Cafegiu automat si consecintele lui – partea a II-a

Uite cum modific un articol dintr-o idee furata. De fapt am modificat titlul ca hotelul ala nu merita un articol cu numele hotelului

Practic asa a si fost. Articolul începe altfel că era despre altceva.

Ca mi-am luat eu cazare din timp la hotel de 5 stele , ala care imi placea mie, ii spune Vidamar Resort Hotels nu stiu cum pula mea, ala din link. Ca să nu vă duceți gen. Deși nu e rău hotelul deloc, eu o să-l vorbesc de rău, că-s influențat de vicii. N-am nimic cu ăia, ba chiar s-au purtat foarte frumos cu mine, dar asta e situația.

Hotelul curat, desi cam vechi, intretinut, vedere OK, servicii OK, parcare subterană, aveau teren de squash, tenis, mese de biliard – din asta am bagat ceva. Mă bat și fie-mea și sotia de indoaie tacul pe mine, asa e când ești chiombea, important e să participi, am zis!

Nu știu ce activități mai avea , eu am fost acolo pentru 3 lucruri: vedere, piscine și centru de de scufundări.

Și au ăștia de toate.
De vedere m-am bucurat. Nu e chiar ca pe insulele din Oceanul Indian, dar aia e.

Aveau 3 sau 4 piscine exterioare, numai bune să îți ții coaiele la gheață. Dar aveau una și semi-interioară ( jumătate afară) încălzită – nu chiar pe placul meu (fan Oceanul Indian vreu 28 de grade minim , sau plec acas’!) , dar mai bine decât nimic. Copiii n-aveau treabă, dar așa e la vârsta lor, înoată și în oceanul din UK, eu sunt hodorogea.

La scufundări nu am fost, că era apa caldă ca-n puț în ocean și nu aveau costume de scafandru căptușite cu blăniță . Și că făceau scufundări la ceva zonă cu pești neinteresantă și la epave – ori eu nu vreau să mor în fiare. Du-mă nene la balene, că vreau să fiu mâncat de pești, ca Iona. Deci am rezolvat-o și pe asta.

Când am rezervat ofereau doar cu regim de masă half-board, adică mic dejun și cină incluse. Nu mă omor după asta, aș prefera să merg la o terasă ceva, acuma copiii au crescut, nu trebuie să ne mai omorâm cu bufeturi și all inclusive, ne omorâm cu pizza, e OK… Dar dacă așa au, așa am rezervat și am lăsat din conserve acasă.

Și de-aici începe oful meu.

Aveau ăia mic dejun OK – cred, că nu prea am mâncat. Bine, unui copil i s-a făcut rău și a ieșit afară să borască, dar nu de la micul lor dejun, ci că cu o seara înainte a alunecat la piscina vieții încălzită, s-a lovit cu capul de ciment și a făcut o mică locomoție ( da, știu cum se zice corect, lecția de limba română e la cealaltă masă) cerebrală. Cred, n-am verificat cu un RMN, că i-a trecut a doua zi, dar până i-a trecut…. Doamne ferește de copii ghinioniști și tați libertini ca mine, că proști suntem toți – adică și copiii și eu.

Dar nu de aia nu am mâncat mic dejun, ci din alt motiv și mai important.

Aveau ăia și șampanie la mic dejun, bucătar care gătea omlete și nu mai știu ce, fructe, croisante, orice. La un lucru s-au zgârcit.

Automatele lor de cafea aveau o butelie transparentă cu boabe deasupra, ca să se vadă că sunt cu boabe naturale, știi? – dar alea erau măcinate și folosite doar pentru espresso – orice altceva ieșea cu cafea instant și prafuri. Iar eu beau Latte, Capucino, ceva cu lapte, na. Prafuri.

În situația asta, din 7 dimineți , în 3 sau 4 am luat micul dejun, adică am băut o cafea de dimineață cu soția la supermarketul de peste drum, că ăia aveau espressor ca lumea și o făceau mai bună. Și cumpăram eu de acolo și ceva croisant, sau te miri ce produs de patiserie îmi făcea mie poftă. Aveau niște măsuțe afară și stăteam acolo și ne uitam către hotelul nostru și mă gândeam ce fraier sunt, că aveau și apartamente de închiriat în blocul de deasupra , dar de 3 stele.

Eu am vrut cu vedere, cu alea, 5 stele, că de aia muncesc. Nu că ar fi cafeaua ăstora dumnezeu, sau produsele de patiserie ceva high end ( erau bune la gust). Dar cafeaua alora de la hotel era mai proastă. Atâta tot.

Ca să fiu cinstit, serveau și ăștia de la hotel cafea la terasa de la piscină – făceam pâna acolo mai mult cu lifturile ( da, mai multe) decât până peste drum și deschideau și pe la 10.00. Nu e rău, noi suntem mai matinali, totuși. Adică eu și soția.

Nu că îmi pare rău de bani, ci de timpul meu – pula mea, cumperi ceva frumos , se zgârcesc ăia la un căcat minor – să fim sinceri, cafeaua aia nu costă așa mult, și strică ”tot”. Mă rog, nu tot, dar înțelegeți voi.

După care m-am gândit că – bă, dar dacă nu e așa? Dacă e din cauza mea? Păi dacă eram acuma tot pe capsule ziceam că e bună zeama aia de la aparatul lor, mă bucuram de priveliște.

Dar acuma nu mai. Mă mai intreabă unul altul dacă vreau o cafea instant, sau la ibric și refuz politicos, dar în sinea mea am o reacție gen …

Am auzit de oameni care se duc în vacanțe cu aparatul de cafea după ei, dar credeam că sunt nebuni, sau săraci. Sau zgârciți.

Un viciu îți strică vacanța, nu musai hotelul.