vândut ca la nebuni.
    Pentru că asta înseamnă să bagi bani și să faci marketing corect.
    E unul, nu știu cum îl cheamă, că nu citesc nici așa ceva , a scris ceva carte Suge-o, Ramona! Au făcut și film, nici la ăla nu mă pot uita. Și totuși a vândut . Dar am văzut reclame peste tot, advertoriale pe bloguri, plasare (in) discretă in emisiuni TV , pe Facebook pe pizda mă-sii și au început să apară cărțile pe metrou.

    @Stropic : 3 din UK ( doar una de literatură de la fie-mea ) una din US cred ( nu de literatură) – “Lifespan: Why We Age – and Why We Don’t Have To”. Autorul a studiat la Harvard, cred că e american .

  7. Corporatistii citesc in draci, ca majoritatea au Bookster. Eu am niste pitici, daca vreau o carte, o cumpar, nu o imprumut. In ultimii 10 ani am cumparat sute de carti in engleza, asa ca 90% din biblioteca mea sunt reprezentate de carti in engleza. Literatura romana e o mizerie mediocra, n-am mai citit o carte in romana din liceu, cred. Copiilor mei le citesc exclusiv in engleza, deja stiu mult mai multe cuvinte in engleza decat in romana, la 2 ani jumate.
    Asta pentru ca am detestat visceral literatura romana studiata in liceu. Doamne, ce porcarii sinistre au putut concepe pseudo-scriitorii nostri!

  8. @Manowar – legat de faptul că nu ai văzut români citind in vacante și pe transport. Cred că depinde și când și în ce vacanțe și pe ce transport.
    Acum nu mai merg cu metroul decât foarte rar prin București. Anul ăsta nu am fost, ultima dată anul trecut. Dar până în 2019 mai mergeam, că era oribil cu rabla pe deasupra, chit că nu mai mergeam la birou din 2012. Băi, la orele de navetă pe liniile care vin / pleacă de la pipera era șezătoare literară în metrou. Jur că erau mai mulți decât pe metroul din Londra.

    Nu stiu ce sa spun pe tema asta. Adica, am mers acolo cu metroul – ceva mai mult decat ai mers tu, banuiesc, macar pentru ca eu sunt nascut in Bucuresti. Nu i-am vazut, coaie.

    Oare se fereau toti de mine?

    Pe urma, vine partea aia cu metroul…cu ala mergi 10-20 de minute. Nu prea ai timp de citit. Nu zic ca nu se poate, zic ca-i asa, cam meh. Pe langa asta, pe ruta mortii (Victoriei – Aurel Vlaicu) n-aveai loc nici sa te sufoci, necum sa tii o carte deschisa.

    Apoi mai depinde și de ce faci în vacanță, eu dacă stau la plajă stau la umbră, dar parcă nu aș vrea să citesc decât rar, că probabil am ajuns aici cu ochii sătui de citit.

    Și legat de Wh Smith – românii au alt model de consum – comercial. Pă sistem american, cu mall-uri.

    Stai, boss. Stai asa.

    Ca asa, aveam Diverta in mall (ala, primul – Vitan something). Si era plin inauntru – de oameni care se uitau, ca de cumparat, pula (si cand vedeai preturile, cam intelegeai de ce).

    Pe urma s-a deschis ceva centru de strambe – Carturesti. Se duceau toate nasoalele acolo, mai cumparau o cana de ceai, da’ la carti mai subtire, ca nu aveau deloc misto, de colorat.

    Aia faceau lansare cu ceva carte de-a Mihaelei Radulescu – ce mai e de spus?

    Da, în gări nu găsești. Pentru că CINE PULA mea merge cu trenul in România?
    Judecând după preturile biletelor din UK și ale celor din România ( pe care oricum nu știu cine le plătește) nu prea sunt aceleiași oameni ( aia de la care te-ai aștepta să citească ) care să meargă cu trenul in România. Doar pe frate-meu îl știu că mergea cu trenul și citea ( gen mult mai mult decât mine ) , dar și ăla și-a luat până la urmă o rablă, lol.

    Asta ti-am spus eu – diferenta de cultura.

    Ca p-acolo nu prea merge lumea cu trenul o ora-doua pana la lucru/acasa. Si-atunci fix pula citit. Iar la volan nu prea merge sa citesti, nu?

    Pe scurt, mie îmi pare că românii citesc semnificativ mai mult decât ai văzut tu

    Stii meme-ul ala cu Padme si Anakin?

    Gen “aha, asta inseamna ca sunt din ce in ce mai inteligenti, mai culti, ba chiar iau si bacu’, nu-i asa?”
    *blank stare*
    “…Nu-i asa?”

    Legat de unde merg ăia in vacanță sau să se inspire , eu nu cred că problema vine de la “Cazanele Dunării”.

    Eu cred ca da.

    Bai, Clavell a stat cuminte-n lagar, da’ a scris Changi. S-a dus cativa ani prin HK, da’ a scos Nobila Casa si restu’ din serie.

    Ca te duci, vezi, ai cum si ai despre ce sa scrii.

    Astia care merg la “Cazanele Dunarii” despre ce pula mea vrei sa scrie si mai ales cum? Ce vrei, sa-ti scoata ceva cu actiunea-n US, cand ei n-au fost acolo in veci? Pai, se poate, sigur – vor scoate o carte cu cum au vazut ei US pe net si-n filme.

    “In fiecare zi era parada irlandezilor”.

    N-ai cum, n-ai cu ce. N-ai despre ce sa scrii si esti pe langa.

    Cum vrei tu sa scoata astia ceva roman d-ala cu hau-hau criminali cand ei n-au vazut nici macar un politist, necum un criminal? Cum vrei sa-ti scoata ceva stil “Groapa” cand ei n-au curaj sa iasa din sectorul 1 oricum?

    Conteaza, atarna greu la cantar. N-ai facut nimic, n-ai vazut nimic, n-ai trait nimic – ce pula mea vrei sa scrii? Iesi ca ala, Puiu, cu filmele lui retardate. “Era comunism si era rau”.

    am fost acolo de vreo două ori și nu e chiar așa urât ca poza aia.

    Da’ nici n-am zis ca era urat. N-am ales eu poza, p-aia a pus-o autorul articolului, banuiesc. Numai ca nu-i relevant daca era urat sau frumos acolo. E relevant ca IN PULA MEA, CE VREI SA SE INTAMPLE ACOLO, CE VREI SA VADA ACOLO, CE VREI SA SE INTAMPLE ACOLO? Despre ce vrei sa poata scrie un animal dupa ce merge acolo?

    Iar legat de promovare, da, am văzut la metrou reclame ale unor cărți. Ultima, destul de recent , meh – relativ la când am.mers eu cu metroul , 2018-2019 , ceva boșorog cu ceva despre comunism

    Evident #anplm.

    Evident.

    Despre aia scriu toti retardatii aia sinistri. Comunism. Efectiv nimanui de pe planeta nu-i pasa de cum a fost cu comunismul in Romulania. In primul rand pentru ca nimeni nu-i interesat de ce-a fost sau n-a fost in Romulania; in al doilea rand pentru ca bai, e agasant, mai da-o-n pula mea, toti retardatii bat toba pe asta.

    Stii ce ziceam nitel mai sus cu Cazanele Dunarii? Asta-i un exemplu excelent: despre aia pot sa scrie. Si-acolo mai mult din imaginatie, evident. Ca aia a trait tot poporul (de varsta mea): coada la ratii si lotul clasei, pula mea. Aia stiu toti. N-ai vazut altceva, n-ai trait altceva, normal ca despre aia scrii. Tu si toti ceilalti. Ca doar aia puteti.

    Ziceai de autoarea Harry Potter, pai cărțile alea sunt doar marketing. Am citit 2 volume ( hai, răsfoit e cuvântul corect) că au citi copii și nu înțelegeam de ce nu mai vrea fie-mea cea mare să citească.
    Băi, in ceea ce mă privește, nu o să zic că sunt gunoaie

    Da’ e OK, poti spune ca-i un gunoi rahatul ala, ca-s 100% de acord. Efectiv trebuie sa puta carnea pe tine de imbecil sa-ti placa asa ceva. Da’ faza e ca…le-a vandut? Le-a vandut, boss. Ori despre aia discuta omul cu articolul, nu? Ca nu cumpara lumea, ca nu se vand, ca…

    Pai, uite, aia a scris un gunoi si s-a vandut. Numai tu nu poti. Ca, pula mea, tot ce poti e sa … ce? Sa scrii despre comunism? Cartea numaru’ 50,000 despre asta, la 50-60 de ani dupa “Arhipeleagul” te-ai trezit si tu, cu credibilitate din pula.

