Mami, așa sunt ei, nu știi?

Sfaturi de la un copil.

Merg prin ceva magazin de haine din mall că cică e o scurtătură să ajungem unde avem treabă, cu un copil și mama ei de mână.

Care mă întreabă dacă nu îmi plac nu știu care blugi. Îmi plac, plm, dar 110 lire perechea ? Leviși . Sunt urâți dă-i dreacu’, la banii ăștia ii cumpăr mai bine din România, să le dau bani alor mei, gândesc, dar zic doar că nu . Nu.

Soția înțelege, sau știe și mă pune doar să îi promit că o să îmi cumpăr alți blugi când rămân doar cu o pereche. O să îmi cumpăr normal. Și mă apucă să îi aduc aminte că mi-a zis că am prea multe haine. Acum asta e asta, aparent am prea multe tricoturi și cică unele sunt patate și altele nu știu cum și nu vreau să le arunc. Eu nu le-am văzut. La care copilul de 8 ani o ceartă, cu remarca din titlu. Și întreb, care ei ?

– Toți băieții, poartă chestii rupte , pătate, așa sunt! Și colegii mei !

Are 8 ani și a remarcat că așa suntem. Imaginea tatălui.

Încerc să zic că nu e asta, că . Meh.