8.6 Gili Trawangan – Insula de scufundaci – II – viața-i scurtă

Filmul ăsta s-a randat mai greu. Că n-a avut cine să-l randeze

E frumos filmul, da?

Altceva vreau să spun. Uite ce loc frumos, uite ce film frumos. Știți cât costă o scufundare aici? 32 de euro. Ce conține o scufundare, cum ar veni. Care durează efectiv 40-50 de minute, în funcție de cine când termină primul aerul ( io primu’, io primu’!)

Conține echipament format din:

1. Costum de neopren. Eu îl aveam pe al meu, dar îți dau ei dacă nu ai.
2. BCD , regulator și octopus( linkul nu e reclamă să cumpărați e să vedeți ce e aia și cât costă). Ar trebui să-mi cumpăr eu unu, mai încolo de ce.
3. Mască + Labe + greutăți
4. Butelie cu aer
5. Transportul cu barca la locul faptei
6. Un divemaster/ ghid/ instructor – aka un nene competent care să însoțească echipa.

Eu, ca bonus, am primit propriul meu instructor, pentru că ce facem aici?, d-aia. Nu d-aia, a plătit soția un curs de certificare pe care nu l-a terminat din motive medicale și nu le-am cerut banii înapoi, normal. Mi-au dat ei banii pe niște scufundări nefăcute cu un fel de japcă să, dar instructorul ei a continuat scufundările cu mine și o echipă restrânsă. Prefer să am ”dive buddy” un instructor, decât alt turist random, că poate e mai prost pregătit decât mine, cred că de acum o să și plătesc pentru asta extra, o să cer ghid personal, pentru că pot, d-aia.

Eu nu-s prost, doar începător și oricât îmi place lumea subacvatică, oricât de bine înot(am acum 20 de ani) eu la mine la Olt și oricâte scufundări în apnee la 4-10 metri ( inclusiv sărituri de pe podul hidrocentralei ( de prost, d-aia))oi fi făcut în copilărie și adolescență , la treaba asta tot începător sunt și elementul cheie ca să te poți simți bine la scufundări și să ieși viu de acolo și să nu le strici altora ziua este să iei lucrurile în serios și să nu te pretinzi.

Nu mi-e frică, nu nimic, dar consider că e mai bine așa.

Vorbind despre asta. La scufundarea 3 am avut 4kg de plumb pe mine ca să nu consum mult aer când mă balansez. Mai trebuia un kil’ și o să explic, dar nu despre asta e vorba.

Când am venit de la scufundarea 2, am auzit pe cineva care se văita că s-a stricat un BCD și trebuie dus la verificat, chestia asta, pentru mine, e destul de serioasă, dar se poate întâmpla. Să sperăm că nu mie.

La scufundarea 3, mergeam la Shark Point , mai erau în grup o doamnă franțuzoaică trecută de 65 și domnul ei, de 70 lejer. Doamna era fost instructor, pensionată și îi arăta soțului oceanul, în timpul pe care îl mai aveau de împărțit. Ii spunea instructorului și ghidului nostru că ea îi mai dă aer și soțului că el consumă mai mult, să nu se panicheze – OK.

Și după aia ne-a spus întâmplarea cu BCD-ul care aparent ea o pățise data trecută. Vesta aia o umfli și o dezumfli cu aer în funcție de necesitatea de flotabilitate. În mod normal, te lași pe fund, iar de-acolo daca vrei să urci și să cobori o faci cu ajutorul plămânilor DACĂ AI PE TINE GREUTĂȚI CORESPUNZĂTOARE. Dacă ai prea multe e deosebit de dificil. Eu prefer să am mai puține decât e cazul, în idea să stau pe fund cu vesta goală, fără pic de aer, dar asta e o problemă, dacă-s curenți care te scot la suprafață sau dacă sunt alte probleme.

Ce pățise tanti-ta instructor. După ce s-a scufundat a observat că se ridică, a verificat vesta și avea aer. S-a gândit că poate nu l-a golit pe tot , sau s-a senilizat și a apăsat butonul de umflat din greșeală, poate în loc de cel de dezumflat. Mie mi se mai întâmplă asta, că-s pleambă și practic sportul ăsta cel mult 3 zile pe an, dar unui instructor nu prea.