    E unul, nu știu cum îl cheamă, că nu citesc nici așa ceva , a scris ceva carte Suge-o, Ramona!

    Poate o sa ai altă părere dar cărțile lui Eftimie ăla de care zici tu că nu are talent,in ceea ce mă privește, au povesti mai amuzante

    Yep. Cam ala e nivelul. Ceva frumos, sa-nteleaga toata lumea. Ceva cu comunism, ceva vis umed al unui virginel, ceva glume cu militieni si cu basini. Suntem scriitori.

    Pula mea, nu ca zic, da’ evident ca daca aia-i tot ce poti sa scrii, o sa cam tot mergi in vacanta la Cazanele Dunarii. In rate, eventual – cu plata de la anul.

    Fii atent, chiar m-am dus acum sa ma uit, asa, de curiozitate. Gen hai, ba, am citit articolul, hai sa vad si cine l-a scris.

    Aparent, e scris de tipul asta:

    https://assets.republica.ro/20220731/900×600/a7b2390c330a78606b0de8b3f0574959579f5359.jpg

    Stiu, nu e frumos sa zici ceva de cum arata un om. Dar, asa, cu volumul jos de tot, dat pe polite, spune-mi tu care-i cea mai aventuroasa chestie in care a fost implicat omul asta vreodata.

    Nu-ti dai seama?

    Pai stai sa-ti dau un hint:

    Adrian Petru Stepan este Senior Legal Manager în cadrul CROWE România, specializat în fuziuni şi achiziţii.

    Omu’ e pe legal.

    Stii tu, aia cu nota 10, ca sa zic asa.

    Sa nu fiu inteles gresit, respectele mele, e o cariera si aia – si nu oricine poate toci pentru a ajunge acolo. Banuiesc ca el castiga o suma, ceva – nu prea mare, ca na, Cazanele Dunarii, da’ oricum, peste vanzatoarea din Mega. Insa….repet intrebarea, daca-l iau pe om si torn in el doua sticle de vin, ce-o sa-mi povesteasca? Cum era rebel in adolescenta si de cateva ori a venit acasa cu 10 minute mai tarziu decat i s-a spus?

    Si ce sa vezi? M-am dus sa vad ce-a scris. Asta-i efectiv prima chestie de care-am dat:

    https://www.librariaonline.ro/beletristica/literatura_romana/romane/ziua_in_care_dumnezeu_a_fost_prin_oras-stepan_adrian_petru-libris_editorial-p10139546

    Amintirile revin atunci cand e nevoie de ele…

    Un tanar procuror rememoreaza insangeratul 17 decembrie 1989. In acea zi, copil fiind, pornise prin Timisoara asediata sa isi salveze tatal arestat de militie fiindca ii gasisera in sacosa dulciurile trimise pentru Craciun de fratele sau fugit in Franta. O poveste formidabila in care cenusiul ultimului decembrie comunist se risipeste, iar copilul, alaturi de jucaria sa, o Skoda veche, traiesc o aventura spusa cu sufletul la gura, in stilul cu care autorul ne-a obisnuit deja in Heruvim.

    O metafora despre copilarie, dragoste, speranta si libertate, dar, mai ales, despre lupta de a nu le pierde odata cu varsta.

    Evident, comunism, Decembrie 1989. Ca toata lumea.

    Nu e, boss, n-ai cu cine. Efectiv n-ai cu cine.

    Pana acum, nici o problema. Problema apare abia in momentul in care astia vor sa se intoarca si sa arate cu degetul spre potentialii cititori. Ca normal dom’le ca nu se vand cartile noastre, ca uite, lumea asculta Salam.

    Pai pula mea, macar ala are ceva de spus. Sigur, pe cocaina, fara sens, agramat, alte alea, da’ ba, macar e amuzant – asa, cam ca un arici pe cocaina. Tu, insa, scrii despre Decembrie 1989…da, bine.

    Nu neg ca-i o problema si la cititori – cum ziceam, nu-s astia mari scriitori, da’ nici voi mari cititori. Ca na, ala-i nivelul. Imi zici tu acolo cum romanii citesc, sezatoare literara, alte alea – da’ tot tu imi zici ca uite, Eftimie, Suge-o Ramona, alea. Glume cu controlori si visul umed, cum ziceam.

    Nu stiu ce-a fost intai – oul incapabil sa scrie sau gaina incapabila sa citeasca. Dracu’ stie. As spune insa ca problema e la scriitori. Degeaba o ard oamenii opariti si neapreciati, ca exista motive pentru care nu-s apreciati.

    In rest, am ras la aia cu “traiesc din scris”. Traiesti o pula, sa i-o spui lu’ mutu c-ai facut tu bani din asta si … ce? faci d-alea cu legal pentru ca-i FUN, nu-i asa? Aha, cu rotine.

  9. Oare se fereau toti de mine?

    Nu. Cred că s-au apucat mai târziu. In 2002 când am ajuns eu în București nu citea nimeni pe metrou. Nici nu cred că știau să citească, că se purtau ca și când. În 2012 diferența era ca la o altă lume.
    Și a fost din ce in ce mai bine.
    Tu zici că nu ai avut colegi care să citească. Nu știu pe unde ai lucrat , dar toți colegii mei citeau literatură. Mai mult ca mine. Adică plm, discutau între ei, schimbau cărți. Poate de aia nu-și făceau jobul bine că doar eu citeam cărți de programare, SAP, astea. Eu eram ăla incultul, dacă era să judecăm după asta, că eu nu aveam cu cine sa schimb cărți despre ce citeam eu.
    Și nu eram toți din București, nici măcar toți care să fi locuit în București 10 ani ca mine . Și aveau diferite vârste.
    Acuma că mai erau niște doamne și citeau și comentau la lucru chestii scrise de autori gen Dan Puric – aia e, era interesant că aveau timp de alea.

    Aia faceau lansare cu ceva carte de-a Mihaelei Radulescu – ce mai e de spus?

    E de spus că e probabil o observație malițioasă. Cărturărești a început ca o ceainărie , pe lângă cinema Patria parcă, unde aveau și cărți. De aia erau cu ceaiuri. Aveam o prietenă care a lucrat acolo când s-au lansat ăia. Pe urmă au făcut shift in librărie “altfel”.
    Au vânzări de cărți și mai puțin de ceai acum. Cifrele mai jos.

    https://www.listafirme.ro/direct-client-services-srl-11648548/
    Nu o să ajungi niciodată la volume precum in UK, că știi cum e, oamenii care citesc sunt totuși dintre ăia care știu să citească, iar în România sunt șanse să termini liceul fără să știi să citești bine, au aratat-o destule studii.

    Acestea fiind spuse, cred că observațiile tale de acum 10 ani și mai bine nu mai sunt valide.

    “…Nu-i asa?”

    Da, cred că da.

    Ce vrei, sa-ti scoata ceva cu actiunea-n US, cand ei n-au fost acolo in veci?

    Dar de ce trebuie să aibă acțiunea în US?
    Dintre Romanele astea de citit pe tren sau în avion dacă nu ai laptop cu Heroes 3, mie mi-a plăcut enorm seria La Medeleni , scrisă de un avocat și care se întâmplă prin Moldova. Iar omul ăla scria pe placul meu fără să povestească chestii spectaculoase , exotice sau șocante. Mă rog, erau niște drame, dar perfect mondene.

    Poți să povestești frumos lucruri care se întâmplă în interiorul omului și care se pot declanșa și când te piși in spatele barului că nu ai budă.

    Sunt de acord că diversitatea și explorarea unui spațiu exterior mai larg ajută, atunci când nu te ajuta creierul să faci introspecție și să explorezi spațiul infinit interior, dar nu e musai.
    Eu de exemplu am nevoie să nu mai vad chestii și să am capul gol ca să îmi vină idei, nu neapărat povești, sau de pus într-o carte. Am nevoie să dorm mult și să visez, să mă intoxic cu somn până ajung să fiu blocat în coșmaruri, până la nivelul la care ajung la paralizie in somn. Nu mi-ar putea păsa dacă sunt la Cucuieți sau in Dubai, dacă se întâmplă vreo crimă, că pot să mi-o imaginez singur mai al dracului decât un criminal aleator.

