Și asta are legătură cu faptul că nu suntem primiți în Schengen, deși nu mai e despre o țară din UE.
De ce? Că suntem săraci, opincari și milogi și știm noi cumva mai pe ieftin, mai altfel. Îl știți pe Hurezeanu? E ambasador în Austria. Care ce a făcut el, când a aflat că premierul ălora a zis că se opune intrării României în Schengen? A trimis o scrisoare, coaie. Nu către premier, către președintele Austriei, ficusul ălora, că nu am auzit prea multe de el. Scrisoare, băi. Ambasada României în Viena e la maxim 3 kilometri de cladirea parlamentului și de cancelaria prezidențială – iar el dă o scrisoare în care le linge ălora bocancii – asta e pentru public, nu pentru ăia. S-a acoperit în hârtii pentru posteritate, ca să se vadă că ”a muncit”. Putea să dea o fugă până acolo, că îmi închipui că nu avea numerele de telefon ale ălora. Că, vezi mata’, asta e treaba cu oamenii de mucava trimiși în lesă, sau pe sinecură. Stau acolo unde-i pui, se ocupă cu nimic, sug ce bani pot și nu deranjează, nu se fac remarcați, nu auzi de ei, dar nu asta e problema – nu aude nimeni. Ia, hai, știe cineva să spună ce a făcut Hurezeanu în Austria în mandatul lui?
***
Am aflat de pe forum de subiectul ăsta cu gagica ( voiam să zic tanti dar e mai tânără decât mine) pe care v-ați oțărât că îi plătește statul român chiria ”de lux” pă Londra, că de ce nu stă în apartamentul de serviciu pus la dispoziție gratis de ICR. Nu știam cine e persoana , nici nu auzisem de Institutul Cultural Român, doar bănuiam că trebuie să existe așa ceva prin portofoliul MAE, sau SIE, nu știu exact.
Sunt o mie de posibile explicații de ce numirea nu s-a făcut prin consurs și dacă tipa e calificată să fie directoare acolo , chestii care au legătură cu cum își recrutează și deleagă serviciile agenții.
Eu cred că e calificată , posibil și competentă, dar aici speculez, lăsând la o parte interviul prost pe care l-a dat, părea parașutată în sală, a condus teatrul Bulandra, are studii de drept, de economie și de arta, cursuri de manager și 8 ani experienșă în organizare de evenimente -pula mea, bă, chiar dacă e pe pile, cum se fac lucrurile la nivelul ăsta, nu numai în România, măcar au găsit pe cineva cu pedigree.
Și să spun sincer, oamenii calificați, competenți sau nu, dar calificați, cam au pretenții, nu le pui tu condiții, că dacă nu le convine, au opțiuni. Spre deosebire de ceilalți care-s glugi de coceni și care stau unde-i pui.
Nu o cunosc, nu știu dacă merita să ocupe poziția asta sau era altcineva mai pregătit căruia i-a fost răpito oportunitatea, ce știu e că din profilul dumneaei, fix cam așa aș cere și eu, dacă m-ar parașuta statul român, sau vreo companie undeva, că nu-s cerșetor.
Și mai am avut discuții cu companii că ei nu plătesc hotel de nu știu de care, că nu știu ce – iar eu n-am absolvit 3 facultați, cu MBA și pula mea; d-abia una. Că găsesc ei mai ieftin. Unii au găsit, să le fie de bine.
Aici vreau să punctez:
Părerea mea…
David, dansatorul:
„Chiar și în contextul Londrei, chiria este uriașă pentru o cazare de bun simț, într-o locație apropiată de sediul ICR. Cu siguranță găsești o chirie decentă la 2.000-2.500 de lire. Găsești o pulă.
Ăstea sunt toate, bilele alea rosii:
Există un motiv pentru care bulinele ălea sunt distribuite mai mult în est , nord și un pic pe o arteră din sud. Mai, peste tot sunt case să știți. Atâta că de la 2500 de lire în sus sunt așezate mai mult în zonele care lipsesc din poza asta de sus. Coincidența dracului, vă spun.
In ordinea inversa a prețului, că n-am poftă să mă uit la toate, cel mai scump din range e cotețul ăsta care pare aproape OK pentru un proletar cum eram eu acum 12 ani, dar nu pentru un diplomat, director de institut. Zic asta că e la etajul 12 la intersecția a două străzi gălăgioase, în fucking Stratford, care plm. Să zicem că am fost o singură dată acolo , nu mai rețin de ce, dar n-am fost impresionat. 80 de metri pătrați de ”as cheap as you can get”, cum am zis, OKish pentru un proletar, cam atât.
N-o să zic nimic în plus, dacă nu vă prindeți din poze care-i probema, mai citiți titlul de câteva ori și aia e.
E important contextul ăsta ca să vedem unde locuiește dansatorul David ( nu știu dacă personajul e real, sau fictiv). Cine este David?
David, 30 de ani, locuiește în capitala Marii Britanii din 2018 și plătește o chirie de 900 de lire sterline pe lună. Cam în jurul acestei sume alocă pentru cazare și cunoscuții săi.
profil de artist ratat, circa 2022
David se îndreaptă cu viteză spre a fi un artist ratat, un om ratat. Pentru că cu o sumă în jur de 900 de lire poți locui azi doar în ceva garsonieră, maxim apartament cu 1 dormitor, din zonele mai detestabile ale orașului , în condiții de apartament comunist, dar din ăla scos la chirie în 2020 în condițiile din comunist. Ceva care arată de genul ăsta, de nici nu se obosesc agenții să facă măcar poze mai atractive, că-s pentru săraki, iar sărakii nu-și permit figuri.
Mihaela e într-o situație și mai detestabilă că e și mai bătrână și trăiește și mai prost.
Mihaela, 31 de ani, este actriță independentă și trăiește de patru ani în Londra, unul dintre orașele lumii cu cea mai intensă competiție pe locuri de muncă în cultură. Mihaela locuiește în ceea ce londonezii numesc bedsit – o cameră, o mică bucătărie și o baie pe hol, comună pentru mai multe camere. „Eu plătesc 650 de lire sterline pe lună, deci de 10 ori mai puțin decât doamna Nistor. Dacă pun la socoteală și utilitățile, ajung pe la 750 de lire. Și stau într-o zonă bună a Londrei, aproape de Marble Arch”, spune tânăra.
Citiți partea îngroșată ca fiind ”orașele cu cei mai mulți săraci care se bat pe un loc de muncă”. Trist , dar așa se citește corect.
Putem continua indefinit și eu n-am nimic cu oamenii ăștia. Am trăit destul timp mai rău de-atât, sincer-sincer, nici acum nu mă simt la nivelul la care să trăiesc în casă de 6500 de lire pe lună, sunt un om, în general, modest. Dar nici nu pot preaslăvi sărăcia și prostia.
Nu m-as putea lăuda că trăiesc bine pe chirie de 900 în Londra, sau într-un Bedsit, sau să zbier că 120mp înseamnă lux.
Nu e vorba de dacă tipa merită cheltuielie ăstea, e despre faptul că săriți ca rața la muci, fix în direcția greșită, care vă trădează : săraci și proști. Și vă și place. Comentariile sunt închise că nu-i nimic de spus, doar voia să-l citez pe tâmplarul ăla cu poarta, ăla care făcea uși.
Da, cu oameni de ăștia nu ajungem noi să ne bage cineva în seamă pe undeva.