După ce-a golit-o, în scurt timp i s-a umflat vesta ca peștele balon și a început să urce. A scos furtunul cu aer care se conectează la vestă, a golit-o , ÎNAINTE SĂ AJUNGĂ LA SUPRAFAȚĂ, e foarte important, și a continuat cu grație scufundarea cu BCD-ul gol ( poți să sufli aer în el cu gura, cât ai nevoie). Problema nu e asta, problema e să știi ce să faci repede. Nu știu dacă aș fi nimerit toate mișcările din scurt așa. D-aia nu-s instructor.

Am băgat la cap ca pe o poveste interesantă, m-am uitat atent la echipamente, ce trase prin cur erau și mă gândeam așa că bă, în Seychelles am plătit pentru același pachet 90 de dolari pe scufundare, în Mallorca vreo 80 de euro și nu era așa mișto de văzut. Mdeh, poate contează și banii.

Îmi povestea instructorul pe care îl vedeți în clipuri cum și-a cumpărat el acum o lună ghete de scufundări și s-au beștelit. De ce? că a luat niște imitații indoneziene de Mares, la vreo 40 de dolari. OK, la jumătate de preț, dar sub jumătate de calitate . Mares sunt mai scumpe în Bali decât în UK, sunt niște lucruri pe care nu mi le explic niciodată.

Îmi părea rău de el, ce să fac… Aș fi plătit mai mult scufundarea, i-am dat bacșiș bun, dar prețurile la scufundări nu or să crească pentru că sunt o tonă de stabilimente de scufundări pe insula asta, cu asta se ocupă. Și nu numai, dar discuta cu alți instructori și le arăta pe unul care i-a dat țeapă sezonul trecut și nu i-a plătit ultima lună.

-Heh, nu ești de mult timp aici, nu? Așa se poartă, ultima lună te fut ăștia!

Great succes, m-am dat peste cap, gândindu-mă la cum o fi echipamentul meu, poate trebuia să-l verific mai bine. Cum să fie, d-avia ce-am ajuns la funs și am început să mă ridic, ușor-ușor. Am scos aerul din BCD și l-am tot scos. Mie nu mi se umfla vesta ca balonul, că știam să scot furtunul din ea, așa că am zis că lasă merg așa și golesc. Și am mers și m-am tot chinuit să mă las la fund din cauză că aveam și greutăți puține și am terminat și aerul repede ( vreo 35 de minute) de s-a supărat și tanti baba că ce pula ei de scufundare a fost aia la 13 metri – CATASTROOOPHE!!!, că de ce n-am avut eu mai multe greutăți că de ce n-am scos furtunul.

Mă gândeam să-i fut o butelie în muie din greșeală, că se mai întâmplă când te întorci și nu prea ai loc pe barcă, dar m-am gândit așa că trebuie să fie tare nașpa când îți calculezi că nu știi dacă mai ai 500, sau 50 de săptămâni de viață rămase, boșorogul îți moare mâine dimineață, tu vrei să îi arăți oceanul și te duci la scufdunări și ba e echipamentul stricat, ba te pun cu pulifrici care se joacă cu puța în țărână.

Catastrophe, întradevăr. O să fie nașpa când o să fiu boșorog, să stați departe de mine, dar până atunci m-am uitat un pic așa la instructor:

-Boss, ați verificat și voi ăstea?

Instructorul era supărat pe babă că face scandal.

-L-am verificat, tura viitoare ți-l dau pe-al babii.

Și le-a sucit. Lol,wtf. N-au mai venit ăia.

Probabil așteptați vreo concluzie. N-am . Experiența a fost mișto, chiar și camera Gopro Hero 9 sau 10 , nu reușește să surprindă frumusețea de sub apă. Curenții au fost moderați spre puternici, instructorul spunea că în Australia sunt mai puternici, cred, plm…

Echipamentul lasă de dorit iar personalul e exploatat capitalist, adică fără milă, cam ca peste tot, iar asta îți aduce riscuri ție ca client, pe care dacă vrei să le eviți ai opțiuni. Mergi undeva unde concurența e mai mică prețurile mai mari ȘI VEZI PULA MEA dacă-mi dau chiloții jos și ți-o arăt, că altfel n-o vezi nici p-aia. Aia e. Viața-i scurtă, gustu-i lung.