    In primul rand pentru ca nimeni nu-i interesat de ce-a fost sau n-a fost in Romulania;

    In lume, probabil mai nimeni. În România sunt oameni interesați, chiar și eu. Și , da, e agasant, dar e util să se scrie mult despre asta. Să nu ne trezim peste vreo 50 de ani că nu mai știm ce a fost comunismul și că poate nu a fost așa de rău.
    Problema mea cu cărțile astea e că, in general, nu sunt sincere, că sunt scrise cu ceea ce se numește în engleză “ulterior reason”, sunt finanțate să spele cadavrele unor indivizi sau instituții, iar pentru aia, nu pot cumpăra nimic , oricâtă reclamă ar avea, cu alt scop decât ăla de a arde tot tirajul.

    Sa scrii despre comunism? Cartea numaru’ 50,000 despre asta, la 50-60 de ani dupa

    Nu are treabă cu ce a scris, ci cu marketing, cu banii băgați în chestia asta.
    Există rețete de scris cărți ȘI rețete de vândut cărți, ca să poți să faci bani fără să fii genial. Ca la Instagloabe.
    Când nu respecți niciuna ori că ești prost (pregătit) ,ori sărac, ori amândouă, nu vinzi.

    Stiu, nu e frumos sa zici ceva de cum arata un om.

    Nu că nu e frumos, dar nu e relevant. Ai văzut cum arăta Edgar Alan Poe in poze presupun, sau George R. R. Martin.
    Plm, știu cum arăt eu, că ai văzut că mă confundă lumea cu Harry Potter, și nu cred că e ușor ghicibil din modul în care arăt ce fel de experiențe am trăit, ce fel de oameni am cunoscut și mai ales ce aș putea scrie. E suficient să mă tund scurt și să schimb tricoul și uitătura și mă întreabă lumea cât e gramul.

    Cum era rebel in adolescenta si de cateva ori a venit acasa cu 10 minute mai tarziu decat i s-a spus?

    Băi, sincer, nu știi dintr-o poză și unde lucrează. Am vechi prieteni care lucrează pe legal sau alte domenii la o bancă românească importantă și nu prea de pot scrie în vreo carte sau pe blog aventurile și dacă te uiți la poza de LinkedIn sau Facebook nu ai suspecta prea multe. Așa cum și trebuie.

    Din ce scrie însă, aș putea bănui la fel. Dar cred că afirmația că merge la Dunăre că ăla e salariul lui e nefondată. Nu știu, evident, cât câștigă omul, însă la nivelul lui , in legal, se câștigă destul de bine , suficient cât să îți permiți vacanțe oriunde.

    Mergeam eu in vacanță în locuri mai scumpe când sigur-sigur câștigam mai puțin decât oricât de puțin ar putea câștiga domnul ăsta din ce face.

    E ca și cum aș scrie eu un articol legat de Băile Herculane și cineva ar trage concluzia că sunt un programator de provincie care are bani doar de vacanțe în sărăcie.

    Problema apare abia in momentul in care astia vor sa se intoarca si sa arate cu degetul spre potentialii cititori. Ca normal dom’le ca nu se vand cartile noastre, ca uite, lumea asculta Salam.

    Absolut. Sunt perfect de acord aici.

    Problema apare abia in momentul in care astia vor sa se intoarca si sa arate cu degetul spre potentialii cititori. Ca normal dom’le ca nu se vand cartile noastre, ca uite, lumea asculta Salam.

    Pai, poate o spune în același fel în care o spun eu când mă laud că trăiesc din scris. Ce, scripturile cu accent pe prima silabă nu sunt tot scris?

    Presupun că pe legal scrie și mai mult.

  10. Poti face lejer si 1h – 1h+ , cu metroul daca mai stai sa si schimbi magistrala. De cand cu Covrig e lejer la metrou acum, nu cum era inainte spre Pipera la 9 dimineata. Majoritatea de dadea cu sapa pe Pipera oricum au remote acum, se duc doar cand si cand la sediu.

    Un video mai actual cu aglomeratia din metrou aici: https://m.youtube.com/watch?v=Sn3AgzK42Tw
    Mda, nu are lumea carti, dar 50%+ rasfoiesc pe mobil. Pana si bosorogii.

  11. Acestea fiind spuse, cred că observațiile tale de acum 10 ani și mai bine nu mai sunt valide.

    Cu asta pot fi de acord, insa vezi ca-i cu dublu tais. OK, n-o mai fi treaba ca acum 10+ ani, da’ vezi ca nici de bac nu mai trec cati treceau pe atunci. Ia-o cum vrei.

    E de spus că e probabil o observație malițioasă. Cărturărești a început ca o ceainărie , pe lângă cinema Patria parcă, unde aveau și cărți. De aia erau cu ceaiuri. Aveam o prietenă care a lucrat acolo când s-au lansat ăia. Pe urmă au făcut shift in librărie “altfel”.
    Au vânzări de cărți și mai puțin de ceai acum. Cifrele mai jos.

    https://www.listafirme.ro/direct-client-services-srl-11648548/

    Nu contest, dar nu stiu ce-au vandut. Iar din cartile vandute (ca au vandut SI de alea, cel mai probabil) nu stiu cate sunt scrise de autori romani (ca de aia se plangea nenea ala in articol, nu? Nu plangea de mila lu’ Dan Brown sau plm)

    Dar de ce trebuie să aibă acțiunea în US?

    Nu trebuie. Insa problema e ca n-ai ce sa scrii pe tema “Romulania”. Ideea nu e de US – era doar un exemplu pentru a sublinia absurdul situatiei -ideea e ca tu n-ai fost nicaieri, n-ai vazut nimic, n-ai trait nimic. In conditiile astea, ce pula mea vrei sa scrii?

    Ti-am explicat asta destul de clar, cred eu. Iei niste autori de succes, vezi ca aia macar s-au deranjat sa se duca si sa traiasca undeva – ba, poate nu 3 ani, cum a facut Clavell, da’ macar 3 saptamani. Sa vada cu ochii lor, sa poata scrie ceva pe tema.

    Astia nu merg nicaieri, nu vad nimic. Ce vrei sa scrie, asadar?

    E ca si cum ar scrie unul din Vascauti care n-a iesit de-acolo niciodata despre cum e viata in Reading. Asa, din ce a vazut el pe youtube. Nu-l poate opri nimeni, da’ rezultatul o sa fie cum o sa fie, nu?

    Dintre Romanele astea de citit pe tren sau în avion dacă nu ai laptop cu Heroes 3, mie mi-a plăcut enorm seria La Medeleni , scrisă de un avocat și care se întâmplă prin Moldova.

    Chestie de gusturi. Pe mine m-a lasat rece.

    Poți să povestești frumos lucruri care se întâmplă în interiorul omului și care se pot declanșa și când te piși in spatele barului că nu ai budă.

    Hard pass, boss. Hard pass.

    Uite care-i treaba – exista carti de-alea pe care le citesti tu pe avion (Ionel Teodoreanu e un exemplu bun, presupun), cand ai face orice – sa mai treaca timpul.

    Si exista carti pe care nu-ti vine sa le lasi din mana cand ai altceva “mai bun” de facut, de te enerveaza ca vrea nevasta sa mergeti intr-un loc misto fix cand citesti tu.

    Asa am citit eu King Rat, de exemplu, la modul “mai lasati-ma-n pula mea cu party-ul vostru si cu pizdele voastre care ne-asteapta pe toti cu cracii desfacuti, imi stricati in pula mea cartea”. Trageau aia de mine ca “hai ba ca e party acolo, e full de gagici epice” si mie-mi venea sa le fut o carte-n cap.

    Intelegi diferenta?

    In lume, probabil mai nimeni. În România sunt oameni interesați, chiar și eu. Și , da, e agasant, dar e util să se scrie mult despre asta. Să nu ne trezim peste vreo 50 de ani că nu mai știm ce a fost comunismul și că poate nu a fost așa de rău.

    1. Nu, nu sunt. D-aia se plange nenea ala ca vinzi acolo 500 de exemplare. Ca NU sunt oameni interesati, intelegi? Ca daca ar fi, ar cumpara.

    2. OK, I’ll bite. Asa de rau in comparatie cu ce? Cu ce-am scris azi noapte?

    Nu că nu e frumos, dar nu e relevant. Ai văzut cum arăta Edgar Alan Poe in poze presupun, sau George R. R. Martin.
    Plm, știu cum arăt eu, că ai văzut că mă confundă lumea cu Harry Potter, și nu cred că e ușor ghicibil din modul în care arăt ce fel de experiențe am trăit, ce fel de oameni am cunoscut și mai ales ce aș putea scrie. E suficient să mă tund scurt și să schimb tricoul și uitătura și mă întreabă lumea cât e gramul.

