M-am trezit dă dimineață, după ce plecară copiii de la școală, că orice ITst care se respectă. Și vas urgia albă pe geam, ceva peste care nu merită să te încalți in bocanci.
Și zic să mă laud – cois aicea e raw-raw, ninge ca-n povești , astea.
După care se ridică un coleg din ședință cu laptopul după el, cu camera pornită și dă un ochi de camera pe fereastră lui. Din Stockholm. Dacă la mine ninge ca in povești, in Stockholm ninge ca-n desene animate.
Nu am fost pe fază să bag un screenshot.
E mișto în martie.
