Căutând alte rable

Venise vremea să îmi iau gândul de la Meriva.

Nu am nimic să îi reproșez, nici mie. De banii dați pe ea și-a făcut treaba. Vă spun eu când o vând care e balanța. 

Și să caut altă mașină, că ce să îmi iau, ce să îmi iau.

Cel mai interesant pentru mine era un Citroen C4 Picasso, dar am făcut mai multe întrebări, că nu sunt fan mărci .

Mă rog, sunt fan mărci, dar când e să dau cu banii , nu cumpăr pă emoție, ci pragmatic, în sistemul meu de coordonate.

Iar sistemul asta zice “nu Sedan, că e spatiu aiurea irosit in 3 volume”, și cam nici break.  Îmi plac monovolumele , in sensul că le găsesc practice , nu plac-plac, dar eu cu bani serioși făcuți  pe munca mea cumpăr ce am nevoie, nu umblu după surprize din gume turbo.

Am făcut așadar mai multe întrebări, doar câteva la C4 Picasso, că e greu al dracului să găsești un 2.0 diesel ( da’ eu sunt țăran inept, cu doi zero Te De I, nu mă interesează benzinare și prefer motoare mai mari celor mai mici ).

Și dacă o să îmi cumpăr vreodată mașină nouă, tot motorină vreau, dacă se mai fabrică pe combustie internă.

Am primit inițial răspuns  – aka ce voiam eu – doar de la două Qashqoaie , din care unul voiam să îl cumpăr, dar m-am căcat un pic prea mult pe mine și când m-am hotărât eu s-a dat / nu a mai răspuns vânzătorul.

Plaja de căutări era la un buget de circa 10k lire ( 8-12k eram oarecum flexibil , in funcție și de rablă și ce oferă).

De banii ăștia căutam o rablă ( MPV , SUV ) din 2015+ , cu cât mai nouă cu atât mai bine, dar să încapă în buget, cu maxim 70k mile , cu cutie automată și preferabil camera de parcare, dar putem trece peste dacă e și pun retrofit sau poate nu e nevoie. Să poată sta 3 pasageri în spate măcar ca in Meriva, dacă nu mai bine. Preferabil să nu fie ditai barca.

Nu e că nu găseam mașini pe autotrader în coordonatele astea. Găseam destule , că mai întâi am setat filtrele și pe urmă mi-am setat bugetul în funcție de ce opțiuni vedeam în anunțuri.

E că samsarul britanic e doar puțin diferit de cel român, dar nu foarte mult. Se lauda in anunțuri că are carte de service , că mașina e lux, când îi ceri documente și să dovedească, ia pula bă, vino s-o vezi , ca să încerc să te păcălesc la fața locului.

Când îi ceri – ia pula, na. Singura diferență e că nu te ia la mișto, nu îți face bullying când îl prinzi cu minciuna și nu încearcă să fie golan de Ferentari cu tine. In rest, aceleași minciuni și lamentări.

Volvo XC60

La digestia lui Fery am fost să văd un Volvo din ăsta, că e mai bun, că nu e o rablă precum Qashqai ( așa e). Că.

Prima problemă e că mașinile în parametrii in care mă uitam eu erau de la 15k lire in sus, din modelul ăsta . Specific asta că se găsesc și mai ieftine, dar nu cu filtrele pe care le impun eu.

Dar știi cum e, s-au mai făcut banii anul trecut, dacă merită, hai să vedem, plătesc și atât. Eu am ignorat mai întâi XC60, că pe hârtie pare prea lungă pentru spațiul dinăuntru.

Am găsit una aproape , la 16k lire și am fost să o văd, fizic, chit că nu îmi place.

Am condus-o un pic, m-am uitat cu o lanterna pe sub ea de rugină . Băi mașina era OK, aveam suportul moral al soției să o cumpăr. Dealerul era un englez bătrân și educat , nu gunoier,  mașinile celelalte din curtea lor păreau și alea în general OK, cam aveam motive să cumpăr.

Aș fi trecut peste câteva aspecte minore gen – bateria slabă ( mi-a zis nenea de ea, eu nu as fi avut cum să știu , am găsit mașina cu motorul pornit – să se încarce )  mașina e lunguță și are botul cam enervant de lung, dar nimic foarte deranjant și compensa prin calitatea interiorului.

Dar nu am putut trece peste spațiul pentru pasagerii din spate mai mic și mai incomod decât în Meriva, la o mașină cu aproape jumătate de metru mai lungă.

Are un portbagaj cât o șură, dar scaunele din spate sunt apropiate de cele din față, cel mai nașpa lucru fiind locul pentru pasagerul din mijloc , din cauza tunelului de transmisie.

Nu.

Pe urmă am mai sunat, a mai vorbit , că să merg să le văd mașinile, că altfel e când o văd la fața locului. Nu. Nu e.

Toate mașinile pe care le-am mai exclus a fost din verificări online, acte sau acte lipsa versus preț . Că toți aveau chestii de ascuns. Ba ieșea că mașina e gajată cu credit , la verificările online iar ăia nu spuneau ( dealerul ia credi de la bancă pentru stocaj, un fel de bridge loan , pe care îl dă înapoi în 3 luni , dacă nu scapă de mașină până atunci. Și dacă scapă. În principiu pentru majoritatea nu e o problemă, că și ei cumpără mașina cu credit, doar se face un schimb de creditor in nota de ipotecat , dar eu cumpăr cu cash, iar transferul de ipotecă durează. Dacă ăla nu plătește împrumutul ( puțin probabil, dar nu știi niciodată) , mașina rămâne gajată și sunt cogarantor, vreau-nu-vreau. Așa e aici.),  Ba apărea cate un owner in plus, ba îmi spuneau că au date despre service dar nu mi le pot prezenta – pai OK, nu cumpăr.

Am “pierdut” niște mașini OKish din cauza asta cred, dar asta e. Nu e pagubă. Am găsit altă, tot așa, și tot așa am cumparat-o, adusa acasă . Și e OK. Revin