    E cam foarte relevant.

    Ca daca domnul ala vrea sa scrie ceva poveste de dragoste, eu o sa rad cu spasme. Efectiv cascadorii rasului, stii?

    Da, GRRM, de acord. Inteleg si sunt de acord. Insa intelege si tu ca ala a venit cu fantasy shit. Asta vine cu … hai sa scriu o carte despre comunism.

    Intelegi diferenta?

    Băi, sincer, nu știi dintr-o poză și unde lucrează. Am vechi prieteni care lucrează pe legal sau alte domenii la o bancă românească importantă și nu prea de pot scrie în vreo carte sau pe blog aventurile și dacă te uiți la poza de LinkedIn sau Facebook nu ai suspecta prea multe. Așa cum și trebuie.

    Din ce scrie însă, aș putea bănui la fel. Dar cred că afirmația că merge la Dunăre că ăla e salariul lui e nefondată. Nu știu, evident, cât câștigă omul, însă la nivelul lui , in legal, se câștigă destul de bine , suficient cât să îți permiți vacanțe oriunde.

    Nici eu nu stiu – si nici nu ma priveste. Stiu unde merge, in schimb, ca ne zice el. Si eu n-o halesc p-aia cu “am bani in buzunar, da’ merg la Cateaua Lesinata ca sunt boem”. Lasa-ne, lasaaa-neeee.

    Pai, poate o spune în același fel în care o spun eu când mă laud că trăiesc din scris. Ce, scripturile cu accent pe prima silabă nu sunt tot scris?

    Presupun că pe legal scrie și mai mult.

    Despre aia nu stiu. Si-am zis – nu eram ironic – felicitari, bravo lui c-a ajuns undeva la capitolul ala. Chiar nu faceam misto cand ziceam ca nu oricine poate toci atat.

    In acelasi timp, spun ca atunci cand esti un tocilar n-o sa prea scrii tu nimic interesant. Poate doar lista alora care n-au fost cuminti. Pe tabla, cat se caca tovarasa invatatoare. Pentru ca n-o sa vezi nimic si n-o sa traiesti nimic. N-o sa te cheme nimeni si pe tine la o maraciuca sau ceva, ca na, esti tocilar, poate torni. Aia e.

    Tu, evident, ma poti contrazice pe tema asta. Ca nu te poate opri nimeni. Insa, la sfarsitul zilei, ai in fata articolul – “faptele”, cum ar veni. Care fapte? Pai, nu vindem 500 de exemplare, de ce nu vrea nimeni sa ne traduca. Iar acolo nu stiu daca are sens sa ma contrazici pe mine, ca nu eu ma plang.

    De ce nu iti cumpara lumea aberatiile si de ce nu le traduc aia p-afara? Pai, d-asta – ce-am scris mai sus.

  12. da’ vezi ca nici de bac nu mai trec cati treceau pe atunci. Ia-o cum vrei.

    Știind cum treceau atunci, consider că e o îmbunătățire. Momentul adevărului a fost când a pus Funeriu camere și a ajuns la concluzia că doar 50% sunt apti.

    nu stiu cate sunt scrise de autori romani (

    Pai, din moment ce românii cam toți se vaită, nu numai nenea ăsta, iar aia vând totuși cărți , e facil de extrapolat că nu prea multe românești.

    Și din moment ce zici că au organizat lansare de carte pentru Mihaela Rădulescu, nu e prea mare nici vina lor. Aia măcar are bani de promo.
    Or, dacă publicul , așa puțin cum e și chiar dacă citește mai puțin decât în alte țări mai educate, totuși citește semnificativ mai mult decât acum 10-20 de ani, dar nu românești ( aparent), mă gândesc că nu sunt toți defetiști, gen au ceva cu România.
    De asta nu îi halesc eu pe ăștia care se vaită. Pe de o parte înțeleg că dacă ai super talent poate îl valorifici altfel, sau se risipește, făcând altceva.
    Și munte contrazic la partea cu scriitorii nu produc materiale citbile. Asta îmi e clar.

    Intelegi diferenta?

    De calitate, da. In ceea ce mă privește nu există carte pe care să nu o pot întrerupe, dar înțeleg diferența între o carte care spune o poveste și o carte care spune mai mult de atât.

    2. OK, I’ll bite. Asa de rau in comparatie cu ce? Cu ce-am scris azi noapte?

    Lol, nu, dar e o idee.
    In comparație cu cum trăim azi, mâine. Că știi, rămân în urmă niște cifre sintetice, care nu exprimă corect dimensiunea problemelor și lipsurilor și a nedreptăților.
    Iar problemele, lipsurile și nedreptățile curente întotdeauna sunt percepute distorsionat mai grele decât cele din trecut.

    Intelegi diferenta?

    Desigur. De fapt cred că pentru o carte despre comunism decorul din poza aia ar trebui să fie stimulant, mai mult de atât probabil doar într-o vacanță pe Valea Doftanei.

    am bani in buzunar, da’ merg la Cateaua Lesinata ca sunt boem”. Lasa-ne, lasaaa-neeee.

    Eu mai fac din astea din mai multe motive. Cele mai multe sunt personale. Altele sunt dintr-un soi de ancoră personală. Nu cred că lucrurile cele mai interesante sau oamenii cei mai interesanți sunt musai ăia la care ajungi cu bani mulți.
    Cred că mai găsești și în bălegar chestii interesante și nu vreau să mă izolez complet de lumea în care trăiesc .

    Tu, evident, ma poti contrazice pe tema asta

    Pai te contrazic că am citit. Sunt te acord că un tocilar poate nu spune cea mai mișto poveste. Dar cărțile interesante nu sunt musai povesti. Poți scrie o carte despre comunism foarte bine documentată și cu date științifice și tot ce trebuie. Și nu o să fie o poveste extraordinară , dar poate să fie o carte valoroasă științific, sau educațional.
    Eu cam cărți scrise de tocilari citesc. Și pot fi de acord că nu sunt mari povești, dar nu caut asta.

  13. Pai te contrazic că am citit. Sunt te acord că un tocilar poate nu spune cea mai mișto poveste. Dar cărțile interesante nu sunt musai povesti. Poți scrie o carte despre comunism foarte bine documentată și cu date științifice și tot ce trebuie.

    Sorry, pur si simplu nu intelegi.

    Just, poti scrie cartea aia. Iar eu pot sa nu ti-o cumpar, canta la alta masa.

    Asa cum se si intampla.

    Nu eu ma plang de asta, nu?

    Lol, nu, dar e o idee.
    In comparație cu cum trăim azi, mâine.

    Putem discuta despre asta in alta parte, nu cred ca are rost aici.

    Desigur. De fapt cred că pentru o carte despre comunism decorul din poza aia ar trebui să fie stimulant, mai mult de atât probabil doar într-o vacanță pe Valea Doftanei

    Da, dar din nou, pur si simplu nu intelegi.

    Daca James Clavell ar fi scris despre cum e coada la corner shop, ar fi murit de foame. Nu avea nimeni de ce sa citeasca asta, se puteau duce toti pana la corner shop.

    In loc de asta, a scris despre experienta lui intr-un lagar japonez. Unde nu se putea duce lumea (si nici nu dorea).

    Nu stiu de ce e asa de dificil de inteles.

  14. Eu cam cărți scrise de tocilari citesc. Și pot fi de acord că nu sunt mari povești, dar nu caut asta.

    E dreptul tau, doar ca oamenii care citesc carti nu aia vor.

    Ba, eu cand iti cumpar cartea, iti cumpar experienta, sentimentele, povestile, imaginatia. Nu iti cumpar hartia aia, ca n-am ce face cu ea. Cumpar dreptul de a ma intreba “cum ar fi fost daca…” (Omul din Castelul Inalt, Game of Thrones, alea).

    Tu vrei sa-mi vinzi pisaturile tale bine documentate, ca esti un tocilar.

    Nu cumpar, multumesc, valea. Asa ca-ti plangi in barba ca ascult Salam. Foarte bine, poti plange linistit, este exact ce astept de la un tocilar.

    Din nou, nu stiu ce n-ai inteles.

