Prin ferestrele lor oamenii văd o iarnă de coșmar, inundații sau furtuni aspre de zăpadă, alții dimpotrivă, văd încălzire globală, prea cald, prea că la țară.
Văd oameni răi , care omoară alți oameni răi, văd război și distrugere, văd copii care își împușcă educatorii la vârsta la care ar trebui să își descopere puța in nisip.
Văd crize, șomaj și colapsul economiei, văd sfârșitul.
Eu vad flori și verdeață. Tot ceea ce mă preocupă e ca in fața ferestrei mele să văd flori, iar dacă nu sunt, să am grijă să fie.
La sute de metri ,kilometri și mii de kilometri de fereastra mea sunt ferestrele altora, iar ei vor ce vor ei să vadă și se preocupă de asta și fie că mă privește sau nu, mă pot preocupa și are rost să mă îngrijorez , doar de ce creste in fața ferestrei mele.
