Diferențe de implementare /selfcheckout

Eram la un WhSmith – magazin de papetărie, unde prin aeroporturi mai aubsi cărți, dar noi eram în oraș.

Au căsuțe de selfcheckout și o casă cu 1 sau 2 oameni.

Copilul mare că să mergem la selfcheckout, că suntem și noi tech savvy , eu ma strâmb și zic “bine”. Îmi zice că e mai ușor , că pe urmă mai trebuie doar să trecem pe la casa cu om să ne scoată alarma de pe un set de pixuri.

Aaaa, plm, hai atunci direct la casa cu om, că nu ne place sexul anal. Și mergem , timp în care copiii se întreabă cine ar fura PIXURI , de e nevoie să aibă alarmă. Eee, puii moșului, ați crescut într-o bulă prea curată .

—

După care am dat eu fuga până la Sainsbury’s să cumpăr trei sacoșe de nu-știu-ce , că azi e duminică și nu mă duc în sfânta zi la cumpărături. Legat de plângerile cu Auchan.

La Sainsbury’s au trei opțiuni de checkout. Cu oameni, cu luat produs și scanat singur la casa automată și cu un scanner de la ei, cu care îi scanezi singur produsele in timp ce le pui în coș și la ieșire doar faci checkout.

Acuma, pentru că eu mă port ca un boșorog retrograd îmi place să merg la casa cu oameni, cu scuze că să aibă toată lumea un job, că să muncească aia pentru mine – în realitate sunt praf și pulbere la interacțiunea cu scanerele ălora, dacă m-aș angaja vânzător aș fi dat afară în săptămâna de probă.

Problema e că au tot împuținat oamenii. Bine, mai e și opțiunea 4, fac comandă online și livrează acasă și o mai aplic și pe aia din când în când. Doar la Sainsbury’s, pentru că doar la ăștia pot să aleg din aplicație să nu îmi aducă produse înlocuitoare, dacă nu au ce am cerut eu.

E cu risc, că te poți trezi că vrei să gătești ceva și nu și toate ingredientele, sau nu primești din astea de bază, lapte , pâine, dar am un sistem. La alea critice comand doua branduri pe care le accept/consum eu. Șanse mari să primesc măcar jumătate. Dar comand apă și chestii valabile mult care se aduna la volume și gteutat și nu vrea să bat mereu drumul să dau cu fum de diesel de la rabla mea. Lasă să de-a livratorul cu fum de diesel din camionul lui.

Soția n-are timp de prostiile mele. Și-a fact cont la unii nectar, i-au trimis un cod de bare, când intră în magazin la ăia ia un “pistol” de scanat din ăla Smart. Îa produsele de pe raft, le pune direct in sacoșe in căruț, când termină merge la casă de self-checkout, scanează un QR de pe ecranul casei, se transferă datele pe ecran, dacă are produse la care trebuie validată vârsta se aprinde becul, vine unul da cu cheia, ea dă cu cardul merge la mașină pune sacoșele și gata.

Cum fac eu. Pun produsele in coș. Stau la coadă la casă, descarc produsele pe bandă în ordinea potrivită, ca la reîncărcare să le pot pune corect pe caprării.

Mi le scanează un nene unul, câte unul. Dacă mai e ceva la care nu se citește codul de bare, ori renunț la el, ori aștept să vină un asistent și să îmi aducă alt produs. Nivelul de spumă de la coada din spatele meu crește de umpli o discotecă din anii 2000. La primire pun produsele in sacoșe , sau dacă le am uitat, alandala in căruț și le mai tranfero data la mașină.

Nu e mare diferență dintre ce fac eu ajutat de un angajat al supermarketului, care muncește pentru mine și mă simt cu adevărat servit, și ce face soția .

La ea cumpărăturile durează până la o oră din casă în casă, fără ajutor și muncește în plus față de mine doar să scaneze singură produsele cu pistolul și să scaneze un cod QR de pe o casă , la mine durează două ore, dar eu am avantaj, nene, că eu nu scanez produsele, nu mă cobor la nivelul ăsta . Eu doar le pun în căruț, le scot din căruț, le mai pun o dată în căruț și dacă sun prost le mai pun încă o dată în sacoșe în mașină, dar all in all eu ies mai bine, că muncește pentru mine.

Sau nu. Că de o lună fac și eu tot ca soția, că m-am săturat să țin angajații supermarketului pe timpul și pe munca mea.

Varianta cea mai proastă e aia in care faci ca mine și îți mai și scanezi singur produsele, într-un spațiu mic de nu ai loc sa te desfășori.