  15. O intrebare pentru toti: voi de unde aflati de titluri(carti) noi/interesante ?

    La scoala a fost literatura clasica( romaneasca si universala)
    De la prieteni aflam de politiste, de sf. si de razboi.
    De la colegi am aflat de chestii de gen fantastic( ex Dan Brown).
    Ca sa nu mai zic de faptul ca fetele prefera unele iar baietii altele.

    Dar acum mi-e greu. Vad carti tiparite . Nu rezonez cu ele( din cauza fonturilor mici pt mine).
    Caut online recenzii si ce gen literar este. Adica e dificil pt mine. Nu-mi permit sa-mi stric ochii pe o carte care nu-mi place.

    Si o intrebare pt Manowar si Catalin : e de prost gust sa folosesti cod pe blogul cuiva?

    Pt ca la Liviu erau sfaturi cum sa faci bold, italic etc.
    Si am dat peste un site cu exemple de scris pe blog unde zicea ca doar stapanul poate face asa. Invitatii/userii sa-si faca propriul blog daca vor sa se joace.

  16. O intrebare pentru toti: voi de unde aflati de titluri(carti) noi/interesante ?

    De la prieteni si de la alti gameri.

    Si o intrebare pt Manowar si Catalin : e de prost gust sa folosesti cod pe blogul cuiva?

    Nu pot vorbi in numele lui, doar in al meu. Eu nu am fost deranjat vreodata de chestii gen bold, italic, citat, ba chiar am lasat instructiuni clare cu privire la cum sa o faca lumea corect.

    Mi-e greu sa imi imaginez ce anume ar putea fi de prost gust la un citat sau la bold. Si cand vorbim tindem sa accentuam/subliniem unele cuvinte, de ce ar fi asta o problema in scris?

  17. Just, poti scrie cartea aia. Iar eu pot sa nu ti-o cumpar, canta la alta masa.

    Da, dar nu contează dacă o cumperi tu personal, ci câți.

    Da, dar din nou, pur si simplu nu intelegi.

    Bă, eu înțeleg foarte bine. Că sunt cărți și cărți. Iar o carte bine scrisă, nu implică :musai nicuna dintre:
    1) Relatarea unei experiențe personale
    2) Experiențe personale exotice bogate
    3) Să nu fii tocilar.
    4) Că trebuie să îi placă unui anume individ

    Iar că să vândă bine nu implica obligatoriu nici măcar ca să fie bine scrisă, dar asta e deja altceva.

    E dreptul tau, doar ca oamenii care citesc carti nu aia vor.

    Nu toate cărțile sunt literatură , ăla beletristică.
    Oamenii care citesc genul ăla de literatură, vor povești.
    Eu citesc mai multe cărți scrise de tocilari decât de povestitori și nu e că le citesc eu, vând aia destul.

    Dr. David Andrew Sinclair și Sean M. Caroll nu cred că își fac grijă de cititori. Cărțile lor sunt pur și simplu bune pentru oamenii care vor să înțeleagă niste lucruri care nu sunt experiențe personale.

    Brian Cox a facut o avere din cărți și media și nu sunt despre experiența lui pe undeva, omul explică , sau încearcă să explice niste concepte teoretice pe înțelesul unor mase de oameni care nu stăpânesc toată teoria din spatele lor.
    In altele vorbește despre univers , planete și , in general concepte pe care le-a studiat, că de vizitat mai greu.
    Și e și un povestitor veritabil. De tocilar nici nu se pune problema, că nu a primit premiul Nobel pentru literatură.
    Acuma, tu ai putea spune “eu nu citesc”. Foarte bine, nici nu te obligă nimeni. Sunt destui care citesc, există nișa asta de tocilari care scriu și/sau care citesc și e destul de mare.

    Acuma, in ceea ce privește cartea lui nenea ăsta – nu o să mă pronunț cu privire la ea din moment ce nu am citit-o, dar fie e gunoi, fie are marketing prost ( inexistent), fie ambele, fie domeniul in care se concentrează are o nișă prea mică de cititori. Chiar și așa, eu inclin să cred că nu e cea mai vândută carte dintre cărțile despre comunism, știi ce zic?
    Și aici e problema. Ca in poza și finalul articolului .
    “Am scris o carte șmecheră și nu o cumpără nimeni”. A scris o carte nesemnificativă și de care nu a auzit nimeni nimic ( nu că de bine sau rău) și e normal să nu o cumpere nimeni și asta e tot.

    Din nou, nu stiu ce n-ai inteles.

    Pai nu e nimic de înțeles din ce ai zis, că spectrul de cărți care se vând nu e limitat la ăla pe care îl descrii tu, au la ăla pe care îl cumperi tu. Prin urmare orice explicație despre ce trebuie să fie o carte pe care ai cumpăra-o tu, chit că nu e neapărat contestabilă nu le exclude pe celelalte. E pe modelul din toate fructele “mie îmi plac merele verzi, iar alea trebuie sa fie așa și așa, ca să se vândă; toate celalte nu există că eu nu le cumpăr”. Până la punct și virgulă totul e ok, dincolo tine de un negationism particular și fals.
    Asta e tot.

    O intrebare pentru toti: voi de unde aflati de titluri(carti) noi/interesante ?

    Eu nu cred că sunt cel mai bun om să răspundă la întrebarea asta, că simt că e de literatură de tip povești.
    Iar aici eu am.cam.terminat cu căutatul de titluri noi, prefer oricând un film .
    De citit mai citesc , chestii pe care ar fi trebuit ( poate) să le citesc demult, de multe ori doar că sa fiu ușor dezamăgit cu privire la timpul pierdut, că deja știu cumva ideea din cărțile alea și cele mai multe nu au neapărat un stil care să îmi răsplătească timpul. Dar o fac, că mai discut referințe cu copilul și eu rușine să fiu mai puțin literat decât un copil de 12 ani. Mă mai pune sa citesc ce citește ea, unele le citesc singur să văd cu ce își ocupă timpul, unele sunt chiar mișto, dar nu pot spune că mă preocupă titluri .

    Din ce citesc eu, nu caut la modul ăsta – ce carte mișto a mai apărut, ci , ok, am întâlnit conceptul asta din genetică, fizică – am.cateva chestii care mă interesează – ia să văd ce cărți s-au scris despre asta și le cumpăr. Unele sunt utile, altele nu.
    Sau mai aud de cineva interesant că se laudă cu o carte pe care a scris-o, dacă pare că mi-aș pierde timpul cu aia, o cumpăr și văd .

    Nu rezonez cu ele( din cauza fonturilor mici pt mine).

    E prima dată când aud așa ceva. Ochelari?

    e de prost gust sa folosesti cod pe blogul cuiva?

    In ceea ce mă privește nu e de prost gust.
    Nu am dat de sfaturi pe temă de orice fel, că sunt markup-urile generale de html acceptate de WordPress in comentarii.
    Gen, cine le știe și le folosește, foarte bine, cine nu, ori întreabă și dacă știu răspund, ori dacă nu întreabă mă gândesc că nu îi lipsește nimic.

    Dacă aș fi găsit o opțiune să pun un editor de text mai acătării pentru comentarii aș fi făcut-o.

    Aspectele de bun simț nu țin de daca folosești markere de formatare sau nu, ci de cum le folosești.

    Gen dacă scrii doar cu Header tot textul , e ca și cum ai scrie tot comentariul cu Caps Lock. Gen e un motiv pentru asta in particular?

  18. (• ‿ •)

    𝑨𝒅𝒊𝒄𝒂 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒊 𝒉𝒕𝒎𝒍 𝒊𝒏 𝒑𝒂𝒈𝒊𝒏𝒂 𝒂𝒍𝒕𝒖𝒊𝒂.

    Tu zici ca si de la gameri. Pai aia, de regula, sunt mai tineri ca noi !
    Au alte gusturi.

    Patania mea anul asta; autor japonez. L-am cautat si, binenteles, online era ok la recenzii.
    Dar cartea era o porcarie gretoasa. Despre o tipa tanara care are moarte non-violenta dar cumva era constienta de ce se-ntampla cu corpul ei. Observa tipa toata autopsia ei … Bleah

  19. E prima dată când aud așa ceva. Ochelari?

    bien sûr ca da dar n-as mai vrea sa-mi creasca dioptriile

  20. pai nu exista nici o corelatie intre modificarea dioptriilor si citit sau privit la calculator.
    exista kindle daca fonturile mici tiparite nu satisfac, ala are zoom.

