”De ce nu fac?” – o poziție corectă cu care nu sunt de acord

Mi-a atras aminte melodia care mi se părea ușor manea rock așa, despre care n-aș fi vrut să spun prea multe că e o reclamă plătită la niște servicii pe care le detest, nu că am ceva cu firma în cauză, ci cu ideea de comandat mâncare de la restaurante, nici măcar că ar aș vedea ceva în neregulă cu serviciul la suprafață.

Doar că, atât serviciul cât și cântecul prezintă o schimbare de paradigmă existențială cu cântec – destul de profundă dealtfel.

Eu mă opun vehement destul de des când aud ”să comandăm mâncare”. Efectiv, în familie nu am mai făcut din astea de când locuiam prin București și atunci preferam să merg eu să cumpăr o pizza sau ce dracului comandam și și atunci credeam că e greșit, dar viața la apartament îți limitează un pic spațiul și opțiunile de a găti. Dar nu asta e problema. Problema e ca serviciile de livări au parazitat un pic industria de catering , mai ales în pandemie , care a rezultat în reducerea calității produselor în restaurante – nu că era, în general, fantastică.

După care am redescoperit o chestie familială. Eu de când mă știu am mâncat acasă mâncare făcută de mama ( iar aici Delia punctează ceva corect în melodie). Cumva când am crescut, pe la 2x-3x ani, societatea m-a prostit ( n-aș da vina pe ei, ci pe mine și pe sărăcie) că modelul cu gătit acasă e greșit, că trebuie să comanzi, să mânânci la o cantină, restaurant, ce-ți permiți, că e mai important așa, că timpul tău e important și nu se poate să-l pierzi cu gătitul, mai ales că nu te pricepi.

Pe undeva e perspectiva tradiționalistă a femeii, care e însărcinată, în principiu, cu taskul ăsta și-și vrea viața eliberată. Absolut justificabil.

Pe de alta parte este superficializarea vieții și păcăleala că e ai bine să-ți petreci timpul altfel decât gătindu-ți, ci având grijă de calitatea vieții tale e mai important . Dacă timpul ăla trece studiind, sau creând ceva desăvârșit, sau ieșind la un restaurant. Ca-n reclame.

În realitate ești pironit la un loc de muncă făcând comisioane ieftine pentru alții, adică prost plătite, și primești în schimb acces ( a se citi captivitate) la un sistem care te obliga la o viata ”îmbogățită” de ”expriențe” oferite de alții prost plătiți, de o calitate corespunzătoare.

Mai pe scurt așa, când îți pui problema că timpul tău e prea important, n-ai timp să-ți faci mâncare, dar bagi ore suplimentare sau termini prea rupt de la muncă, că nu mai poți, nu mai ai poftă ( a se citi energie să gătești ) și nu ți-l pierzi gătind, e tocmai opusul timpul tău e prea ieftin și nu-ți permiți să gătești, necum să mănânci la restaurant, îți permiți să faci parte dintr-un sistem de săraci.

Există un sistem, care ne prinde pe destul de mulți și care e greșit, dar uneori n-avem altul mai bun.

Sistemul ăsta în care muncești pentru bani și cu banii îți cumperi ce vrei. Însă imaginea vândută în clip e departe de realitate. Celor mai multora doar vi se pare că vă identificați cu stilul și doar vă intepretați greșit situația.

Și-acum fuguța la metrou sau pe pod.

Legat de partea a doua, aia cu ”nu trebuie să facem toți copii, iar cei care nu fac ar trebui aplaudați”. Corect. Așa e. Nu trebuie să faceți totți copii, iar cei care nu faceți trebuie să fiți aplaudați, că alor noștri le va fi un pic mai ușor într-o lume un pic mai rarefiată, nu chiar cu concurență până la os așa.

Interesant că văd deschiderea asta la un public nou. Generațiile de după noi pare că se îndreaptă către o lume nouă și bravă. Una în care prezentul e mai important decât viitorul, iar relevanța viitorului este numai să existe cât timp ne va include. Un fel de hedonism , dar mai altfel.

Țineți minte doar, că de bună voie ați ales asta și să nu plângeți mai încolo că ”ne-au păcălit ca pe fraieri!”.