Cafegiu automat și consecințele lui (partea 1)

Cuvântul cafegiu e definit în zilele noastre drept cel care consumă cafea, dar inițial el era atribuit proprietarului de cafenea, sau celui ce prepară cafeaua ( vine din limba turca, ceva de genul kahveci- sau ceva, nu mai caut acum forma corectă) – îi spunem acum barista. Labă.

Aveam un aparat de cafea foarte bun, cel mai bun care există pe lumea asta – o mizerie cu capsule de calitate de la Delonghi, cum ar veni: Nespresso Latissima One. L-am luat ieftin, când m-am mutat în UK , vreo 100 de lire. E OK, acuma costa 220 de lire. I-au mai pus un “Evo” la nume si 120 de lire. Inflațea, boală grea.

Eu eram de la OK în sus cu aparatul ăsta, dar după ani au început să cârtească atât membri familiei, cât și angajații companiilor pe care le administrez, care, în mare, sunt tot aceiași oameni, că vor cafea mai bună la muncă. E clar că ăștia lucrează pentru beneficii, că salarii mari nu le dau.

Că capsulele au toate același gust, că poluăm cu plastice de la ambalaje, numai motive.

Mai întâi a spart blocada frate-meu care și-a cumpărat un Philips bean to cup LatteGo, din ăla scump , cred că seria 5400 sau ceva, n-am reținut decât prețul , vreo 600 de lire. Nu că a vrut el, că și el e zgârcit, dar a cedat la presiunile din familia lui. #Weaklings. Iar asta m-a afectat politic și pe mine.

Apropiații te sapă la temelie, ca mereu. După aia n-am mai avut liniște în familie, cu soția în principal.

Am amânat, cât am amânat, vreo 6 luni, cât e rezonabil să amâne orice bărbat și după aia nu s-a mai putut.

Am întrebat pe un forum de băutori de cafea profesioniști, cafegii – cum ar veni, și am primit numai recomandări de faliment, că la prețuri gen 1000 de euro eu nu consider că e aparat de cafea, e insolvență.

După care mi-a dat-o la temelie amicul care îmi e contabil, cred că are și el în familie tot așa, dar n-am mai întrebat. Și-a cumpărat o râșniță de cafea high end, pentru din ălea manuale de cunoscători , a dar vreo 300 și ceva de lire doar pe aia. Știu că i-am transportat-o eu în România și m-am și uitat la ea un pic.

Băi, nene e altceva, calitate, precizie nu zic, dar dă-o dreacu’, că nu vreau să-mi fac starbax acasă. Eu vreau să apărs pe buton și să iasă zeama cu lapte, atâta tot.

Și am decis, după deliberări să iau ceva de la Delonghi – cred că am decis prost, că după o sesiune de băut și ajustări, brusc am devenit și eu iespert ( diferit de cuvântul expert) în cafea și cred că era mai bun un automat de la Philips cu râșniță de ceramică, nu din metal. Aia de metal e mai ascuțită, dar încinde un pic cafeaua. Nu că asta a contat, dar numai zic. Ce a contat a fost ca Delonghi Eletta ECAM 44.660.B a fost semnificativ mai ieftină decât Philips sau altceva, Adica 430 de lire vs. 600 se vede. Acuma e mai scumpă, atunci era la promoție din aia pe bune. Gen acuma au adăugat iar la inflație. Indexare cum se spunea în anii ’90.

Problemele sunt câteva.

1. La automatul cu capsule te poți baza pe calitatea cafelei din capsule să fie aia pe care o știi și o preferi, în funcție de etichetă. Ce ai luat ieri e și azi și în general e OK. Eu am cumpărat prima data 1 kil’ de cafea boabe de la Lavazza , se numea Espresso Barista – acrăăă, ca inima mea. Nechezol vero la preț de lux. Am pus cafea măcinată, de aia de am cumpărat din Bali, căcăreze de pisică, altceva! Până la urmă pe asta am ameliorat-o cu cafea mai pe gustul nostru, mai pe latte, mai pe ăstea. Daar, am rămas stupefiat să văd că cu aparatul ăsta beau cafea mai proastă decât cu ăla cu capsule.
2. Automatul cu capsule deși e automat, are niște probleme de automatizare.
   • După fiecare cafea cu lapte, vrea să muți un buton de la vasul de lapte în poziția de curățare, ca să curețe țevile. E foarte bine că vrea, dar de ce nu și-l face singur , când vede că nu sunt pe zonă, de ce să mut eu ?
   • Consumă foarte multă apă, băi FOARTE multă. Și bem multă cafea, dar unde celălalt aparat consuma 1-1.5 litri de apă pe zi, ăsta consumă 4. Numai el. Numai spălări curățări, etc. Ai zice că apa e ieftină, NU? Este. Atâta că în ăla puneam apă plată cumpărată, în ăsta nu prea pot, nu că ar fi apa aia așa scumpă, dar dacă consum 4l de apă pe zi cu ăsta, nu pot căra atâta apă, nucă eu, ăia de la Sainsbury care îmi aduc, știi ce zic? Că mai consumăm și noi apă pentru uz intern , cum ar veni. Și salvez planeta de capsule, dar o umplu de blidoane. Drept care are niște filtre și ceva maintenață cu ”descaler” – MAI DES decât celălalt aparat. Muie.
   • Are program de economisire energie, se stinge mereu când ai nevoie de ea și la pornire aștepți cam 1-2 minute. În principiu, cafeaua durează mai mult decât la aparatul celălalt.
   • Are unele probleme de contact , de exemplu la țeava care permite să faci apă fiartă ce ceai, în loc de lapte și spumă.
   • Mă avertizează uneori (rar) că e cafeaua măcinată prea fin și că să schimb eu setarea – eu nu am umblat la nicio setare de măciniș, că e un pic complicată treaba și până nu învăț restul nu mă bag acolo. Păi, futu-ți pizda mă-tii de automat, dacă e măcinat prea fin și ești tu dată dreacu de știi asta, macină, în morții tei, mai grosier, nu mă pune pe mine, că nu știu ce să fac – DE AIA AM CUMPĂRAT AUTOMAT, nu espressor manual cu râșniță separată, să faci tu, nu să mă fuți pe mine la cap.
3. Ce e bine. Nimic, în pula mea. Face cafea mai bună, dacă pui cafea mai bună, dacă o macină bine, dacă ai lapte mai bun. Și atât. Și ar mai fi faptul că cafeaua boabe e mai ieftină decât capsulele și dacă pui apă de la robinet – muie – nu poluezi.

Consecința cea mai importantă e asta.

A doua urmează.