  21. Da, dar nu contează dacă o cumperi tu personal, ci câți.

    Ba …cam conteaza.

    Ca eu – in cazul asta – cam reprezint audienta. Nu spun ca avem toti aceleasi gusturi, da’ cam toti vrem acelasi lucru.

    D-aia omul nu vinde 500 de exemplare, intelegi?

    1) Relatarea unei experiențe personale
    2) Experiențe personale exotice bogate
    3) Să nu fii tocilar.
    4) Că trebuie să îi placă unui anume individ

    Dr. David Andrew Sinclair și Sean M. Caroll nu cred că își fac grijă de cititori. Cărțile lor sunt pur și simplu bune pentru oamenii care vor să înțeleagă niste lucruri care nu sunt experiențe personale.

    Pai, aici te tiganesti.

    OK, cartile “tehnice” (le numesc eu asa, nu inseamna neaparat ca e ceva tehnic in ele) au audienta lor, desigur, oameni care vor sa invete/inteleaga ceva despre X.

    Pe principiul ala poti sa discuti si despre “C/Java/Penis for dummies”, sunt sigur ca si alea se vand in mai mult de 500 de exemplare (sau nu, ca aia-i tragedia cand audienta ta stie sa downloadeze, lol)

    Alea intra la alt capitol : UTIL/NECESAR. Acum, pula mea, sa ma scuzi si tu ca in 4 linii nu ti-am listat absolut toate motivele pentru a cumpara o carte.

    Pai nu e nimic de înțeles din ce ai zis, că spectrul de cărți care se vând nu e limitat la ăla pe care îl descrii tu, au la ăla pe care îl cumperi tu

    Ba da, e. E adevarat, nu am listat acolo TOATE MOTIVELE pentru care ar cumpara cineva o carte. Cu asta-s de acord. N-am pus cartile tehnice la socoteala – nici prin cap nu mi-a trecut ca vrei sa discutam despre alea. Ca asa, la motive ar mai fi si:

    – e scrisa de ceva profesor care-ti da examen din ea, ca pa Romulaneah
    – e scrisa sanki de cel mai iubit fiu al poporului si belesti pula daca n-o cumperi
    – …altele.

    Insa, ideea e ca atunci cand vrei sa VINZI, sa treci de un numar de exemplare, sa devii atat de popular incat sa ajungi tradus pe undeva si plm, atunci cam trebuie sa vii cu chestiile alea listate pe-acolo (excludem treburile tehnice/utile/necesare, gen “ghidul instalatorului”, “genetica” etc)

    D-aia vezi ca oamenii care imagineaza un “univers” intreg (Tolkien, Jordan, GRRM) si oamenii care iti povestesc despre chestii pe care tu nu le-ai vazut (Clavell) vand de pierzi numarul cartilor si la decenii dupa ce-au dat coltul. Iar aia care vor sa behaie de “a fost rau comunismul” trebuie sa-si caute un job sau sa stea la coada la somaj.

    Cealalta varianta e sa scrii totusi carti pentru laba si pentru femei. Sydney Sheldon, Danielle Steele, din astea – ca si alea s-au vandut in mai mult de 500 de exemplare.

    Either way, KYC – or astia nu se opresc nici juma’ de minut sa se intrebe “ok, dar cine va cumpara asta”?

    Tu zici ca si de la gameri. Pai aia, de regula, sunt mai tineri ca noi !
    Au alte gusturi.

    Nu, nu sunt. Gamerii erau tineri pe vremea mea – ca atunci iti faceai un PC “strong” in $300. Acum ceva vreme am dat pe un RTX 3080 Ti 1600 de lire – si aia-i doar placa video. Aia la care te gandesti tu, de 16 ani sau pula mea, nu prea au de unde sa scoata banii aia.

  22. D-aia omul nu vinde 500 de exemplare, intelegi?

    Da, înțeleg in care audiență te poziționezi tu. Ce spuneam, e că din perspectiva unui tocilar , care e cu legal și istorie, omul tot poate scoate o carte buna despre comunism, considerând aspectele la care se pricepe el.
    Nu o să fie una care se încadrează la povestiri, dar poate să fie una care se încadrează la literatura de tip document(ar).

    Sunt de acord că literatura de tip fantasy și în general scrieri generaliste și povești are, principial, o bază mai mare de cititori cărora poți să li te adresezi, e normal. Dar hei, omul se plânge că vinde 500, nu 5000, nu 50,000 nu 500,000.

    Toți autorii pe care i-am enumerat mai sus, care scriu ceea ce tu numești chestii tehnice ( și nu sunt, dimpotrivă sunt “traducerile” de chestii tehnice într-un limbaj neofit ( layman’s terms pe cât se poate) și care sunt cerute de tot mai mulți oameni, care vor să înțeleagă știință fără să o descifreze și interpreteze din formule matematice complexe) vând de la sute de mii de exemplare în sus.
    “A brief history of time” scrisă de raposatu’ Hawking s-a vândut în vreo 25 de milioane de exemplare. Nu e cât GoT, dar e in același ordin de mărime și un ordin de mărime sub Lord of that Rings – dar să nu ne căcăm pe noi , astea sunt printre cele mai vândute din genul lor. Orice trece peste milionul de copii e succes major, best seller cum se zice.

    Prin urmare, ce zic e că până și un tocilar poate scrie o carte bună și vândută, iar ca să fii creativ nu ai nevoie să îți faci vacanțele nu știu unde, se poate și din scaunul cu rotile. Desigur, dacă ești excepțional.

    Și da, contează subiectul. O carte despre comunism in limba română nu cred că poate ajunge la 1 milion de exemplare vândute cu niciun fel de marketing.

    Dar totuși , vorbim de un spațiu de 3-4 ordine de mărime în care poți să urci.

    Astea sunt tirajele declarate ale lui Cărtărescu.
    https://adevarul.ro/cultura/carti/cartarescu-candidatul-nobel-vandut-500000-carti-romania-1_5075645e8a3969686691c3ba/index.html

    Godină era mulțumit cu 20-30k copii vândute. Pentru un polițist chiar e GG.

    Păi, poți ajunge in zona aia și cu o carte despre comunism. Sau de chestii legale. Dar scrisă bine și cu marketing corect.

    Da, nu o să te compari cu vârfurile literaturii mondiale, de acord, dar nici nu ești, nu?

    Problema e, de unde mă uit eu, că nenea ăla vinde la fel de multe copii precum doi “scriitori” din comuna Olanu, de la mine din județ, despre care garantat n-ai auzit, că nu ai de ce și care nu au avut relativ niciun fel de marketing.
    Și sincer, bănuiesc că la nivelul ăla și este, că pare un om cu o expunere și posibilități materiale mai ridicate și măcar din marketing ar trebui să vândă mai mult.

  23. pai nu exista nici o corelatie intre modificarea dioptriilor si citit sau privit la calculator.

    Există, dar nu în sensul ăla. Deja când te chinui să citești ți s-au modificat dioptriile și ți-au rămas ochelarii mici. Știu asta că eu, cu ochelari, pot citi confortabil fonturi ceva mai mici decât soția și unul din copii, care trebuie să facă o vizită la ochiolog, desigur.
    Ele pot citi ( fără ochelari) , dar nu confortabil.
    Nu mi s-au modificat notabil dioptriile in ultimii 10 ani, in sensul că nu văd suficient de prost sa merite o corecție cu laser :/ .

  24. Da, înțeleg in care audiență te poziționezi tu. Ce spuneam, e că din perspectiva unui tocilar , care e cu legal și istorie, omul tot poate scoate o carte buna despre comunism, considerând aspectele la care se pricepe el.
    Nu o să fie una care se încadrează la povestiri, dar poate să fie una care se încadrează la literatura de tip document(ar).

    Stai putin. Eu n-am zis nicaieri ca a scris o carte proasta. Poate chiar e buna cartea lui de comunism. Da’ cui pula mea ii pasa daca e buna sau nu? Am zis eu ca scrie prost? Am zis ca nu vrea nimeni sa mai cumpere cartile cuiva despre te miri ce pisat comunist. CA SUNTEM SATUI SI AGASATI de asta.

    “A brief history of time” scrisă de raposatu’ Hawking s-a vândut în vreo 25 de milioane de exemplare.

    Prin urmare, ce zic e că până și un tocilar poate scrie o carte bună și vândută, iar ca să fii creativ nu ai nevoie să îți faci vacanțele nu știu unde, se poate și din scaunul cu rotile. Desigur, dacă ești excepțional.

