Trei lulele , trei surcele

1. Despre partea închinării

Veneam dinspre oraș după o operațiune birocratică și mă grăbeam cum nu trebuie să te grăbești când conduci prin localități, aproape de limita la care graba te lasă fără permis auto, dar uite că e și limita aia bună la ceva.

Într-o comună, o femeie pe bicicletă mergea atât de tremurat încât am putut să observ asta de la aproape jumătate de kilometru. Vârsta ei bag seamă, și faptul că aveam ochelarii curați în dimineața aia.

Drept care m-am grăbit și eu mai încet, că nu știi. De fapt baba, se pregătea să meargă cu o mână pe corn, că trecea prin dreptul bisericii și știi cum e, nu se cade să treci fără să-l înștiințezi p-ăl de sus , de-o miloagă în numele tatălui și-al fiului, înainte să-ți dai duhul.

A făcut crucea mare, pe cât am putut să văd eu din spate, și, punând mâna înapoi pe corn, a luat-o de-a dreptul peste drum de am crezut că o să se prăbușească in fața mea. A ajutat-o bărbosul, că eram pe fază și am putut frâna. Vezi? D-aia e bine să te închini înainte să faci sinucigașe din astea de traversat strada fără să te uiți!

Am crezut că o fi pățit ceva, dar nu, acolo locuia ea, cred , sau acolo avea treabă pe partea aia a străzii, că am văzut în oglindă cum a coborât de e bicicletă și mergea către poartă. Mă gândesc că e nașpa să ai casa fix lângă biserică, adică nu numai cu bicicleta, dar și dacă era cu mașina, când să te închini, când să semnalizeze și să te asiguri și să si virezi la fix.

Ar trebui inventat un semn de “Atenție, biserică ” ceva cruce în triunghi.

Erau două, dar sunt folosite pentru altceva.

2. Bascalțone

In altă zi, am mers să mă tund , adică să mă aranjez așa un pic că aveam părul prea claie chiar și pentru un nebun de la stabilimentul de dinvale.

Mers din nou la frizeria la care mă tundeam in liceu din centrul orașului, unde intru, dau bună ziua, pun basca în cui la vedere să nu o uit.. Cred că îi spune “Igiena” deși nu-i recomandă asta, dar na, mi s-au erodat și mie standardele de igienă de când o ard prin UK.

In fine, de 30 de lei mă tund mai bine ca gagicile din UK de 50 de lire , că nici nu mă uit să îmi mai des restul la 50 de lei. 9 lire. Hahahaha. Si cu gândul ăsta plec de la tuns, trec prin mall și cumpăr un troller cu o bretea se separație ruptă pe care nu o văd, că am făcut iarăși un deal bun. Cu tunsul. Și conduc 20 de kilometri până mă gândesc că, băi, unde mi-e șapca. Mă uit prin mașină, prin pungi prin nimic și pe nicăieri nu o văd.

Mă enervez și îmi zic cu voce tare , că nu e nimeni în mașină, că de aia nu vreau să îmi cumpăr eu pălării și în general haine scumpe, că nu am poftă să mă întorc după ele când le pierd. Dacă a rămas în urmă, dusă e. Cine arde motorină cale de 40 de km ( vreo 2 litri, că eram cu rabla lui tata ) și pierde timp pentru o bască. Și uite așa pe la prânz mă aflam iar în ușa frizeriei, că dacă am cumpărat bască de 400 de lei, mă întorc și pe Lună după ea, dacă o uit acolo. Futu-i mama ei de viață.

Și îi explic lui tanti că cred că, ce să cred , să nu cred nimic, că dacă o uitam acolo o găseau ele, iar ele nu au găsit nimic . Ridic din umeri cu tot cu mâini a pagubă, mulțumesc, mă întorc și lovesc cu mâinile în buzunarele gecii supărat că am făcut drumul înapoi degeaba. L-am făcut degeaba că simt șapca în buzunar, deci nu avea cum să fi fost la frizerie. Totul din cauză că mi-am luat haine scumpe. ‘de plm…

3. Alimentare ca la carte

În același drum de mai înainte îmi zic băi, am mers de m-am săturat azi, îi bag lui tata motorina înapoi că am luat-o plină. Nu consumasem niciun sfert , dar tata e pensionar și zic să nu îl abuzez. Destul că îi mai iau mașina când soția plecată cu Hyundai-ul.

Trag într-un peco Petrom cu motorină ieftină că nu merită Opelul ăla din aia scumpă de la Rompetrol de care bag la Hyundai și mă chinui să indes vreo 9 litri de motorină, fără glumă, așa îmi dau seama că tata cred că are rezervorul cam mic. Nu contează, bag până vomită.

Când termin și ridic pompa nu iau sama că bate un vânt de te balonează dacă stai cu spatele și îmi ia ultima picătură din pompă, in cantitate de vreo cinzeacă și mi-o dă pe geacă. La casa unde se uită casiera la mine nu ca la un sărac obișnuit care baga de 50 de lei ( erau vreo 60) , ci ca la unul retardat, că eu mă uitam cum se întindeau și se uneau petele de motorină de pe geacă .

Și mă gândeam că pe o parte e perfect, că de când aștept să se strice geaca asta , pe de altă parte Maine plec în UK și nu am alta mai bună prin România, că din alea pe care le am, una de ski e OK, restul ba roase de vreme , ba alte pete de dracu știe ce , care nu au ieșit. Și februarie nu e chiar luna să pleci fără geacă.

Da-mi întrerupe tanti contemplarea cu un :

– Deduși pe tinee?

-Mda, cam bate vântul.

-Tu n-ai învățat până la vârsta asta s-o scuturi?

Mă abțin să îi zic că prefer să o șterg pe draperie, că are vârsta mamei. Plătesc și plec în tăcere.

A spalag-o mama o dată, soția încă o dată și a frecat manual petele, nu se mai vede nimic. Pe semne nu vor să îmi cumpăr altă geacă. Data viitoare o să știu mai bine, îmi pun și în buzunare vreo 2 litri de motorină.