    Faci o eroare cat tine de mare aici. Mai multe, ma rog.

    Bai, ala daca-si punea numele pe orice, se vindea. Efectul celebritate – cam cum vad alea, Kardashians, tot felul de retardari – emojis, machiaj, pula-n pizda.

    Confunzi ce poate vinde o vedeta cu ce poate vinde un ilustru necunoscut.

    Astea sunt tirajele declarate ale lui Cărtărescu.
    https://adevarul.ro/cultura/carti/cartarescu-candidatul-nobel-vandut-500000-carti-romania-1_5075645e8a3969686691c3ba/index.html

    …si alea ar trebui sa-ti arate situatia.

    Ca sa-ti citez si sa-ti subliniez problema:

    Pe plan naţional, cel mai vândut titlu în România al lui Cărtărescu este „De ce iubim femeile“ (2004) cu aproape 180 de mii de exemplare,

    Iar acolo ai un efect de-ala – se duc proastele si cumpara elucubratii de genul ala, ceva sa le faca sa se simta bine total aiurea. Dupa care hei, hai sa le cumpar si pe altele, ca poate or fi la fel.

    Citam din aia:

    Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.

    Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.

    Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti.

    Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane

    Pentru că nu se masturbează.

    Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în troleibuz.

    Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.

    Genul ala de elucubratii la care ofteaza secretarele batrane si singure. Da…femeile…soferi prudenti…care nu se masturbeaza…

    The vibrator market is worth roughly $2.5 billion globally

    Stiu, aia-s doar homosexuali. Ma rog, trecem peste. Te las pe tine sa hotarasti cat de adevarate sunt afirmatiile alea.

    OK, scrii o labareala de-aia – chestie mentionata in comentariile anterioare, de altfel – si gata, hai ca mai cumpara proastele alea si alte chestii scrise de tine. Nu-l condamn, bravo lui, a gasit o nisa, o exploateaza, foarte bine.

    Da’ se vede clar diferenta de vanzari acolo, nu? “De ce iubim femeile” cu 180k, restul cu 20-30k, nu? Eu zic ca asta spune ceva.

    Ce zic cu domnu’ Cartarescu – cu care n-am nici o treaba – este ca arata destul de clar cum merge treaba. Poti sa-ti scrii tu cacaturile alea irelevante si orbitoare, treaba ta, da’ daca vrei sa vinzi, te mulezi pe ce vrea piata – ma rog, segmentul de piata pe care-ncerci sa-l atragi.

    Asta a ales pizdele distruse de muie. Foarte bine, nu-i nimic in neregula cu asta, oricum strambele n-au ce face cu banii, ca nu-i ca si cand trebuie sa dea bani pe machiaj, epilare, coafura, rochie noua pentru cele exact 0 intalniri pe care le au. Sa sprijine-n mortii lor economia, ca banu’ e facut sa circule.

    Tu pe cine alegi cand scrii despre comunism? P-aia interesati de cum a fost? Repet, cu ce vrei sa mai vii tu dupa “Arhipeleagul”? Apoi, si daca ai putea veni cu ceva, cumva (desi nu-i cazul, ca-n Romulania a lipsit teroarea aia vero; a fost ceva, da’ asa, romaneste facuta, fara chef), trebuie sa intelegi pe undeva ca de 30 de ani suntem agasati cu cacaturile astea din toate pozitiile – in special pe partea de film. Ca ne-au turbat de cap cu cacaturi de-astea, de la “Hartia va fi albastra” la “432” si “A fost sau n-a fost” si te miri mai ce rahaturi. Nu mai incape, coaie, ne-am saturat, hai ca-i 2022, trebuie sa te chinui rau de tot sa mai gasesti comunism pe undeva pe planeta.

    Godină era mulțumit cu 20-30k copii vândute. Pentru un polițist chiar e GG.

    Eu cred c-ar trebui sa fie foarte nemultumit, pentru ca numai un imbecil i-ar cumpara aluia o carte – si la cati imbecili sunt in Romulania, e chiar rusinos ca doar atatia au gasit bani de fituica lui.

    Realitatea e ca sunt doua segmente mari in piata

    – pizda strambe si singure; alora le vinzi cacaturi de-alea retardate si siropoase, gen “de ce iubim femeile”, “love story”, din astea

    – puleti. Alora le poti vinde alte chestii – de la “cum sa faci milioane vanzand carti” (lol) la d-alea cu eroi si treburi si fantasy si ce mai vrei tu. Practic, le poti vinde self-help, le poti vinde escapism (cu asta mai greu, ca exista totusi internet), le poti vinde de-astea “tehnice”, le poti vinde ceva amuzant (daca poti fi amuzant), le poti vinde istorie – da’ nu comunism.

    Tu vii cu…comunism. Du-te mori.

    Eu serios ca n-am o problema cu domnul, ca poate parea asa din ce-am zis mai sus. Nu am. Ii urez succes in tot ce vrea sa faca. Da’ am o problema cu astia care arata acuzator publicul cu degetul. Ca nu imi cumparati si nu-mi traduceti cartile pentru ca ascultati Salam.

    Pai…daca Salam e totusi mai entertaining….csf ncsf.

    Inteleg pana la un punct treaba, ca poate fi frustrant cand tu scrii ceva BUN si te-alegi acolo cu 500 de cititori. Dar piata e piata, vrea ce vrea si ori ii dai tu, ori ii da altul.

    Tu poti sa-i tragi acolo cu “dar tu nu reprezinti audienta” pana maine, dar eu iti spun ca “ba da”. Iar audienta s-a saturat pana peste coaie de “comunism” la modul la care se scrie despre asta. Ca poti veni cu niste chestii povestite MISTO de-atunci – treburi interesante, treburi amuzante. Cand vii cu dramolete d-alea ieftine…o sa ramai cu plangerile.

    Asta fiind spusa, eu o las moarta, ca nu am venit aici sa ofer consultanta gratuita alora care se vor scriitori. Eu n-am o problema cu faptul ca se vand cartile lor in 500 de exemplare.

  25. Confunzi ce poate vinde o vedeta cu ce poate vinde un ilustru necunoscut.

    Afirmația, spusă pe dinafară / sintetic e corectă. Dar, in cazul ăsta, nu prea e valid. Ceea ce s-a întâmplat în ’88 când și-a publicat ăsta cartea cea mai de succes și când avea CEVA popularitate, dar mai degrabă în lumea academică decât în popor, a fost că a câștigat imens la capitolul ăsta și s-a transformat într-o vedetă pop, dincolo de lumea oamenilor de știință DATORITĂ faptului că a fost capabil maiult decât alții până la el să traducă știința într-un limbaj pentru pulime. Am citit cărțile lui și era foarte bun la treaba asta, dar ce-a scris el a fost completat de imense investiții de PR/marketing .

    Afirmația asta cu “cât poate vinde o vedetă” are sens dacă vorbim de cărți scrise de Mihaela Rădulescu, să zicem, care în general doar asta capitalizează – mă cunoaște destulă lume și mă plac , pot să mă cac între două coperți și să pun un preț pe asta, fără mari eforturi.
    Firește că ajută să ai ceva popularitate, și mai mult să ai autoritate in domeniul despre care scrii. Dar nu totul este descris de “sunt vedetă și asta e de ajuns”.

    180 de mii de exemplare,
    Iar acolo ai un efect de-ala – se duc proastele si cumpara elucubratii de genul ala,

    Aici e părerea ta și n-am cum să judec o afirmație subiectivă. 180,000 e un public. Nu am de unde să știu dacă sunt toate femei ( aici mă gândesc că se poate face o statistică aproximativă) sau dacă sunt proaste. Treaba de gusturi, e ca și cum dacă asculți manele ești prost, dacă asculți rock ești satanist/ drogat, dacă asculți hip-hop ești pușcăriaș.

    Stiu, aia-s doar homosexuali. Ma rog, trecem peste.

    Nu văd ce legătură are piața de vibratoare cu conținutul unei opere de ficțiune. Presupun că ar trebui să fiu preocupat că harta Pământului de Mijloc din LotR nu prea respectă geografia Pământului, sau că nu prea am văzut dragoni , sau…
    Nu poți acuza un scriitor de ficțiune că opera lui nu bate cu realitatea. Aia e și ideea, nu?

    Realitatea e ca sunt doua segmente mari in piata

    Realitatea e că sunt mai multe. Pizdele strâmbe SI singure nu sunt mai multe decât femeile într-o relație, statistic vorbind. Iar de citit citesc și femeile care nu sunt singurele sau nu sunt strâmbe. Nu e nici precondiție nici predilecție.
    Iar puletii nu sunt o singură categorie.
    Modul cum alegi tu să vezi o bucată din piață e destul de personal.

    Eu serios ca n-am o problema cu domnul, ca poate parea asa din ce-am zis mai sus. Nu am. Ii urez succes in tot ce vrea sa faca. Da’ am o problema cu astia care arata acuzator publicul cu degetul. Ca nu imi cumparati si nu-mi traduceti cartile pentru ca ascultati Salam.

    Pai nici eu. Ideea articolului e fix in sensul ăsta. Înțeleg că românii sunt puțini și citesc puțin și până la un punct sunt de acord cu asta. Adică, da, e nașpa că nu o să poți niciodată vinde o carte scrisă în Românește în ceva gen 10 milioane de exemplare. Și posibil că și 1 milion e greu de conceput.
    Da’ când vinzi 500, mai du-te și în pula mea și nu mai da vina pe public.

  26. Băieți 😆 îmi era dor de polemica voastră

    Pt Fery,
    Din 98 sunt cu ochii in monitor. Minim 8 ore pe zi. Din privirea mea de vultur( no joke vedeam super bine periferic, nocturn, pe lumina ) a ramas cat a ramas. Imi doresc, daca se poate, sa mai aman un deceniu operatia.
    Deci incerc sa-mi protejez ochii. Daca tot citesc o carte macar sa-mi placa .🙂

  27. Afirmația, spusă pe dinafară / sintetic e corectă. Dar, in cazul ăsta, nu prea e valid. Ceea ce s-a întâmplat în ’88 când și-a publicat ăsta cartea cea mai de succes și când avea CEVA popularitate, dar mai degrabă în lumea academică decât în popor

    Era deja la statutul de vedeta de 18 ani in 1988.

    Ca noi n-auzisem de el prin Romulania, OK, asta-i altceva, da’ aici era deja mega popular. Ca nivel de popularitate pe-atunci l-as compara cu Sinclair. Ca-ti dai seama ca se mandreau toti ca era britanic, ca dom’le, teoriile lui cu privire la univers, gauri negre etc. Iar cu alea defila prin ziare si pe la TV toata lumea din 70s.

    Afirmația asta cu “cât poate vinde o vedetă” are sens dacă vorbim de cărți scrise de Mihaela Rădulescu, să zicem, care în general doar asta capitalizează – mă cunoaște destulă lume și mă plac , pot să mă cac între două coperți și să pun un preț pe asta, fără mari eforturi.
    Firește că ajută să ai ceva popularitate, și mai mult să ai autoritate in domeniul despre care scrii. Dar nu totul este descris de “sunt vedetă și asta e de ajuns”.

    Sa citez:

    Volumul “Nişte răspunsuri”, de Mihaela Rădulescu, a fost vândut în 50.000 de exemplare în 2010

    Cu Muieftimie imi imaginez ca nu prea discuti, ca n-are ce-i trebuie pentru asta. Da’ poate mai vorbesti cu Razvan Coloja, habar n-am.

    Daca da, intreaba-l cate exemplare a vandut din fiecare carte publicata, sa-ti spuna tie in privat, ca mie mi-a zis pe vremuri, da’ nu e treaba mea sa fac publice conversatiile private.

    Dupa, compara si vezi daca poti trage o concluzie, ca mai mult de-atat nu cred ca te pot ajuta la asta.

  28. Era deja la statutul de vedeta de 18 ani in 1988.

    Aia înseamnă 1970. Eu nu eram născut atunci, iar în ’88 nu îmi cunoșteam nici măcar toate rudele apropiate, darămite profesori de fizică, așa că nu pot spune direct cât de cunoscut era unde. Presupun că nici tu. Dar.
    Articolele scrise despre el, biografia lui și chiar și el în cel puțin un interviu au evidențiat că a devenit vedeta mai târziu și că publicarea cărții aceleia au însemnat popularizarea lui la nivel global, dar tu susții că 1970 bazandu-te pe?
    In 1971 făcea primele propuneri cu privire la Big Bang și atrăgea atenția – dar în comunitatea științifică. Fără îndoială au apărut articole despre asta in presă și mai cu seamă in presa britanică, dar la fel apăruseră și despre munca lui Penrose. Ăla nu e vedetă nici acuma deși are un premiu Nobel, vrei să întrebăm pe stradă cine e Penrose?
    In 1974 după ce a venit cu alte contribuții ( radiația Hawking ) in fizică a fost primit în societatea regală. Abia atunci începea să fie cunoscut, nu vedetă, in UK, că ăștia sunt sensibili la titluri din astea de nobili .
    In ’77 de abia era numit profesor la catedra de fizică din Cambridge, nu era vedetă nici atunci, spune el singur că era vedetă în lumea academică, nu vedetă rock – iar asta delimitează destul de clar spațiul publicului lui.
    In ’88 da, era destul de cunoscut și popular IN UK. Prin anii ’70 o ardea cu Feynman la striptease prin California, cum ar veni că se lipea și el de alte vedete.

    Cu Muieftimie imi imaginez ca nu prea discuti

    De fapt am discutat o dată cu el scurt despre asta pe blogul lui , că vorbea strict de tiraje. Și a zis atunci de vânzările cărții lui, dar pentru că nu mă interesa asta în particular, nu am ținut minte. Am rămas surprins cât de puțin ( de ordinul miilor, poate zece mii, dar nu sunt sigur ) , dar el zicea că nu e așa puțin, că restul vând ai mai putin. M-a bufnit râsul în sinea mea. Ce am reținut e că din spusele lui, evident că nu am.mijloace să verific, de aia nici nu m-am obosit cu cifrele, vindea mai mult decât alții, cu siguranță nu 50,000, ci semnificativ mai puțin, că a spus-o el foarte clar , la modul “dacă ar vinde 50k ( sau 100k , nu mai țin minte ) ar fi boier, ceva de genul.
    Faptul că a vândut -relativ- bine , cel puțin pe segmentul lui, poate fi verificat. De exemplu aici .
    La editura Nemira , avea atunci a 5-a cea mai vândută carte, a 3-a la SF, prima dintre autorii români.
    Problema e că e relativ la piața de carte românească.
    Mie mi-a atras atenția în discuție anume alt fapt. Că, susținea el, nici asta nu pot verifica, dar nici nu am motive să nu cred, că editurile ies break even pe la 2000 de copii vândute și că, evident, sunt motivate să susțină doar proiecte cu potențial mai bun, de unde are și sens sa finanțezi apariția doamnei de mai sus.
    Gandindu-ma atunci, 2000 mi s-a părut un număr foarte mic și nu îmi imaginam exact cum ies break even . O carte costa la vremea discuției undeva intre 30-50 de lei, in funcție de moment. La 50, veniturile totale pe 2000 de exemplare sunt 100,000 de lei. Poate pare destul, dar ai costuri de tipar, costuri de vânzare ( la librarii, sau magazin online ), costuri de editare, costuri de marketing – iar aici probabil că e buba , că astea tind spre zero, că nu ai ce pula mea marketing sa faci cu mărunțiș.

    Nu știu cât de actuale mai sunt preturile, dar văd că in funcție de calitatea hârtiei și mărime, printrea unei cărți se poate realiza și la circa 3 euro pe bucată.
    http://tipografie-tirajmic.ro/cat-costa-sa-tiparesti-o-carte.html
    Cam mult, dacă vrei să iei 5 euro pe ea, dar in fine, mă gândeam atunci că dacă aș avea în gând să scriu o carte în ideea că se vinde in tiraj așa MIC nu am nevoie de nicio editură. 3 X 2000 înseamnă 6000 de euro, dar pot să scot 500 primul tiraj, poate iese și preț mai bun, lol,că prețurile sunt pe 50 văd.
    Ideea era că la volumele astea mă gândeam atunci , la salariul de atunci, că nu m-aș fi milogit sa îmi accepte vreo editură mizeriile scrise. Făceam planul de business, scriam și editam singur dacă mă manca in cur de așa ceva, puneam pe piață și vedeam unde stau și ce pot. Decât să mă plâng că vai, clientul, vai editura nu îmi acceptă textul meu ubervaloros

    Despre Răzvan nu știu, am prins o dată o discuție unde se certa tot cu Eftimie pe care vinde mai puține cărți sau ceva de genul. Nu știu cine a câștigat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.